Cateva sute de mii de lei vechi si un drum o data pe an la centrul de colectare a deseurilor. Cam la atat s-ar putea reduce contributia romanului "statistic" la protectia mediului pe segmentul aparatura electronica si electrocasnica. Nimic mai simplu. Nimic mai complicat.

O hotarare de guvern (448/2005) incarca agenda producatorilor si a importatorilor de aparatura electronica si electrocasnica cu o noua indeletnicire: colectarea si reciclarea deseurilor "marca proprie", precum si a deseurilor istorice (cele ale caror producatori nu mai exista pe piata). Conform acestei hotarari, care reflecta printre altele si angajamentele luate de Romania in negocierile cu UE, pentru 2006, rata medie de colectare selectiva de deseuri electronice si electrocasnice (DEEE)/cap de locuitor provenite din gospodariile particulare este de doua kilograme, urmand sa creasca pana in 2008 cu cate un kilogram/an. O tinta despre care Valentin Negoita, presedintele Asociatiei Producatorilor si Distribuitorilor de Echipamente de Tehnologia Informatiei si Comunicatiilor (APDETIC), spune ca nu este tangibila, "pentru ca acest proces (n.r. - de colectare) nu va demara mai repede de luna mai sau iunie". 

In schimb, reprezentantii Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor (MMGA) sunt mult mai optimisti. "Noi credem ca se va atinge tinta de 2 kilograme pe cap de locuitor pentru ca in 2005 s-au colectat peste 1,2 kilograme pe cap de locuitor fara vreo activitate concertata", explica Attila Korodi, secretar de stat  in cadrul MMGA.

Dincolo de sentimentele contradictorii pe care le trezeste, HG 448/2005 nu aduce solutii practice pentru colectarea aparaturii vechi din casele romanilor si nici pentru finantarea reciclarii in prima faza, despre care atat ministerul, cat si producatorii au aflat din mici proiecte-pilot doar ca e foarte costisitoare. Hotararea specifica numai faptul ca producatorii sunt cei care vor finanta colectarea si reciclarea, urmand ca pretul produselor sa creasca ulterior cu o "taxa vizibila" de reciclare, aplicata produselor noi, care sa acopere toate costurile implicate. 

MMGA a derulat un prim proiect in acest sens, in decembrie 2005, prin intermediul Remat Bucuresti Sud - colectare, dezmembrare si valorificare de calculatoare vechi. Rezultatele? "Am constatat ca, la fiecare kilogram de deseuri valorificat, soldul iese negativ cu 2 euro", spune Korodi de la MMGA. "E doar un studiu si a fost facut doar pe calculatorare, deci nu putem generaliza, dar se poate trage un semnal: trebuie gasite instrumente de a face profitabila aceasta activitate de dezmembrare".

Dupa cum s-a amintit deja, o posibila solutie ar putea fi cea a "taxelor vizibile", o practica europeana curenta, despre care Valentin Negoita crede ca va patrunde aproape neschimbata si in Romania. Totusi, sumele exacte vor putea fi calculate doar la vara, dupa ce producatorii si importatorii se vor inscrie in Registrul National deschis la Agentia de Mediu si isi vor declara productiile, respectiv importurile (termenul dat de minister este 30 aprilie). Iar in functie de cotele de piata ale fiecaruia, se va stabili care e cantitatea de deseuri de care se va ocupa fiecare producator in parte. 

Pe de alta parte, e limpede ca producatorii nu-si vor putea indeplini indatoririle de colectare daca deseurile vor continua sa ramana in beciurile, balcoanele si debaralele consumatorilor. Monica Iavorschi, director de marketing in cadrul companiei Arctic, declara intr-un numar anterior al BUSINESS Magazin ca "este necesar sa creem o campanie de constientizare - ramane de vazut daca facem ceva pe cont propriu, daca cerem sprijinul autoritatilor sau facem o colaborare la nivelul producatorilor". Practic, producatorii va trebui sa-i convinga pe cumparatori sa se debaraseze de produsele uzate. Si nu oriunde, ci la marginea sau chiar in afara orasului, in centrul de colectare special amenajat de autoritatile locale.

Totul pe cheltuiala consumatorilor sau a companiilor. Aceasta misiune e ingreunata din start de mentalitatea romanilor de a nu arunca nimic, cred producatorii. In lipsa unei convingeri ca protectia mediului contribuie la "binele general", oamenii fac acest efort doar daca li se promite  o recompensa. Dupa aceasta logica au fost concepute campaniile de "buy-back" (acordarea unei reduceri la cumpararea unui produs nou daca se preda in schimb un produs similar, uzat), la care au apelat companii precum Arctic, Flamingo, Canon Romania, LG Electronics si - in mod traditional - dealerii auto. Dar, desi ofera companiei multe avantaje pe termen lung, campaniile de buy-back sunt costisitoare. Numai o companie mare si le poate permite, si asta fara titlu de permanenta. 

De regula, costurile reciclarii nu sunt acoperite din valorificarea materialului reciclat. Dar pana la valorificare, cum colectezi? Potrivit datelor Directiei Deseuri si Substante Chimice Periculoase (DDSCP) al MMGA, dotarea populatiei cu aparate electronice si electrocasnice este de maximum 30 de kilograme per capita. Daca durata medie de opt ani de utilizare a acestor produse - indicata de producatori - ar fi respectata, cantitatea de deseuri de echipamente electrice si electronice colectabile anual din gospodarii ar fi de 3,75 kilograme per capita. "In realitate, avand in vedere situatia economica, geografica si demografica, aceste conditii ideale nu sunt intrunite", spune Simona Vaida, consilier principal in cadrul DDSCP. Cu alte cuvinte, colectarea in proportie de 100% a deseurilor aflate in gospodarii este imposibila. In plus, din cauza ca puterea de cumparare in Romania este inca foarte slaba (salariul mediu net in Romania a fost de 742 RON in luna octombrie a anului 2005, conform INS, adica valoarea unui frigider mic), echipamentele electrice si electronice sunt utilizate cu mult peste durata medie indicata de producator. "De aceea, potentialul colectabil de deseuri este cu mult mai mic decat media de 3,75 kg pe cap de locuitor si an", adauga Vaida. 

 In urma unei campanii de "buy-back" prin care acorda o reducere de 1 milion de lei vechi la fiecare televizor nou cumparat daca se preda in schimb unul uzat, Flamingo a constatat ca raportul televizoare uzate colectate/ televizoare noi vandute a fost de 1/3. "Daca rezultatele sunt extrapolate pentru intreaga cantitate de echipamente electrice si electronice vandute intr-un an, cantitatea colectabila anual ar fi de 2,5 kilograme pe cap de locuitor", sustine consilierul DDSCP. In 2003, cantitatea de echipamente electrice si electronice vandute catre populatie si agentii economici a fost estimata de MMGA la 7,5 kilograme pe cap de locuitor.

Dar piatra de incercare e reprezentata de cele patru kilograme de deseuri pe cap de locuitor, la cat trebuie sa se ajunga in 2008. "In acest moment, cele patru kilograme nu pot fi colectate pentru ca nu exista", declara reprezentantul ministerului. Si chiar daca ar exista, pasul de la simpla lor existenta la scoaterea lor din gospodarii pare atat de dificil de facut incat cele patru kilograme ies din orice scenariu imaginabil momentan. 

Hotararea privind gestionarea DEEE pare sa aduca momentan o singura certitudine: aceasta va face "curat" nu doar prin eliminarea deseurilor, ci si prin scoaterea din piata a importatorilor neautorizati de astfel de echipamente. Conform datelor din piata, importurile ilegale in domeniul IT ("produsele gri") reprezinta, in cazul componentelor "hard", circa 25-30% din piata totala (vorbim de componente de mici dimensiuni, care pot trece de vama neobservate, precum CD-uri, DVD-uri, flash-uri si memorii), iar in cazul soft-urilor, reprezinta circa 70%. Din fericire, "produsele gri" inseamna doar aproximativ 20% din piata produselor electronice si electrocasnice. Restul sunt "produse albe" (frigidere, masini de spalat si de gatit, aparate de aer conditionat) si "maro" (televizoare, radiouri, casetofoane). Ceva mai greu de ascuns printre bagaje.