Misterul ascuns din pădurile Luxembourgului: Ce este de fapt Banca Europeană de Investiţii, un mamut de peste 500 miliarde dolari, cu pierderi aproape de zero
Ascunsă în pădurile din Luxembourg, Banca Europeană de Investiţii (BEI) este una dintre cele mai mari şi mai neobişnuite bănci din lume.
Potrivit Financial Times, BEI emite mai multe obligaţiuni decât JPMorgan, cea mai mare bancă americană, dar nu este supravegheată de nicio instituţie externă de reglementare.
Ca instituţie a Uniunii Europene, Banca Europeană de Investiţii a condus un plan gigant de investiţii de 500 miliarde euro, şi a reuşit să reducă pierderile la minimum.
Creată din nevoia de a credita interesul public – de a merge acolo unde băncile nu vor sau nu au curaj să meargă – entitatea nu prea înregistrează pierderi. Abia în 2006, după aproape jumătate de secol de operaţiuni, banca a fost nevoită să scoată un credit neperformant în afara bilanţului.
Chiar şi astăzi, banca are costuri mai mari cu angajaţii decât se aşteaptă să piardă din activitatea de creditare care se ridică în prezent la 455 miliarde euro.
„Banca a crescut mai mult sau mai puţin nedetectată în pădurile Luxembourgului în ultimii 60-61 de ani – ajungând la o dimensiune nebănuită. Câteodată sunt surprins că liderii poltici nu sunt conştienţi cu privire la instrumentul pe care îl au la îndemână Este un instrument politic. Serveşte unor scopuri politice”, spune Werner Hoyer, preşedintele Băncii Europene de Investiţii.
În ceea ce priveşte BEI ca instrument al statelor, acesta ar putea deveni mai necesar ca niciodată. Europa este în mijlocul tranziţie către energie din surse regenerabile. În acelaşi timp, pieţele de capital trec printr-o perioadă de turbulenţe. Mai mult, liderii europeni privesc cu îngrijorare de la distanţă avansul pe care l-a câştigat China – prin împrumuturi susţinute de stat. Per total, există sentimentul că Europa a rămas în urma tehnologiei.
Soluţia pentru o parte dintre aceste probleme s-ar putea afla chiar în Luxembourg. Banca Europeană de Investiţii a fost lăudată de statele membre care o deţin şi care beneficiază de împrumuturile mari, ieftine şi pe termen lung pe care le acordă. Însă anumiţi lideri europeni se întreabă dacă banca nu le poate oferi mai mult.
Anul acesta, „un grup de persoane înţelepte de nivel înalt”, printre care academici, bancheri, şi foşti oficiali europeni, examinează modul în care BEI ar putea opera în afara Uniunii Europene. Contextul nu este cel mai potrivit deoarece negocierile asupra bugetului pe termen lung al Uniunii Europene pune sub semnul întrebării fondurile pe care structura europeană trebuie să le acorde BEI-ului pentru a-i garanta împrumuturile. În prezent se vehiculează chiar şi varianta de a reloca anumite părţi din operaţiunile băncii.
Deşi bilanţul băncii, care se ridică la active de 556 miliarde euro, este mai mult decât dublu ca mărime faţă de Banca Mondială şi aproape de zece ori mai mare decât Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, BEI-ul a reuşti până acum să evite scrutinul liderilor europeni.
Timp de mai multe luni, Financial Times a pus la un loc un tablou cu privire la caracteristicile băncii, a analizat registrele de creditare, declaraţii de la audit, corespondenţă internă, şi a realizat interviuri cu peste 20 de oficiali, directori şi angajaţi.
În urma analizei, a ieşit la iveală un creditor cu volume mari şi ultra-conservator. Nicio altă bancă nu are capacitatea de a suporta climatul financiar la fel de bine, nici abilitatea de a susţine proiecte de infrastructură de dimensiunea celor în care se aventurează BEI. Cu toate acestea, banca încearcă să îşi schimbe funcţionalităţile, acoperirea şi apetitul de risc, însă se confruntă cu vechile obiceiuri ale conducerii.
Criticii BEI susţin că banca preferă de cele mai multe ori proiectele uşor de finanţat, cu risc minim, care doar umflă bilanţul băncii fără a aduce efectiv valoare în spaţiul public.
Fondată în 1958 cu 66 de angajaţi, BEI a fost una dintre instituţiile originale ale proiectului european.
Pentru a satisface nevoia de prudenţă şi independenţă a nemţilor, BEI a fost numită bancă şi a fost nevoită să îşi strângă singură resursele financiare. Însă activitatea efectivă a instituţiei se apropie mai muilt de viziunea francezilor legată de un fond de dezvoltare, controlat politic şi care să ajute regiunile sărace.
Contradicţia se menţine chiar şi în ziua de astăzi, apreciază Judith Clifton, profesor în cadrul Universităţii Cantabria din Spania.
De-a lungul timpului, cea mai importantă funcţie a Băncii Europene de Investiţii a devenit gestionarea banilor ieftini, adunaţi cu ajutorul rating-ului AAA, şi transmiterea lor către state membre noi şi vechi.
Podurile, drumurile şi celelalte proiecte de infrastructură finanţate de EIB ajută la consolidarea pieţei unice, de la aeroportul din Varşovia şi până la podul Vasco da Gama din Lisabona.
În timp ce în prezent a început să se implice şi în proiecte de dezvoltare financiară şi inovaţie, cea mai mare parte a activităţii BEI se concentrează în continuare pe credite mari şi cu risc minim.
Până acum, BEI a scos în afara bilanţului credite neperformante de doar 330 milioane euro, din totalul de 1.390 mii de miliarde dolari pe care le-a acordat sub formă de credite de la lansare şi până acum, înregistrând o rată de doar 0,02% de neperformanţă.
„BEI este criticată de cele mai multe ori pentru polticile conservatoare şi chiar secretoase în unele cazuri. Asta a fost valabil în special în anii de după criza din 2008 – unde BEI ar fi putut ajuta mai mult”, atrage atenţia profesorul Clifton.
Chiar şi într-o perioadă în care susţine proiecte cu un grad de risc puţin mai ridicat, banca joacă în continuare extrem de sigur. În ultimul deceniu, BEI şi-a asigurat rezerve de 0,1% din totalul creditării – necrezând că poate avea un nivel de neperformanţă mai ridicat de atât. În acelaşi timp, banca germană de dezvoltare KfW a făcut rezerve de 0,8%, Banca de Dezvoltare a Chinei de 3,1%, iar Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare de 4,4%.
BEI spune că banca nu există pentru a-şi asuma riscuri, ci pentru a complementa cheltuielile Uniunii Europene cu instrumente financiare utilizate pentru a atinge ţintele publice. „Rating-ul AAA nu este o vanitate, ci este o parte integrantă a modelului nostru de business”, transmit reprezentanţii BEI.
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe mediafax.ro
Citeşte pe Alephnews
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulApararii.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro