Statele Unite au identificat cel puţin patru incieente, de o parte şi de alta a frontierei dintre Irak şi Siria, în care SI a folosit agenţi ai gazului muştar (iperită), a declarat acest oficial.

El a precizat că substanţele chimice au fost folosite sub formă pudră.

O echipă BBC, aflată la frontiera dintre Turcia şi Siria, a văzut dovezi care susţin aceste acuzaţii grave, subliniază postul britanic.

Washingtonul crede că gruparea are o celulă care se ocupă în mod special de fabricarea acestor arme.

"Folosesc (gaz) muştar", a declarat oficialul citat, referindu-se la Statul Islamic. "Ştim acest lucru", a subliniat el.

Gaz muştar a fost folosit, probabil, sub formă de pulbere, împreună cu explozivi obişnuiţi, în obuze de mortieră, a precizat oficialul.

"L-am văzut folosindu-l în cel puţin patru rânduri, de ambele părţi ale frontierei - atât în Irak, cât şi în Siria", a spus el.

Atunci când explodează muniţia, combatanţii sunt expuşi prafului respectiv.

Oficialul citat a declarat că, în opinia comunităţii de informaţii, există trei posibile explicaţii ale modului în care SI şi-a procurat agentul chimic mortal.

Cea mai plauzibilă, în opinia comunităţii de informaţii, potrivit oficialului citat, este cea potrivit căreia jihadiştii îl produc chiar ei.

"Apreciem că au o mică celulă de cercetare în domeniul armamentului chimic prin care încearcă (să producă acest tip de armament) şi să-l perfecţioneze", a declarat acest oficial.

Potrivit celorlalte teorii, militanţi SI au găsit armament chimic ascuns în Irak sau în Siria.

Însă este puţin probabil ca militanţii să fi găsit agentul chimic în Irak, este de părere oficialul, deoarece armata americană l-ar fi descoperit, probabil, în timpul campaniei militare de aproape zece ani în această ţară.

Oficialul apreciază că este puţin probabil, de asemenea, ca militanţii să fi procurat agentul chimic de la regimul sirian înainte ca acesta să fie obligat să-şi predea stocurile, sub ameninţarea unor atacuri aeriene americane în 2013.

Cea mai verosimilă teorie, în opinia sa, este cea potrivit căreia agentul a fost produs cu ajutorul unor informaţii larg accesibile, subliniind că agentul nu presupune un proces de producere complicat.

Poziţia Guvernului Statelor Unite este că anchetează acuzaţii cu privire la folosirea de armament chimic în Irak şi Siria, însă oficialul citat a declarat pentru BBC că multe agenţii de informaţii cred, în prezent, că există suficiente dovezi pentru a dovedi acuzaţiile.

Oficialul citat a solicitat protecţia anonimatului, deoarece nu a fost autorizat să vorbească despre aceste lucruri în mod public, precizează BBC.

Corespondentul BBC Ian Pannell, care s-a aflat în ultima perioadă în zona frontierei dintre Turcia şi Siria, a văzut noi dovezi ale unor atacuri cu armament chimic comise în Siria - fie de către regim, fie de către rebeli.

În Siria ar trebui să nu mai existe armament chimic, după ce Guvernul sirian a predat 1.180 de tone de agenţi toxici şi precursori Organizaţiei pentru Interzicerea Armamentului Chimic (OIAC).

Acest proces a început în octombrie 2013 şi s-a încheiat în iulie anul trecut.

Potrivit corespondentului BBC, peste 200.000 de oameni au murit de la începutul războiului civil din Siria, în urma protestelor paşnice de la începutul lui 2011, însă numai un mic procent dintre victime au fost ucise în atacuri chimice.

ONU a lansat luna trecută o anchetă cu scopul de a stabili care indivizi, grupări sau guverne sunt implicate în folosirea unor substanţe chimice ca arme în Siria.

Tot în august, armata americană a anunţat că teste efectuate asupra unor fragmente de obuze de mortieră folosite în confruntări armate în Irak prezintă urme chimice.

Generalul american de brigadă Kevin Killea declara, la sfârşitul lui august, că Statele Unite au găsit urme de iperită pe obuze de mortieră folosite de către gruparea Statul Islamic într-un atac împotriva forţelor kurde, în nordul Irakului.

Însă generalul preciza că testele erau neconcludente şi că erau necesare noi teste.

El sublinia că iperita este un agent chimic de clasa întâi şi că a fost arareori folosită în afara războaielor chimice.