Cu jumătate din flota de reac­toare nucleare a Franţei scoasă din funcţiune, cu lacurile de acumulare ale Norvegiei secate, fără vânt în Germania, încă dependentă de gazele ruseşti care vin în cantităţi tot mai mici, Europa se adânceşte într-o criză energetică fără precedent. Con­secinţa ime­diată sunt preţurile energiei care bat record după record.

Urmările care se vor vedea în timp sunt prelungirea perioadei de scumpiri genera­lizate, recesiuni şi incertitudine pe măsură ce iarna se apropie. Niciodată soarta economiei Uniunii Europene n-a fost mai vulnerabilă la capriciile vremii ca acum.

Situaţia subliniază nevoia unor surse cât mai diverse de electricitate şi de diversificare a furnizorilor, dar şi a interconexiunilor reţelelor de gazoducte şi oleoducte dintre statele membre ale UE.

De asemenea, cum industriile şi chiar consumatorii de rând sunt avertizaţi că vor veni raţionalizări ale consumului de gaze, electricitate şi apă, acum sunt mai importante ca oricând acţiunile şi strategiile de prevenire a risipei de orice fel.

„Dacă Rusia închide robinetul de gaze s-ar putea să nu mai fie suficient gaz pentru acoperirea cererii în întregime. Vor urma raţionalizări“, spune Annegret Groebel, pre­şe­dintele Consiliului Autorităţilor Europene de reglementare din Energie, într-un interviu pentru Bloomberg.

„Pot fi evitate întreruperile de furnizare, dar, desigur, pentru acest lucru este nevoie de multă muncă de pregătire, ceea ce şi facem.“ Indicatorul pentru preţu­rile energiei destinate pieţei germane anul viitor a crescut la sfârşitul săptămânii trecute pe Bursa Europeană a Energiei cu aproape 7%, la 455 de euro pe megawatt-oră, un nivel record.

Indicatorul pentru piaţa franceză a urcat cu 8%, la 622 de euro pe MWh. Preţul este echiva­lent cu cel al energiei obţinute dintr-un baril de petrol cotat la 1.100 de dolari.

Cererea este mai mare ca de obicei din cauza valurilor de caniculă neobişnuit de intense. Peste acestea se suprapune secarea lacurilor de acumulare ale hidrocentralelor şi a principalelor căi de transport fluvial. Cotele Rinului, principalul fluviu din Germania, se apropie rapid de nivelul de pericol pentru circulaţia barjelor cu cărbune, combustibil folosit de termocentralele reactivate pentru suplimentarea enegiei produse prin arderea gazelor.

Franţa este într-o situaţie mai dificilă de­oarece mai mult de jumătate dintre reac­toarele sale nucleare au fost închise pentru între­ţinere. Franţa este de obicei ex­portator net de energie, dar în a­ceastă vară a devenit importator, la preţuri uriaşe.

Schimbarea a forţat statele vecine să ardă cantităţi mai mari de gaze naturale. Şi mai rău este că resurse preţioase se duc pe stingerea incendiilor de vegetaţie. Preşedintele francez Emmanuel Macron a cerut ajutor din toată Europa. Penuria de gaze i-a forţat pe unii producători de energie să treacă la petrol, ceea ce înseamnă şi preţuri mai mari ale ţiţeiului.

Noul impuls dat cererii de petrol atenueză îngrijorările că recesiunea către care se îndreaptă sau se afundă unele dintre cele mai mari economii ale lumii – SUA, Germania – va reduce consumul. Analiştii atrag atenţia că UE a rămas dependentă puternic de gazele Rusiei, iar iarna se apropie.

Presupunând că banii nu sunt o pro­blemă, orice soluţie pentru aprovizionarea cât mai rapidă a pieţei europene cu energie non-rusă atunci când este nevoie este binevenită.

Colosul german Uniper a găsit una: ar putea face schimb cu consumatorii asiatici cedându-le acestora transporturile de gaze naturale lichefiate comandate din Australia în schimbul GNL exportate de SUA, scrie Reuters.

America a devenit deja unul din principalii furnizori de energie ai UE, mai ales că Uniunea a hotărât decuplarea completă de cărbunele rusesc. Uniper este cel mai mare importator german de gaze ruseşti. RWE, un alt colos energetic german, a pornit o campanie mondială de căutare de furnizori de GNL. Compania a adus în Europa în prima jumătate a acestui an 40 de transporturi de GNL, de patru ori mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului trecut. Dacă până anul acesta mai toate drumurile gazelor duceau spre est, spre Rusia, Germania vrea ca vestul să devină poarta de intrare pentru combustibilul destinat UE. Cancelarul german Olaf Scholz a menţionat construirea unor gazoducte care să pornească din Spania şi Portugalia şi să ajungă în mijlocul Europei. Spania importă gaze din Africa, iar Portugalia, cu porturile ei de mare adâncime, este poarta UE spre Atlantic.