România a intrat într- criză economică, ca toată lumea, în urma închiderii economiei ca urmare a apariţiei de nicăieri a viruslui COVID-19, un eveniment cu care lumea nu s-a mai confruntat.

Dar România nu este într-o criză financiară, ca acum 10 ani, cursul valutar leu/euro este stabil, chiar surprinzător, a scăzut, dobânzile la lei s-au redus, sistemul bancar este mai solid ş mai lichid ca acum un deceniu şi, mai mult decât atât, nu mai este expus pe euro, deficitul comercial şi de cont curent se va corecta prin scăderea consumului, iar BNR finanţează indirect bugetul de stat, reducând o parte din presiunea pe finanţarea statului.

Singura problemă este legată de situaţia bugetului, unde încasările scad iar cheltuielile cresc exponenţial, ceea ce face ca deficitul bugetar să explodeze, nu numai în acest an, ci şi în anii următori.

Aproape 80% din cheltuielile bugetare sunt rigide, se duc pe salarii şi pensii, de care nimeni nu vrea să se atingă.

Vedem cum Curtea Constituţională a decis că eliminarea pensiilor speciale este neconstituţională, de unde rezultă că un miliard de euro pe an trebuie plătiţi în continuare.

Acest lucru îl ştiau şi cei de la PNL şi cei de la guvern, dar în campania electorală pentru alegerea preşedintelui Klaus Iohannis era un bun punct pentru a lovi în PSD.

Acum apare valul de estimări economice pentru acest an şi anii următori, care din perspectiva analiştilor şi a creditorilor internaţionali sunt mai negre decât cele ale guvernului.

Florin Cîţu, ministrul finanţelor, spune că în aprilie bugetul s-a împrumutat cu 1 punct procentual mai bine decât pe vremea guvernul social al PSD, când nu era criză, dar uită să spună că dacă nu ar fi intervenit BNR să cumpere titluri de stat de pe piaţa secundară, finanţarea bugetului ar fi fost mult mai dificilă şi mai scumpă.

Dar până la urmă, acesta este şi rolul unei bănci centrale, de a interveni în perioade de criză.

Ministrul finanţelor crede că scăderea dobânzilor arată încrederea investitorilor în politicile guvernului, ceea ce este discutabil.

Mihai Purcărea, directorul executiv al BRD Asset Management, a declarat marţi la conferinţa “ZF Restart România. Cum va arăta noua eră economică” că randamentele de finanţare în euro pentru statul român au crescut brusc de la 1,2% la 3,2% pentru scadenţa de 10 ani, întrucât România aşteaptă la începutul lunii iunie o decizie importantă de la agenţia de rating S&P.

“Dacă statul român ar ieşi să caute finanţare pe pieţele internaţionale, ar trebui să plătească mai mult decât dublu faţă de acum două luni. Vorbim de costuri de finanţare foarte mari pentru România şi toată Eurpa de Est, dar parcă puţin mai mult în România.” 

El a spus că această creştere a randamentelor (riscul este mai mare) este legată de deciziile privind ratingul României, dacă S&P va reduce sau nu ratingul sub cel de investiţii (adică vom intra la categoria “junk”).

Purcărea spune că pe piaţa internă a titlurilor de stat costul de finanţare crescuse de la 3,8% înainte de criză la 6% pentru titlurile în lei ale României, şi numai intervenţia BNR a scăzut costul la 4,7%.

Ceea ce se joacă acum este ratingul de ţară al României.

Florin Cîţu, guvernul Orban şi în final România au primit un respiro de câteva luni sau câteva săptămâni (prin trecerea perspectivei de la stabilă la negativă şi nu direct retrogradare) pentru a nu ajunge la categoria “junk” prin reducerea ratingului, ceea ce ar însemna intrarea într-o criză financiară, cu creşterea costurilor de finanţare, presiune pe curs, ieşirea unor investitori, şi mai mult decât atât, trecerea României pe o listă roşie, în care anumiţi investitori nu mai pot să intre.

Dar pentru a nu ajunge la categoria “junk”, guvernul trebuie să nu mai crească pensiile cu 40%, nu numai din septembrie, ci şi pentru anii următori. Bugetul va fi sub presiune încă o lungă perioadă de timp, iar majorarea pensiilor ar putea bloca totul.

De asemenea, România nu mai poate respira prea mult cu aparatul de stat din prezent, format din 1,2 milioane de angajaţi, pe aceleaşi salarii sau chiar mai mari.

Dacă guvernul Orban nu vine cu un plan de reducere cu 30% a aparatului bugetar pe o perioadă de cinci ani, oricărui guvern îi va fi foarte dificil de gestionat deficitul bugetar şi, în final, datoria publică.

Alternativa este creşterea impozitelor şi taxelor sau chiar tăierea salariilor.

Dar aceste reduceri de bugetari sau amânarea creşterii pensiilor cel puţin pentru următorii 3-5 ani înseamnă costuri politice pentru PNL, pentru preşedintele Klaus Iohannis.

Din acest motiv, premierul Orban şi preşedintele Iohannis trag de timp, în speranţa că criza economică va fi mai puţin dură, iar revenirea va fi mult mai rapidă.

Florin Cîţu este optimist şi spune că datele pe care le are sunt mai bune decât estimările, iar premierul Orban spune că previziunile guvernului vor fi mai bune decât cele ale Comisiei Europene sau ale celorlalţi analişti.

Timpul va decide cine are dreptate, spune Orban.

Miercuri Comisia Europeană a emis previziunile privind evoluţia economiei în Europa: în cazul României, scăderea estimată este de 6% în 2020 (guvernul estimează o scădere de 1,9%), după care urmează o revenire de 4,2% în 2021.

Deficitul bugetar va creşte la 9,2% în 2020 (guvernul estimează un deficit de 6,7%), pentru a exploda în 2021 la 11,4%, cel mai ridicat din toată Uniunea Europeană.

La nivelul Uniunii Europene, scăderea economică este estimată la 7,4% pentru acest an, şi o creştere de 6,1% în 2021.

Previziunile guvernului Orban sunt extrem de optimiste, şi nu este pentru prima dată când oficialii români contestă previziunile analiştilor şi modul cum văd ei România.

La fel a făcut şi Dragnea, la fel a făcut şi premierul Călin Popescu Tăriceanu în criza de acum un deceniu, când Ludovic Orban era ministrul transporturilor.

Explozia deficitului bugetar va aduce mari probleme de finanţare, va creşte riscul de faliment al României (CDS) şi în final va duce la creşterea datoriei publice interne peste limita sustenabilă.

În cartea “Un veac de sinceritate”, coordonată de Liviu Voinea, fostul vice-guverntor al BNR şi actualul reprezentant al României la FMI, se menţionează: "O analiză recentă realizată de economiştii din BNR calculează printr-un model econometric complex limita sustenabilă a datoriei publice româneşti, care se situează între 43% şi 45% din PIB. Nu înseamnă că dacă o depăşim nu o vom mai putea plăti, dar avem o probabilitate de intrare în recesiune (din cauza unei crize a datoriilor) de peste 50%."

Noi am intrat în această criză cu o datorie publică internă de 35% din PIB, iar la deficitele bugetare programate, vom ajunge repede la o datorie de 50% din PIB şi toată România va munci pentru a plăti ratele şi dobânzile şi nu vor mai rămâne bani pentru investiţii.

Indiferent de numele guvernului şi de partidele din spate, această criză economică în care am intrat va fi extrem de greu de gestionat.

Dar măcar guvernul Orban şi preşedintele Iohannis pot evita intrarea României într-o criză financiară.

Pentru acest lucru, trebuie să renunţe la majorarea pensiilor şi să aibă un plan credibil de reducere a aparatului bugetar şi a cheltuielilor bugetare.

Dacă nu vor face acest lucru, agenţiile de rating vor penaliza România, ceea ce va însemna o creştere a costurilor de finanţare, o creştere a cursului, o lipsă de investitori , o lipsă de finanţare a deficitului bugetar alta decât cea locală, lucruri care se vor reflecta în businessul companiilor şi în toată economia.

Sergiu Manea, preşedintele executiv al BCR, care are o experineţă de 25 de ani pe pieţele financiare, a declarat luni la ZF Special: O scădere a ratingului va duce la o reacţie în lanţ, aşa că guvernul trebuie să facă tot ce îi stă în putinţă pentru a evita acest lucru.

Acum mingea este la premierul Orban şi la preşedintele Klaus Iohannis.