La 32 de ani, Gabriel Zbarcea a lasat o afacere banoasa, avocatura de business, pentru a prelua o functie inalta, dar nesigura, la stat - sef al privatizarilor. Va reusi un avocat sa scoata de sub influenta politicului o institutie ruginita si inerta?

Pentru multi, plecarea lui Gabriel Zbarcea de la Musat si Asociatii si pre-luarea functiei de presedinte al AVAS (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului) a fost o mare supriza. De ce ar renunta un avocat de top, care poate castiga sute de mii de euro pe an, la o functie de conducere in una din cele mai mari firme de avocatura din Romania tocmai pentru un post la stat? Mai ales ca AVAS nu se mai poate lauda cu un portofoliu prea atractiv, exceptand Banca Comerciala Romana.

Raspunsul nu este unul simplu. Pe de o parte, apropiatii lui Zbarcea erau familiari cu faptul ca relatiile dintre acesta si George Musat, fondatorul Musat si Asociatii, incepusera sa devina tensionate. Iar o ruptura era asteptata.

In plus, AVAS reprezinta doar o parte din miza noii functii a lui Zbarcea. Asta pentru ca, spun surse din Guvern, noua putere se gandeste la o mutare care ar face din fostul partener de la Musat si Asociatii una din cele mai importante persoane din economia romaneasca. Mutarea ar fi unirea AVAS cu institutia care detine acum ultimele active cu adevarat importante ale industriei - Oficiul Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie (OPSPI), acum in subordinea Ministerului Economiei.

Pe langa informatiile "de bine", in piata au aparut inevitabil si speculatiile ca Gabriel Zbarcea a preluat o functie intr-o perioada instabila (noua putere este inca fragila) fara riscuri. Ca, spun aceste zvonuri, Zbarcea are intoarcerea la Musat si Asociatii asigurata, plecarea fiind de fapt doar o intarire a relatiei dintre firma de avocatura si noua putere. Care este adevarul? 

"La casa de avocatura intervenise rutina. Nu mi-am dorit in mod special acest post, iar in cazul in care l-as pierde, m-as intoarce in mediul privat, dar nu la Musat si Asociatii", sustine Zbarcea.

Pana la reintoarcerea in privat, Zbarcea va avea insa multe batai de cap la stat.  Obisnuit cu un mod de lucru unde responsabilitatile erau clar impartite, noul presedinte a fost "intampinat" de un sistem centralizat, in care seful raspunde de tot si trebuie sa aprobe fiecare document in parte. 

AVAS este (probabil) ultimul descendent al unei institutii care a pornit la drum cu denumirea de Fondul Proprietatii de Stat. De-a lungul vremii, s-a transformat, pe rand, in minister al privatizarii sau Autoritate pentru Privatizarea Activelor Statului (APAPS). In aprilie, anul trecut, APAPS a fost unita cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare (AVAB). Si tot pe rand, au avut mai multi sefi, precum Radu Sarbu, Ovidiu Musetescu sau Mircea Ursache, cel al carui loc a fost luat de Gabriel Zbarcea.

Daca numele sau sefii s-au schimbat o data cu vremurile, mentalitatile au ramas aceleasi. In cei mai bine de 13 ani, de cand exista, sub diferite titulaturi, AVAS a fost o institutie politizata, care primea, sub o forma sau alta, sarcini de partid. 

Si cum aceste sarcini trebuia duse la indeplinire si supervizate, s-a creat si un intreg lant birocratic, care s-a mentinut in timp. Iar acum isi arata "roadele". 

Una din sarcinile lui Zbarcea este, in prezent, aceea de a citi zilnic, documente de sute de pagini. Si nu pentru ca si-ar dori sa se informeze mai mult decat ar fi nevoie vizavi de activitatea institutiei - ci pentru ca deocamdata toate deciziile trebuie sa aiba aprobarea sa. Sistemul de lucru creat de ani buni in autoritatea pentru privatizare obliga vicepresedintii sa supervizeze toate deciziile care se iau in departamentul pe care il au in subordine. Cum AVAS nu are, deocamdata, decat doi vicepresedinti, Zbarcea a preluat rolul celorlalti doi secretari de stat. "Zilnic primesc cate patru-cinci dosare cu documente care trebuie semnate imediat."  Lasand la o parte birocratia, AVAS mai are un handicap greu de depasit. Institutia este formata, in cea mai mare parte, din oameni cu mentalitati "de stat". Functionari care au lucrat ani buni doar de partea statului si nu cunosc mediul de afaceri de pe pozitia businessman-ului.

Si pentru ca lucrurile sa fie si mai dificile, la birocratie si mentalitate de stat se adauga ruptura din AVAS. Desi lucreaza de aproape un an impreuna, salariatii fostei APAPS si fostei AVAB nu numai ca nu colaboreaza, dar nici macar nu se cunosc. Ar fi si destul de greu. Cele doua institutii au fost unite doar pe hartie, in realitate ele avand in continuare sedii diferite. 

Poate aceste cateva date, adunate, explica, intrucatva, motivele pentru care AVAS a ramas codasa Europei de Est la privatizari. Desi exista de 13 ani, AVAS mai are inca treaba. E drept, mai are in portofoliu doar 2% din companiile cu care a plecat in 1992. Ca procent poate parea nesemnificativ, dar, acesti 2% reprezinta in jur de 100 de companii, intre care se numara BCR, Tractorul, Electroputere, Rulmentul, 23 de institute de cercetare. 

Privatizarea Bancii Comerciale Romane este "in grafic". Exista, chiar, sanse sa fie incheiata pana la finele anului. Si pentru Electroputere situatia pare sa se clarifice. Au fost depuse deja doua oferte de cumparare. In cazul Tractorul Brasov lucrurile sunt ceva mai complicate. "Trebuie sa gasim o formula juridica prin care sa pastram facilitatile care au fost negociate cu Landini (n.r. -  compania italiana care intentionase sa cumpere Tractorul)", este de parere Zbarcea. 

Pe langa finalizarea marilor privatizari, AVAS mai trebuie sa scape si de aproximativ 400 de pachete minoritare de actiuni. 

Gabriel Zbarcea a mai mostenit si peste 13.000 de procese in care AVAS este reclamant sau parat (cum este cazul litigiului cu compania americana Noble Ventures, pentru vanzarea Combinatului Siderurgic Resita). De cele mai multe ori, este vorba despre contracte de privatizare nerespectate de investitori sau de oameni de afaceri nemultumiti de deciziile AVAS.  

Asa se prezinta situatia AVAS acum, la cateva saptamani de la numirea noului sef. In ce masura se vor schimba lucrurile o data cu seful?

Gabriel Zbarcea si-a stabilit, deja, un plan de bataie. Noul sef al AVAS vrea, mai intai, sa schimbe filosofia licitatiilor. Pana acum, potentialii investitori care veneau sa cumpere o societate de la stat erau cernuti prin-tr-o sita deasa a unor conditii stricte. Zbarcea vrea o sita mai lejera, cu conditii minimale, care ii va permite sa negocieze cu mai multi potentiali investitori. "Exclud existenta criteriilor de precalificare menite sa avantajeze unul sau altul dintre ofertanti", spune el.

Dar cea mai importanta modificare este alta. Criteriul numarul unu la privatizari, spune Zbarcea, va fi suma pe care statul o va obtine pe societatile vandute, adica nu se va mai merge, ca pana acum, pe ideea predecesorilor, care spuneau ca "nu conteaza sumele pe care le obtinem pe actiuni, ci cat de multe va face investitorul pentru societatea pe care o cumpara". Ratiunea pentru abandonarea acestei cai este simpla: "Cu cat un investitor da mai multi bani pentru o companie, cu atat va dori sa aiba un profit care sa acopere aceste sume", crede Zbarcea. 

Modificarile nu se vor limita numai la licitatii. Zbarcea vrea unificarea personalului APAPS si AVAB nu doar pe hartie, ci si in activitatea de zi cu zi. "Colectivul celor doua autoritati nu este unit. Acest lucru trebuie sa se schimbe."

Daca situatia este complicata in prezent, ce se va intampla cand acestei babiloniade i se va adauga OPSPI?

"Este decizia guvernului sa gandeasca o strategie de asemenea fel. Este totusi o idee de luat in seama", crede Gabriel Zbarcea. Argumentele sunt clare: in multe privatizari sunt implicate ambele institutii. OPSPI, pentru ca este proprietarul actiunilor la anumite societati si AVAS, pentru ca aici au ajuns o parte din datoriile acelor societati. 

Abia atunci experienta dobandita de Gabriel Zbarcea in cei 10 ani de avocatura la Musat si Asociatii va putea fi pusa la treaba. O data cu OPSPI, AVAS ar prelua societati "grele" din industrie. Pe lista sunt o parte din distributiile de electricitate (Muntenia si Transilvania), producatorul de gaz Romgaz, producatorii de electricitate Nuclearelectrica, Hidroelectrica si Termoelectrica, transportatorii de gaz si electricitate Transgaz si Transelectrica, dar si societatile din industria de aparare. Adica nucleul dur al industriei romanesti. 

Dar poate un om cu formatie de avocat sa faca fata unui astfel de viitor? E adevarat, in portofoliul lui Zbarcea exista deja "privatizari grele": la vanzarea Electrica Banat si Dobrogea, de exemplu, Zbarcea a fost avocatul companiei italiene ENEL (care a si devenit proprietarul celor doua societati) pentru negocierile cu OPSPI. 

"A avut un rol important in rezolvarea problemelor aparute ca urmare a activitatii de monopol natural al Electrica", spune despre Zbarcea Dorin Mucea, seful OPSPI, institutie aflata atunci de partea cealalta a mesei in procesul de negociere. "Se afla de partea cealalta, a cumparatorului, dar a avut o atitudine constructiva intr-un proces de negociere care a durat circa un an." 

Distributiile de electricitate nu au fost singurele privatizari de care actualul presedinte AVAS s-a ocupat. Gabriel Zbarcea a fost, pe rand, in calitate de avocat al Musat si Asociatii, negociator de partea statului si de partea investitorilor in vanzarea multor companii. Cunoaste, prin urmare, ambele tabere.

Pe lista contractelor de privatizare negociate de partea statului sunt cele pentru Banca Agricola, Alro si Alprom, Sidex, Banc Post.  Dar Zbarcea nu a avut intotdeauna castig de cauza. A fost coordonatorul echipei de negociere a Union Fenosa pentru privatizarea distributiilor de electricitate, insa compania spaniola a renuntat sa mai cumpere vreo societate din cadrul Electrica. Tot Zbarcea a reprezentat interesele societatii americane Occidental Oil in privatizarea companiei petroliere Petrom. 

Dar poate cel mai mare esec inregistrat de-a lungul carierei sale a fost prima incercare de privatizare a rafinariei Petromidia. La vremea respectiva, Zbarcea a reprezentat interesele societatii turce Akmaya. "A fost un contract de privatizare exceptional. Dupa semnarea lui, insa, au aparut modificari le-gislative care ar fi adus o pierdere de 70-80 de milioane de dolari companiei turce", isi aminteste Gabriel Zbarcea. Totusi, exista si o latura pozitiva in astfel de experiente: reteta privatizarii a fost preluata si adaptata de Dinu Patriciu, cel care a cumparat, ulte-rior rafinaria Petromidia. 

Gabriel Zbarcea nu vine la AVAS numai cu experienta de negociator, ci si cu mentalitatea omului care a respirat un deceniu intreg aerul tare al mediului privat, al adevaratului business romanesc. 

"Functia aceasta i se potriveste manusa", spune un fost coleg al lui Zbarcea, Florentin Tuca, managing partner la Musat si Asociatii. "E un tip foarte dinamic, stie sa socializeze si sa gestioneze bine relatiile cu ceilalti."  

Dinamismul si, poate, incapatanarea au fost "exersate" de noul sef al AVAS inca din studentie, cand a fost, timp de doi ani, intre 1993 si 1995, seful Ligii Studentilor din Universitatea Bucuresti. Privind in urma, Zbarcea spune ca atunci a inceput sa invete ce inseamna un negociator. "Organizatia studenteasca era o forta atunci. Puteam aduce 10.000 de oameni in strada. Eram mai puternici decat organizatiile de tineret ale partidelor politice." De altfel, studentii condusi de Zbarcea au incercat, chiar, sa promoveze un act normativ care sa urgenteze urmarirea penala a vinovatilor pentru crimele din decembrie 1989. Gabriel Zbarcea isi aminteste ca era nevoie de 250.000 de semnaturi pentru o initiativa legislativa populara. "Am reusit sa strangem 100.000 si am incredintat aceasta initiativa lui Corneliu Coposu pentru promovarea in Parlament. Nu stiu care mai este soarta acestui act normativ."

Un alt element important al portretului sefului AVAS este acela ca, cel putin deocamdata, nu este membru al unui partid politic, desi numirea sa a fost politica. Si nu crede ca isi va modifica statutul de apolitic. 

"Sunt prieten cu Victor Ponta, spre exemplu, din 1990, din vremea cand manifestam amandoi in Piata Universitatii. Nu am intrat in PSD pentru ca simpatiile mele politice nu se indreapta inspre acest partid. De altfel, intrarea intr-un partid politic inseamna, poate, mai multa putere, dar si mai multa constrangere", spune el.

Cert este ca dupa ani in care a criticat modul de lucru al institutiilor care s-au ocupat de privatizare, Gabriel Zbarcea are acum sansa sa arate ca lucrurile pot fi facute si altfel - si inca pe bani de zece ori mai putini decat in privat.

Dar presedintele AVAS spune ca nu banii sunt prioritatea lui, pentru moment. A facut si alte lucruri fara bani - ca vicepresedinte al Comisiei pentru Contracte, Statute si Regulamente din cadrul Federatiei Romane de Fotbal. "Am privit acea activitate ca pe un hobby. Ne jucam de-a judecatorii. Rezolvam conflictele dintre cluburi si jucatori", povesteste Zbarcea. De ce facea asta? Pentru ca era suporter al echipei Steaua Bucuresti. Merge in continuare la meciuri: "Imi place sa stau in tribune, nu pe locurile VIP de la vitrine".

Vor fi suficiente experienta sa in mediul de business si calitatile personale pentru a dezmorti AVAS? Zbarcea a intrat in paine intr-un moment dificil: e presat pe de o parte de institutiile internationale sa privatizeze BCR, Electroputere sau Tractorul, iar de cealalta parte e constrans de o limita pe care singur si-o impune: aceea de a obtine cat mai multi bani pentru societatile de privatizat. Rezultanta acestor forte va trasa, teoretic, si traiectoria lui Zbarcea. Practic, Zbarcea va trebui sa ia in calcul, la fel ca ceilalti oameni de afaceri care au preluat puterea, rezistenta aparatului de stat pe care trebuie sa il administreze. Iar falimentul unei guvernari este cu totul altceva decat falimentul unei firme. Chiar si pentru un avocat.