O criză a pieţelor financiare concentrată pe Italia ar putea aduce cea mai dură criză din istoria zonei euro, potrivit Bloomberg.

Ar putea deveni realitate chiar temerile economiştilor care profesau în urmă cu mai bine de două decenii – la naşterea monedei unice – că datoriile Italiei, a treia cea mai mare econmie din zona euro, prezintă riscuri la adresa stabilităţii întregului bloc.

Acest scenariu a devenit din ce în ce mai posibil săptămâna aceasta, în contextul în care guvernul condus de Mario Draghi este aproape de colaps. Premierul italian se pregăteşte să demisioneze, întrucât un partener din coaliţia de guvernare a ameninţat că se va retrage. Toate acestea ar putea declanşa următorul nivel al crizei.

O astfel de evoluţie ar pune presiune pe Christine Lagarde, preşedintele Băncii Centrale Europene, astfel încât banca centrală să vină cu o soluţie pe termen scurt. Mai mult, o astfel de evoluţie ar sublinia încă o dată nevoia pentru un nou acord politic pentru zona euro.

Dovezile legate de vulnerabilitatea Italiei au început să apară luna trecută, când perspectivele unor costuri de finanţare mai mari au făcut ca randamentul titlurilor de stat pe 10 ani să ajungă la peste 4%, pentru prima dată din 2014. Asta i-a determinat pe mulţi investitori să înceapă să vândă. 

Randamentele pe titlurile de stat au mai scăzut între timp, după ce Banca Centrală Europeană a promis că va crea un punct de rezistenţă, însă întregul context pune presiune pe banca centrală, care nu poate creşte costurile de creditare fără a crea şi un instrument prin care să prevină urmările propriilor politici monetare.

Ieri, euro a ajuns la parietatea dolarului pentru prima dată din 2002, în contextul în care investitorii pariază că dobânzile vor continua să crească în SUA.