Anul 279 înainte de Hristos. Regele Pirus al Epirului (azi provincie a Greciei, la frontiera cu Albania) îi învinge pe romani în bătălia de la Ausculum. Însă pierderile armatei sale sunt atât de grele, încât regele Epirului ar fi spus, potrivit lui Plutarh: „Încă o victorie ca asta şi suntem terminaţi!”

După cum ne arată istoricii, Pirus a pierdut razboiul cu Roma şi înfrângerea sa este una dintre cauzele declinului, în Europa, a imperiului lui Alexandru cel Mare.

Liberalii şi-au ales un alt şef, în persoana lui Florin Cîţu, după o campanie ce aduce aminte nu de trecutul apropiat, ci de vechile cronici în care fraţii îşi luau gâtul pentru moştenirea subţirei averi a defunctului lor părinte.

Pentru asta s-au luptat până la urmă, în mocirlă, Cîţu şi Orban: pentru un partid în derivă, ajuns la 15% în opţiunile de vot ale electoratului. Dar, deh, ştim de acum 3.000 de ani, de la Solomon: „Mândria merge înaintea pieirii şi trufia înaintea căderii.”

Klaus Iohannis, la congresul liberalilor unde, dacă era un tip decent, nu avea ce să caute: „E imperativ să depăşim actuala criză.” Criză? Da, criză. Dar care criză? Criza politică pe care chiar el a provocat-o? Criză până când obţine el controlul definitiv al guvernului, cu mâna preasupusei sale ordonanţe, Florin Cîţu?

Sau criza în care a intrat ţara pe care crede el că o conduce?

• Aproape 8.000 de îmbolnăviri de Covid – 19 şi spre 200 de morţi, raportaţi în chiar ziua congresului PNL, şi ţara intrată, aproape în întregime, pe „cod roşu”. Faţă de doar câteva sute de îmbolnăviri pe zi, în vară.
• O inflaţie care va ajunge, probabil, la 6-7%, în urma scumpirilor uluitoare.
• Un deficit de cont curent de 6% din PIB, al doilea cel mai mare din UE, imputabil, aproape în totalitate, guvernului şi care pune o presiune puternică pe cursul de schimb.
• O datorie publică ajunsă la 50% din PIB, care creşte necontrolat şi compromite orice redresare viitoare.
• O obligatorie restructurare a cheltuielilor publice care nu poate fi pusă în practică de un guvern minoritar precum cel al lui Iohannis-Cîţu.

„Echipa câştigătoare” şi-a pus ambele labe din faţă pe manivelele puterii, iar cu cele din spate îşi acoperă nechibzuinţa.

„​Ne aflăm într-un punct de inflexiune. Nu a fost o campanie internă aşa cum ne-am fi dorit”, a susţinut dl Iohannis. Cum adică „ne-am fi dorit” – cine, unde, când, de ce?

Şi, continuă preşedintele: „Mi-ar fi plăcut să văd mai multe dezbateri de idei mai multe discuţii aplicate. Sub scuza dezbaterii nu se pot ascunde atacuri la persoană şi derapaje. Astfel de atitudini nu ar trebui să vedem niciodată. S-au spus lucruri grave, s-au spus lucruri dure care sapă credibilitatea unui partid puternic”. S-au spus lucruri grave, dar preşedintele este cel care le-a încurajat. Rar o aşa făţărnicie!

Preşedintele a fost aplaudat, în trecut, când a vorbit, la sediul guvernului din Victoriei, de cei doi „elefanţi” din sufrageria premierului Grindeanu (PSD) - amnistia şi graţierea. Şi a reuşit să-i izgonească pe elefanţi, fapt ce i-a adus puncte electorale. Acum, preşedintele zugrăveşte, din nou, sufrageria din Victoriei şi înstalează în capul mesei doi cai morţi, buni doar să-şi adauge ani în cartea de muncă pentru vechimea la pensie: unul este chiar el, celălalt este preaiubitul său paharnic.

Este o victorie a preşedintelui cât un joc de sumă nulă, cu un partid de guvernare aflat la sub 20% încredere de vot şi cu mari posibilităţi de a ajunge în ghena partidelor nefolositoare.

„Echipa câştigătoare” a suferit o victorie. Bravo! Încă o victorie ca asta şi sunteţi terminaţi definitiv.