♦ Statul deţine circa 70% din producţia de energie din România şi ca ţară România îşi poate acoperi prin resursele interne 80% din necesarul de gaz natural. Cu toate acestea, mari companii industriale sunt cu lacătul pe uşă pentru că nu îşi pot plăti facturile.

Ultimul semnal de alarmă a fost tras de Christian von Albrichsfeld, country head and general manager al Continental Automotive România, cel mai mare producător de componente auto local, cu circa 18.000 de angajaţi, din care peste o treime sunt ingineri şi informaticieni.

Continental deţine şase unităţi de producţie în România şi patru centre de inginerie, fiind unul dintre cei mai mari furnizori internaţionali de componente electronice. Continental este o companie germană, economia Germaniei fiind printre cele mai afectate de criza gazului din cauza dependenţei majore faţă de Rusia. Pe de altă parte, tocmai accesul la gaz ieftin rusesc a propulsat Germania în fruntea economiilor europene.

„Producţia de anvelope este mare consumatoare de energie. Vedem cum în România producţia de energie este în principal deţinută de stat şi nu înţelegem de ce cresc atât de mult preţurile“, a spus Christian von Albrichsfeld, country head and general manager al Continental Automotive România, în cadrul conferinţei „Cele mai dinamice companii. Care sunt motoarele care duc economia înainte?“, eveniment organizat de ZF recent.

De aproape un an, mediul de afaceri îi cere statului român identificarea unei soluţii prin care preţul energiei şi al gazului, inclusiv pentru marii consumatori, să fie reglementat, chiar şi pentru o perioadă limitată de timp. Dar în loc de a reveni temporar la piaţa reglementată, statul român a aplicat mai multe scheme de susţinere care au bulversat întreaga piaţă a energiei, dar şi pe consumatorii industriali. Din scumpirea istorică a energiei şi a gazului sunt doi mari câştigători, pro­ducătorii şi statul român prin impozitele enorme colectate. Mai departe, felul în care sunt cheltuiţi banii strânşi din taxarea energiei şi a gazului scump reprezintă unul dintre marile semne de întrebare ale momentului.

În România, circa 70% din producţia de energie este controlată de companii în care statul român este acţionar majoritar. La nivel european, inclusiv în România, pieţele de energie funcţionează după modelul preţului marginal pentru electricitate.

Ce înseamnă acest lucru? Pieţele interne sunt organizate astfel încât energia cea mai ieftină intră prima în sistem, sursele mai scumpe fiind adăugate în funcţie de cerere.

În România există însă un deficit de producţie de energie ieftină, cum este cea regenerabilă, tot din cauza intervenţiei statului în piaţă, astfel că piaţa este închisă de centralele pe cărbune şi de cele pe gaze. Cum preţul gazului a explodat, producţia de energie pe bază de gaz natural s-a scumpit şi ea şi practic a devenit referinţa de preţ la nivel european. Astfel, deşi România are producţie de energie hidro sau nucleară, energie ieftină, ea se vinde tot la preţul setat de centralele pe gaze. Paradoxul este că România îşi asigură din resursele interne 80% din consumul de gaz, dar gazul este vândut aici tot la cotaţiile internaţionale stabilite de Rusia. În lipsa unei reglementări pe tot lanţul, consumatorii din România plătesc preţuri europene cu resursele de gaze îngropate aici şi cu o producţie de energie controlată de stat. România este însă şi tehnic interconectată cu piaţa europeană a energiei având o capacitate de import/export de energie de circa 3.000 MW, temerea fiind că dacă piaţa se va reglementa, atunci tentaţia exportului va fi majoră. Problema este foarte delicată pentru că România este de trei ani de zile importator net de energie, principalul vinovat fiind tot statul român care a blocat timp de 10 ani de zile orice investiţie în producţia de energie verde, iar de 30 de ani de zile nu a ridicat de la zero nicio unitate nouă de producţie a energiei. Astfel, reglementarea pieţei aduce un risc de exporturi de energie în creştere într-o economie oricum dependentă de importuri.

Cu toate acestea, marii consumatori cer soluţii şi spun că reglementarea preţului al energie şi gaz, cu reguli stricte de funcţionare a pieţei, este singura soluţie în acest moment pentru a menţine motoarele industriei în funcţiune.

„Piaţa gazului, cu regulile ei de funcţionare, a fost făcută pentru timpuri normale, nu pentru ce vedem acum. Această piaţă pur şi simplu nu mai funcţionează. Dar statele au puterea de a reglementa lucrurile“, spunea recent Harri Kiiski, cel care până de curând a ocupat funcţia de director general al Azomureş, cel mai mare consumator de gaze naturale din România, În contextul exploziei preţului, încă din decembrie, anul trecut, Azomureş şi-a închis activitatea, izbucnirea războiului din Ucraina şi impactul pe care agresiunea Rusiei a avut-o asupra preţului gazului făcând imposibilă reluarea activităţii. “Hai să reglementăm preţul la 30 de euro/MWh şi toţi ar fi fericiţi pe piaţă, inclusiv producătorii. De ce trebuie să avem gazul românesc conectat la Baumgarten (Viena) dacă piaţa oricum nu funcţionează?“, a mai spus Harri Kiiski.

Ideea de a reglementa pe o perioadă de şase luni preţul energiei a fost emisă de la începutul acestui an de mai mulţi consumatori. ÑReglementaţi preţul. Este cea mai simplă măsură. Ai posibilitatea să faci acest lucru pentru 6 luni de zile. S-a scumpit apa pe Dunăre? S-a scumpit cărbunele? S-a scumpit combustibilul nuclear? Nu. Uitaţi de piaţa liberă în energie şi reglementaţi preţul. Energia este vitală pentru toţi“, spunea în ianuarie ştefan Gadola, unul dintre fondatorii EnergoBit.

„Este energia, în sens larg, pretabilă acestui sistem de piaţă liberalizată? Răspunde ea precum alte produse la regulile pieţei libere? Este o întrebare care pe care şi-o pun inclusiv politicienii de la Comisia Europeană şi mulţi experţi. Energia, şi aş insista pe energia electrică, nu este un produs care să răspundă precum alte produse regulilor pieţei libere şi de aceea ar trebui revăzute regulile acesteia. Se ia în discuţie rereglementarea pieţei, adică instituirea unui preţ la producător, indiferent de forma de producţie. Acesta este genul de măsură indicată inclusiv de Comisia Europeană“, a spus recent şi Corneliu Bodea, CEO al grupului antreprenorial Adrem.

Potrivit datelor centralizate de ZF, industria consumă circa 40% din toată energia României, metalurgia, construcţiile metalice, chimia şi industria alimentară fiind ramurile care au nevoie de cele mai mari cantităţi de energie pentru a fucţiona. Spre exemplu, doar metalurgia reprezintă 25% din tot consumul industrial şi aproape 10% din consumul total de energie al României, raportat la anul 2020.

În aceste zile, în România se discută revenirea la piaţa complet reglementată a energiei, pe tot lanţul, inclusiv pe zona de producţie. În contextul introducerii unor preţuri reglementate, surse apropiate discuţiilor spun că se intenţionează renunţarea la compensarea pentru furnizorii de energie. Revenirea la piaţa reglementată a energiei este una dintre soluţiile promovate de marii consumatori, care au insistat că atâta vreme cât România are resurse interne semnificative, acestea trebuie să ajungă la consumatorii de aici la preţuri care permit desfăşurarea activităţii industriale.