Fundaţia Regală Margareta a României lansează Topul nevoilor vârstnicilor din România şi explică soluţiile oferite acestora.

Topul a fost realizat prin prelucrarea datelor colectate de Telefonul Vârstnicului care, în peste cinci ani de funcţionare, a înregistrat peste 51.000 de interacţiuni cu seniori din toată ţara, aproape 9.500 dintre aceştia fiind apelanţi unici. Vârstnicii primesc informaţii punctuale, practice şi actualizate referitoare la serviciile sau soluţiie disponibile pentru situaţiile adresate. Apelurile se pot face la 0800 460 001, de luni până vineri între orele 08.00 – 20.00 şi sâmbăta între 08:00 – 16:00.

Dintre cei 9.500 de apelanţi unici care au sunat la Telefonul Vârstnicului în perioada 2015-2020, 44% locuiesc în Bucureşti, 31% în mediul rural şi mic urban, iar 27% fac parte din categoria de vârstă 70-80 de ani.

Topul nevoilor declarate de vârstnicii din România include cinci mari categorii: 1. informaţii utile; 2. îngrijire şi sprijin practic; 3. sprijin material şi financiar; 4. sprijin emoţional; 5. nevoia de a fi activ şi de participare socială. În urma analizării datelor colectate pe parcursul celor cinci ani reiese că dinamica problemelor şi a situaţiilor de viaţă cu care se confruntă vârstnicii nu a prezentat modificări semnificative. Acest lucru este datorat în mare parte unei lipse acute de dezvoltare a serviciilor sociale, publice sau private, destinate persoanelor vârstnice.

Principalul motiv pentru care seniorii apelează linia telefonică este nevoia de informaţii utile, cauzată atât de fenomenele sociale de izolare, marginalizare şi discriminare a vârstnicilor, dar şi de incapacitatea acestora de a se adapta la noile tehnologii de comunicare. În urma analizei, s-a constatat că numărul persoanelor care au solicitat informaţii diverse este mai mare în Bucureşti (1.786) şi Transilvania (626), cel mai mic număr înregistrându-se în Dobrogea (142).

În ceea ce priveşte nevoia de îngrijire şi sprijin practic, aceasta este exprimată prin solicitări specifice legate de informaţii şi asistenţă medicală, supraveghere specializată, referinţe despre cămine pentru vârstnici şi procedura de instituţionalizare. Un procent de 48% dintre cei care şi-au exprimat aceste nevoi au vârsta cuprinsă între 70 şi 90 de ani.

Nevoia de sprijin emoţional este determinată de singurătatea şi izolarea socială pe care mulţi vârstnici o resimt, chiar dacă unii dintre ei nu locuiesc singuri. 45% dintre apelanţii liniei telefonice locuiesc singuri, 22% locuiesc cu partenerul, 6% cu copiii sau cu nepoţii, iar 1% au declarat că se află într-un cămin pentru vârstnici. Ca răspuns la problema singurătăţii, Telefonul Vârstnicului oferă servicii proprii de reapelare săptămânală sau de redirecţionare către organizaţii partenere. În contextul pandemiei, echipa de specialişti de la Telefonul Vârstnicului oferă consiliere psihologică şi sprijin emoţional persoanelor vârstnice care se confruntă cu stări de anxietate sau depresie, accentuate în starea de izolare.

Potrivit INSSE, în ultimii trei ani rata sărăciei în rândul vârstnicilor a înregistrat o creştere de 4,3%. Situaţia este cu atât mai complicată în contextul pandemiei. Din luna martie până în prezent au fost înregistrate 707 solicitări pentru sprijin financiar şi material, cele mai multe în Bucureşti şi regiunea Muntenia. Seniorii au fost îndrumaţi spre servicii de asistenţă socială din comunitate, operate de DGAS-uri sau ONG-uri, pentru a primi diverse tipuri de ajutor.

Pentru vârstnicii care îşi exprimă nevoia de a fi activi şi de participare socială, Telefonul Vârstnicului propune acţiuni de voluntariat în comunitate şi participarea la activităţile organizate în cluburile de seniori. Din fericire, există şi programe care, în perioada pandemiei, şi-au adaptat activităţile în mediul online, cum ar fi Centrul Comunitar Generaţii, Centrul pentru seniori al Municipiului Bucureşti, Asociaţia Niciodată Singur.

În perioada stării de urgenţă cauzate de pandemie, serviciul social a înregistrat zilnic un număr dublu de interacţiuni, comparativ cu perioada anterioară - peste 3.000 de apeluri şi 900 de apelanţi unici. În contextul pandemiei, solicitările de sprijin material şi financiar s-au intensificat şi au plasat această nevoie înaintea celei pentru sprijin emoţional. Cu toate acestea, odată cu ridicarea stării de urgenţă, problemele vârstnicilor au revenit la forma lor anterioară.