Poţi admite că elevii cad probele de la evaluarea naţională, de la bacalaureat, de la facultate. E loc în lume şi pentru ei. În fond, un instalator, dacă este harnic, poate câştiga mai bine decât un medic dentist cu rezidenţiat. Dar să ratezi examenele de evaluare naţională cu nota 2, când nota 1 se acordă din oficiu?

În România, la evaluarea naţională din acest an, 430 de copii au primit nota zece. Într-un editorial (https://www.zf.ro/opinii/ scoala-mea-incercati-sa-faceti-acest-exercitiu-unde-este-astazi-21975779) din ZF Dana Ciriperu întreabă simplu: câţi din aceşti copii de nota zece au ajuns la această performanţă de aplaudat fără meditaţii consistente? Este şcoala românească capabilă să pregătească copii de nota zece fără ca părinţii să-şi cheltuiască banii albi pentru zile negre pe meditaţii?

Profesorul Ciprian Mihali, de la Universitatea Babeş-Bolyai, scrie, într-o opinie publicată în PRESShub (https://presshub.ro/zece-curat-sau-minciuna-cu-care-crestem-276861/), că presiunea notelor este o povară pentru părinţi, pentru copii. Şi că „un zece curat“ este o iluzie. În Franţa, spune el (profesorul Mihali a obţinut titlul de doctor la universitatea Strasbourg), când un profesor acordă nota maximă (20, potrivit sistemului francez) el trebuie să facă un referat în care să-şi justifice decizia, referat care este analizat de conducerea şcolii. De pildă, arată profesorul Mihali (citând presa din Franţa), ca să obţii nota maximă la matemetică, la bacalaureat, este nevoie ca teza să fie evaluată de 13 profesori-examinatori; la limba franceză de 78 de profesori-examinatori, iar la filosofie de 127. La noi, la examinarea naţională, sunt doi profesori-examinatori şi tot doi la bacalaureat, indiferent de nota obţinută.

Despre notele mari şi chinul de a le obţine, despre sacrificiul părinţilor cu medi­taţii, cu lupta de a intra la un liceu de top, s-a tot scris de ani de zile. Dar, uitându-mă pe rezultatele de la examinarea naţională, văd note de 2 şi 3. Am în faţă un tabel cu 16 poziţii de la evaluarea naţională. Din cei 16 candidaţi din tabel, 7 au picat examenul, având o medie de sub 5, (44%), iar doi dintre ei au medii de sub 3. Sunt date dintr-o şcoală generală de la oraş, nu de la sat.

Cum este posibil ca, după opt ani de şcoală, să ai nota 2 la limba română? Păi înseamnă că nu ştii să scrii. Şi cum au ajuns aceşti copii în clasa a opta fără să ştie să scrie şi să citească? Unde a fost profesorul în tot acest timp? Poate nu toţi iau evaluarea naţională, deşi este stupid să nu poţi trece o evaluare naţională, chiar cu notă mică, după opt ani de şcoală, dar nici măcar nota 4? Nota 2? Ce-i asta? Înţeleg că a fost o problemă cu sintagma „de bună seamă“ şi, cu siguranţă, copiii nu-şi spun pe stradă „bună seamă“ în sus, „bună seamă“ în jos, în loc de salut. Dar nota 2? Păi, sintagma „de bună seamă“ a fost punctată la examen cu două puncte, dacă nu greşesc. Restul? Aveau de făcut un comentariu după un text. Orice prostii ai fi scris, tot luai un 5. Dacă nu l-au scris, înseamnă că nu au ştiut să-l citească. Analfabetism funcţional? Hai să fim serioşi. Pur şi simplu nu au ştiut să citească. Cum au ajuns în clasa a opta? Unde au fost profesorii?

Profesorii cer bani în plus pentru că sunt prost plătiţi. Da, trebuie răsplătiţi pentru munca lor. Dar cum poate un profe­sor să mai rămână la catedra de română sau de matematică atunci când 40% din elevii lui au ratat evaluarea naţională? Cum poţi să mai rămâi profesor când elevii tăi iau note de 2 sau 3 la un examen? Cum şi-au trecut copiii examenele anuale de au ajuns la capătul studiilor gimnaziale fără să ştie să scrie? Ce le-ai predat? Cum i-ai ajutat? Singura explicaţie este că nu i-a băgat în seamă nimeni. Că nu le-a păsat. Altminteri nu se explică cum e posibil să iei nota 2 la limba română. Şcoala este făcută ca, mari şi mici, cum suntem, să ne înveţe. Dar dacă profesorul tău de limba română nu te învaţă să scrii, cine să te înveţe?