Conform datelor statistice, între 4 şi 5 milioane de români au plecat din ţară, România fiind pe locul doi în lume, după Siria, la emigraţie. Şi la noi nu a fost război. Căderea comunismului şi globalizarea au deschis larg porţile pentru români de a pleca la muncă în afară – valul anilor ’90 şi începutul anilor 2000, apoi au urmat valurile celor care au vrut să plece de tot din ţară, din „n” motive. Întâi au fost banii: la muncă în Grecia, Italia, Spania, Germania, Franţa şi apoi Marea Britanie şi ţările nordice puteai să câştigi de 5-10 ori mai mult faţă de România, respectiv 200 de euro, într-un caz fericit, versus 800-2.000 de euro în afară, asta bineînţeles în funcţie de jobul obţinut.

Ulterior, a venit valul celor care au plecat din ţară nu pentru bani, ci pentru poziţii externe, pentru infrastructura socială şi pentru că s-au săturat ca în fiecare zi în România să ducă câte o luptă. Conform Hotnews, care citează datele obţinute de la Institutul Naţional de Statistică, în ultimii ani a crescut ponderea românilor de 40-50 de ani care emigrează definitiv, la egalitate cu tinerii de 20-30 de ani care pleacă din ţară. 2018 a fost anul de vârf în privinţa emigrării definitive. Cei care pleacă de tot din România la 40-50 de ani nu o fac pentru bani, pentru că în cele mai multe dintre cazuri au şi bani, au apartament, au maşină, au chiar un job bun, ci pleacă pentru că s-au săturat să mai aştepte să se întâmple ceva în România.

Percepţia generală este că lucrurile, începând de la interacţiunea cu sistemul public, modul cum liderii politici conduc ţara, merg tot mai prost, că nu se vede nimic bun la orizont. Deşi au bani să călătorească, să-şi susţină un nivel de trai rezonabil, tot ce văd în jur nu aduce nimic bun. Reţelele sociale contribuie din ce în ce mai mult la această percepţie, iar în mintea multor români se instaurează ideea că, dacă nu pleacă acum, ratează nu viitorul lor, ci viitorul copiilor. Mergând în Bucureşti destul de mult cu Uberul, am avut şansa să interacţionez în ianuarie cu doi şoferi/parteneri, cum li se spune, care au lucrat mulţi ani în străinătate şi care s-au întors în ţară de la începutul lui 2020.

De ce aţi venit înapoi? Până la urmă, în afară tot între străini eşti şi, odată cu trecerea anilor, acest lucru începe să devină o problemă, a răspuns unul dintre ei. De ce nu v-aţi apucat de o afacere? Asta a fost şi ideea când am revenit în Bucureşti, dar am studiat piaţa, de la spălătorii automate, un restaurant, până la un 5 to go şi mi s-a părut că este foarte greu. Aici nu vorbesc de muncă, pentru că am muncit în afară, ci e foarte greu să faci business, totul este birocratic şi nu ştii cine vine peste tine să-ţi mai ceară ceva sau câte ceva. Am venit cu nişte bani în ţară, dar nu vreau să mi-i pierd. Nu am bani să cumpăr mai multe apartamente ca să le dau apoi în chirie. În România nu este vorba de cât sunt taxele şi impozitele, pentru că este bine comparativ cu alte ţări, în România este vorba despre cum faci afaceri.

Parcă statul vrea să te izgonească, să te dea afară, nu să te primească. Cât câştigi pe un Uber? Dacă mergi mult, dacă ieşi pe stradă, ajungi şi la 9.000 de lei net. Şi nu este bine? Este foarte bine, dar multă lume nu ştie ce înseamnă să conduci în Bucureşti. Cine a câştigat ceva bani la muncă în afară, imediat îşi cumpără un apartament pe care apoi să îl închirieze dacă pleacă din nou la muncă în afară pe o perioadă limitată. Multă lume se întreabă cine cumpără apartamentele care se fac în marile oraşe sau cine cumpără apartamentele de la mare. O parte dintre ei sunt cei care au muncit sau muncesc în continuare în afară şi vor să-şi plaseze banii în ţară. Dar indiferent de oportunităţile şi randamentele pe care poţi să le câştigi în România, percepţia faţă de business, faţă de cum se fac afacerile, este proastă şi îi descurajează pe foarte mulţi să facă ceva, nu să stea pe Uber.

Economia României este la extreme: puţine companii mari, cele mai multe dintre ele fiind multinaţionale şi foarte, foarte, foarte multe companii mici care au afaceri din care aproape că nu pot să plătească niciun salariu mediu, care a ajuns la 700 de euro net pe lună. Dacă iei o franciză 5 to go poţi să ai şansa să câştigi/să-ţi rămână la finalul lunii 1.500 de euro pe medie. Uberul este o alternativă, cel puţin în Bucureşti, pentru cei care decid să se întoarcă în ţară, dar ce facem cu businessul? 

(cristian.hostiuc@zf.ro)