„De vină suntem cu toţii”, susţine, cu aroganţă ministrul sănătăţii, Nelu Tătaru, cu referire la dezastrul la Piatra Neamţ.

De când mă ştiu, cultura în care trăiesc mă arată cu degetul: sunt de vină! Pentru orice, eu sunt de vină!

Biserica îmi spune ca sunt fiu al Evei, prin urmare port în sânge moştenirea păcătoasă a neascultării. Nimeni nu-mi spune că Eva, muşcând din fructul cunoaşterii, mi-a făcut cel mai mare dar posibil în acest univers infinit: harul de a cunoaşte o fărâmă din acest infinit.

Când oamenii s-au revoltat, în urmă cu cinci ani, în faţa unui dezastru strigător la cer, cei de azi de la putere au beneficiat din plin, mediatic, de pe urma lacrimilor altora.

Preşedintele Iohannis nu are nicio explicaţie de dat aici - de ce, la cinci ani de atunci, nu avem încă o secţie modernă pentru marii arşi? Nu este preşedintele intendentul ţării, dar autoritatea lui morală pe care şi-o exhibă ori de câte ori interesul i-o cere funcţionează doar de alegeri? Preşedintele ne-a asigurat, ieşind dintr-o biserică: “ne-am rugat pentru sufletul celor morţi”. Asta şi-au dorit morţii, să se roage preşedintele pentru ei?

La Piatra Neamţ, într-un spital, s-a petrecut o dramă în care au murit zece oameni şi alţii se zbat acum între viaţă şi moarte.

„Pentru situaţia de peste 30 de ani şi pentru autorităţile locale şi pentru neimplicare ... cred că suntem toţi vinovaţi în această ţară, nu doar sistemul medical şi autorităţile locale, pentru că am acceptat timp de 30 de ani”, spune ministrul de resort.

Cum ar veni, eu sunt la fel de vinovat pentru morţii de la spitalul din Piatra Neamţ pe cât de vinovat este directorul spitalului şi, în ordine, ministrul sănătăţii, prim-ministrul ţării şi preşedintele. De ce suntem cu toţii vinovaţi? Că eu nu m-am îmbulzit la funcţii publice, nu am firmă de coşciuge precum un fost director al Spitalului din Piatra Neamţ în care, săptămâna trecută, zece oameni au ars de vii. Nu m-am pupat în bot cu niciun partid, asemenea traseistului politic aflat încă în fruntea spitalului din Piatra Neamţ şi pe care nimeni nu-l întreabă de sănătate, la câteva zile de la tragedie. Că, nu-i aşa? – „toţi suntem de vină!” Că „Am acceptat!”

Am acceptat ce?

Eu nu am acceptat să dau spaga într-un spital, cu câţiva ani în urmă. Drept urmare, tatal meu a fost lăsat pe un scaun 12 ore, de la 7 dimineaţa la 7 seara. Am acceptat, la final, să-l mutăm cu tratamentul la clinica privată a medicului care l-a lăsat, în spitalul de stat, să aştepte, fără apă şi fără mâncare, 12 ore pe un scaun, în sala de aşteptare. Pentru ca nu am avut de ales.

Nu “toţi”, ci voi perpetuaţi statul-legumă, pentru că fără el nici nu vă puteţi înmulţi. Din preagolul judecăţii voastre se nasc noi generaţii de derbedei buni pentru politică, ce vă vor duce mai departe moştenirea otrăvită a începutului de Ev-Mediu: “Toţi suntem de vină!”. Sau “Soarta”.

Nu băieţi, “Soarta” nu există. “Moirele”, zeiţele destinului, s-au dus odată cu miturile vechi. Nu Atropos, zeiţa ce taie firul vieţii, este vinovată de tragediile de azi. Şi nici Clotho, cea care toarce firul vieţii. Vinovaţii sunt mult mai aproape.