Economiştii americani, şi nu numai, şi-au petrecut o bună parte din 2021 convinşi că inflaţia este „tranzitorie”. Şi-au petrecut şi o mare parte din 2022 subestimând rezistenţa acesteia. În 2023 au prezis că majorările ratelor de dobândă efectuate de Rezerva Federală pentru a vindeca economia de inflaţie vor aduce recesiune. Niciuna dintre aceste prognoze nu s-a realizat, scrie The New York Times.

Economiştii au subestimat dorinţa şi puterea de a cheltui a consumatorilor americani şi rezilienţa pieţei muncii. Ce le-a scăpat? Unde au greşit? Inflaţia rapidă este acum o realitate de aproape trei ani. Fed a ridicat dobânzile la peste 5,25% pentru a frâna creşterea preţurilor, însă economia a rămas surprinzător de puternică în faţa acestor manevre. Americanii lucrează într-un număr mai mare decât s-a anticipat, iar datele recente privind vânzările cu amănuntul au arătat că populaţia cheltuie în continuare într-un ritm mai rapid decât se aştepta oricine. Un indicator al vânzărilor de retail a atins în decembrie cel mai ridicat nivel de după pandemie, cu toate că alţi indicatori arată persistenţa pesimismului. Acest comportament este important doarece cheltuielile consumatorilor reprezintă 70% din economia americană, faţă de doar 50% în Uniunea Europeană sau în zona euro. Deocamdată nu se vede la orizont nicio recesiune economică, deşi unii încă o prezic. Întrebarea este de ce experţii au evaluat atât de incorect economia din vremea pandemiei şi pe cea postpandemică - şi ce înseamnă acest lucru pentru politică şi perspectivele viitoare. În zona euro, erori mari a făcut chiar Banca Centrală Europeană, iar acest lucru a împiedicat-o să pornească din timp lupta cu inflaţia. Fed este cea care a dat tonul creşterilor de dobânzi. Este aşteptată să îl dea şi pe cel al scăderilor.

Estimările economice continuă să vină, dar mulţi spun că mersul economiei este atât de greu de prezis de la pandemie încoace încât au încredere scăzută în previziuni. Chiar instituţiile de prognoză atenţionează că estimările lor trebuie servite cu o doză bună de prudenţă. Acum BCE se ghidează pentru a stabili direcţia politicii monetare mai degrabă pe datele economice lunare decât pe propriile  proiecţii. „Proiecţiile au fost jenant de greşite în întreaga comunitate de prognoză”, spune Torsten Slok de la managerul de active gigant Apollo Global Management. „Încă încercăm să ne dăm seama cum funcţionează această nouă economie.”

Două mari probleme au făcut dificile prognozele după 2020. Prima a fost pandemia de Covid. Omenirea nu a mai experimentat o boală cu răspândire atât de mare şi rapidă de la gripa spaniolă din 1918 şi era greu de anticipat cum vor fi afectate comerţul şi comportamentul consumatorilor. A doua complicaţie a venit din politica fiscală. Administraţiile Trump şi Biden au reacţionat la şocul provocat de pandemie pompând 4.600 miliarde de dolari în economie pentru a o ajuta să-şi revină şi să crească. Preşedintele Biden a convins apoi Congresul să aprobe mai multe legi care permit finanţare pentru a încuraja investiţiile în infrastructură şi dezvoltarea energiei curate.

Inflaţia a dat cele mai mari bătăi de cap. Modelele economice prepandemice sugerau că nu va avea o acensiune de durată atâta timp cât şomajul va fi ridicat. Avea sens: dacă o mulţime de consumatori ar fi şomeri sau ar obţine creşteri salariale anemice, ei s-ar retrage când companiile ar cere preţuri mai mari.

Dar acele modele nu s-au bazat pe economiile pe care americanii le-au acumulat din ajutoarele pentru pandemie şi în lunile de stat acasă. Creşterile de preţuri au început să accelereze în martie 2021, deoarece cererea abundentă de produse precum maşinile uzate şi echipamentele de antrenament în acasă s-a ciocnit cu deficitul global de aprovizionare. Şomajul a fost de peste 6%, dar asta nu i-a oprit pe cumpărători.

Administraţiile Trump şi Biden au reacţionat la şocul provocat de pandemie pompând 4.600 miliarde de dolari în economie pentru a o ajuta să-şi revină şi să crească. Preşedintele Biden a convins apoi Congresul să aprobe mai multe legi care permit finanţare pentru a încuraja investiţiile în infrastructură şi dezvoltarea energiei curate.

Invadarea Ucrainei de către Rusia în februarie 2022 a exacerbat situaţia, ducând la creşterea preţului petrolului. Dar  în scurt timp piaţa muncii s-a vindecat şi salariile au început să crească rapid. Pe măsură ce inflaţia şi-a arătat puterea de a rezista, oficialii de la Fed au început să crească ratele dobânzilor pentru a tempera cererea – iar economiştii au început să prezică că aceste mutări vor împinge economia în recesiune.

Şefii băncii centrale au ridicat ratele de dobândă cu o viteză nemaiîntâlnită din anii 1980, făcând mult mai scump accesul la un împrumut ipotecar sau unul auto. Fed nu a modificat niciodată ratele atât de brusc fără a provoca o scădere economică, au spus mulţi prognozatori.

„Cred că a fost foarte seducător de făcut prognoze care se bazează pe aceste tipuri de observaţii”, a observat Jan Hatzius, economistul-şef al Goldman Sachs, care a prezis o răcire a creşterii economice mai uşoară. „Cred că asta subliniază cât de diferit a fost acest ciclu.”

Nu numai că recesiunea nu s-a materializat până acum, dar creşterea a fost surprinzător de puternică. Consumatorii au continuat să cheltuiască bani pentru orice, de la bilete la concertele lui Taylor Swift până la produse şi servicii pentru îngrijirea câinilor. Economiştii au prezis în mod repetat că americanii se apropie de punctul de ruptură doar pentru a constata de tot atâtea ori că au greşit. O parte a problemei este lipsa de date precise în timp real despre economiile consumatorilor, a spus Karen Dynan, economist la Harvard.

„De luni de zile ne tot spunem că oamenii din partea de jos a distribuţiei veniturilor şi-au cheltuit teancurile de bani din economii”, a povestit ea. „Dar nu ştim cu adevărat că aşa este.”

În acelaşi timp, stimulentele fiscale au avut mai multă putere de a persista decât se aşteptau analiştii: guvernele statale şi locale continuă să împartă banii care le-au fost alocaţi cu luni sau ani în urmă. Şi consumatorii găsesc locuri de muncă mai multe şi mai bune, aşa că veniturile lor alimentează cererea.

Economiştii se întreabă acum dacă inflaţia poate încetini suficient fără o încetinire a creşterii. O aterizare nedureroasă ar fi anormală din punct de vedere istoric, dar inflaţia a scăzut deja la 3,14% în decembrie, un nivel semnificativ mai jos faţă de vârful de aproximativ 9% atins în vara anului 2022. Indicatorul a mai făcut totuşi un pas în faţă, dar mic, în decembrie.

De aceea, este prea devreme pentru ca banca centrală să stea  confortabil: inflaţia era de aproximativ 2% înainte de pandemie. Având în vedere încăpăţânarea preţurilor şi puterea de rezistenţă a economiei, este posibil ca ratele dobânzilor să rămână ridicate pentru ca inflaţia să  fie adusă pe deplin sub control. Pe Wall Street, acest scenariu are chiar şi un slogan: „Mai sus pentru mai mult timp”. Unii economişti chiar cred că vremurile cu dobânzi scăzute, cu inflaţie redusă, aşa cum a fost din 2009 până în 2020, s-ar putea să nu se mai întoarcă niciodată. Donald Kohn, fost vicepreşedinte al Fed, a declarat că deficitele guvernamentale mari şi tranziţia la energia verde ar putea menţine creşterea şi dobânzile mai ridicate prin susţinerea cererii de numerar împrumutat. „Bănuiesc că lucrurile nu se vor întoarce”, a spus Kohn. „Dar, Dumnezeule, aceasta este o distribuţie a rezultatelor.” El face, astfel, referire la teoria probabilităţii.

Neil Dutta, economist la Renaissance Macro, a subliniat că America a avut un baby boom în anii 1980 şi la începutul anilor 1990. Aceşti oameni acum se căsătoresc, îşi cumpără case şi au la rândul lor copii. Consumul lor ar putea susţine creşterea economică şi costurile de împrumut. „Pentru mine, acesta este vechiul normal – anormală a fost acea perioadă”, a spus Dutta. Oficialii Fed, la rândul lor, încă prevăd o revenire la o economie care arată ca în 2019. Ei se aşteaptă ca dobânzile să coboare la 2,5% pe termen lung şi cred că inflaţia se va estompa, iar creşterea se va tempera anul viitor. Dacă în 2022 avansul PIB-ului a fost de 0,7%, anul trecut economia a accelerat considerabil în loc să intre în recesiune. Pentru 2024 mai toată lumea prevede o încetinire până undeva la limita  recesiunii, adică o aterizare nedureroasă, aşa cum au asigurat tot timpul că va fi oficialii băncii centrale. Aceasta face ca reducerile de dobânzi, aşteptate până nu cu mult timp în urmă să înceapă în martie, să pară mai îndepărtate. Întrebarea este, ce se întâmplă dacă economiştii greşesc? Economia ar putea încetini mai brusc decât se prognozează din cauza efectelor cumulate ale majorărilor de dobânzi. Sau inflaţia s-ar putea bloca, forţând Fed să ia în considerare rate ale dobânzilor mai mari decât a pariat oricine. Domnul Slok crede că aceasta este vremea modestiei.

„Cred că nu ne-am dat încă seama cum funcţionează lucrurile”, a spus el.