Îmi place Tania Turtureanu. Vocea ei minunată mă inspăimântă. Dar ştiu cine e, măcar. O ascult în maşină şi mă linişteşte. Doar ca posturile astea de radio nu spun doar de frumuseţea Taniei. Spun şi despre nişte oameni, oameni pe care eu nu-i cunosc. Şi mă întreb: cine sunt ei?

În vara care a trecut, stateam în parcul de lângă noi, într-o noapte caldă. Trei copii mici cât o pungă de ciocolată căutau prin coşurile de gunoi după sticle de plastic, alea de cinci bani când le duci la magazin, la reciclare. Ma uitam la o fetiţă de trei-patri ani, desculţă, cautând prin gunoaie, cu frumuseţea desăvârşită a unei fetiţe de patru-cinci ani. Doamne, ce-i cu copiii ăştia?

Ma trezesc mai de dimineaţă ca de obicei, de la o vreme. Femeia de serviciu sorta gunoaiele. Ea şi cu fiul ei, probabil. Sticle aruncate, cutii de cola, de pepsi, cinci bani bucata. La cinci dimineaţa, când nici ciorile din Cişmigiu nu se dau jos de pe craca lor.

Scriu de ani de zile despre România care evoluează nemaipomenit. PIB-ul creşte fantastic, suntem chipeşi ca Făt-Frumos. Sunt într-o maşină închiriată şi o ascult pe Tania pentru că-mi placea vocea ei minunată. Acasă mi-am luat cântar pentru că medicul meu de familie mi-a zis că, dacă mă mai îngraş zece kile, ca un purcel, sunt pa! Îmi ştiu vecinii, îi ajut, ei mă ajută.

Şi, deodată, 35% din ăia de lângă mine votează cu Zelea Codreanu.

Cine sunt aceşti oameni care aleg extrema dreapta? Unde i-am pierdut? Unde i-am uitat? Aceşti oameni sunt dintr-ai mei. Unde  sunt creşterile de 40% ale pensiilor, doar în anul ăsta? Unde sunt salariile dublate în sistemul public? Nu cumva suntem orbi, vâzind bine cu cei doi ochi? Cum nimeni nu a văzut această nemulţumire, cumplită? Unde este România pe care nimeni nu o cunoaşte?  Cine este ea? O ascult pe Tania pentru că-mi place vocea ei, îmi plac versurile ei. Dar ştiu cine e. Deschid geamul maşinii şi nu mai ştiu nimic.

“Ba eşti sus, ba la pâmânt ca o minge de volei/Ce vrei?” Ascult înmărmurit versurile pe care le credeam comune şi care sunt comune, până la urmă. Şi mintea mă duce la o altă cultură, la mii de ani distanţă de cultura pop. Şi spune apostolul Pavel, citez din memoria mea şubredă: Tu care-i înveţi pe alţii, pe tine nu te înveţi?