În prima fază, multă lume a decis să-şi vândă unităţile locative care fie nu deţineau o terasă generoasă sau o curte, fie deţineau un balcon foarte mic sau spaţiul era restrâns faţă de nevoile lor. Toţi au fost încurajaţi nu doar de „visul” unei terase generoase sau al unei curţi proprii, dar şi de faptul că preţurile pot scădea într-un mod spectaculos, iar cu preţul obţinut de pe o unitate locativă mai mică ar putea obţine o locuinţă mai mare.

Mai mult decât atât, celor cărora li se părea vital să locuiască în oraş, acum, de când există birouri la care nu mai trebuie să meargă zilnic şi cu vehicularea tot mai frecventă a ideii de telemuncă sau a lucrului de acasă, apetitul pentru locuinţele urbane a descrescut. Cine oare nu visează la o casă cu grădină în care să se poată juca copiii cu un câine sau o pisică, pe lângă pomii cu roade, toate la preţul unui apartament din oraş? 

Totuşi, acum, în plină vară, pot să spun din experienţa tranzacţiilor imobiliare înregistrate că nu am văzut scăderi spectaculoase pentru segmentul rezidenţial urban în preţul vânzării sau al chiriei. Nici în segmentul rural sau de suburbie nu am văzut scăderi spectaculoase ale preţurilor. În special în cazul chiriilor, am văzut chiar o creştere având în vedere faptul că multe dintre birourile din office buildings care erau ocupate de businessuri mici şi mijlocii au migrat către apartamente care în trecut erau preferate de clienţi în căutare de spaţii rezidenţiale. Pentru prima dată am văzut un apetit ridicat pentru casele de la munte, de la ţară sau din suburbii care a determinat dacă nu o creştere a preţurilor de vânzare, măcar o menţinere a acestora la nivelul existent înainte de pandemie. Mai mult, datorită faptului că multă lume a decis să nu călătorească în afară ţării şi chiar să nu călătorească nici măcar în ţară, am observat o creştere a chiriei generate şi de ideea de a încerca să trăieşti în altă parte decât în oraş.

Totuşi, în general, piaţa rezidenţială este împărţită în două nişe – proprietăţi de lux şi proprietăţi obişnuite. Spaţiile considerate de lux au crescut şi ele în mod diferenţiat în funcţie de data intrării lor pe piaţă. Cele existente pe piaţă înainte de pandemie au crescut cu un procent relativ mic faţă de cele care au fost puse pe piaţă în această vară şi care au fost prezentate, dar şi achiziţionate, la preţuri vădit crescute.

Deşi este o cerere efervescentă pentru locaţii şi spaţii premium, totuşi am observat o scădere a apetitului celor care sunt gata să îşi asume riscuri de tipul achiziţiei de proprietăţi cu probleme legale sau cu multipli proprietari. Acest tip de riscuri erau greu de administrat în contextul faptului că nu puteai să fii sigur dacă şi cum se poate rezolva o problemă extrem de simplă, cum ar fi refacerea unui gard sau revopsirea unei faţade, totuşi până la urmă cu răbdare şi o abordare corectă a problemei se putea ajunge la o concluzie. Influenţa crizei economice şi posibilitatea iminentă de îmbolnăvire sau chiar moarte a adus oamenii în situaţia în care nu se mai poate negocia cu ei sau, dacă se ajunge la o concluzie de tip preţ sau contra servicii, acestea sunt disproporţionale cu ceea ce se oferă la schimb.

Influenţa psihologică a crizei generate de pandemia de COVID-19 asupra proprietarilor s-a simţit şi în procesul de administrare, nu numai de tranzacţionare a imobilelor. Astfel, ansambluri imobiliare considerate de lux au ajuns în acest context să aibă diverse dispute pentru plata individuală a unor sume incredibil de mici care ar ajută la întreţinerea sau chiar aducerea de plusvaloare pentru o viitoare vindere/închiriere, neplată a cheltuielilor de întreţinere sau de mentenanţă a lifturilor, spaţiilor verzi etc.

Celălalt segment, mai puţin aspiraţional, respectiv al proprietăţilor obişnuite reprezentate de blocuri noi, dar fără prea mult spaţiu de terasă şi cu multe spaţii comune care, în mintea cumpărătorului/chiriaşului, implică probleme şi dispute, dar şi costuri ridicate de întreţinere, au simţit o scădere, dar nu aşa de radicală precum se aşteptau specialiştii în imobiliare.

Nici măcar ansamblurile de blocuri, aşa-numitele „blocuri din era comunistă”, nu au scăzut dramatic ca valoare de circulaţie. Sigur, faptul că locaţia, în general, a acestor imobile nu este atractivă nici măcar pentru companiile care se relochează din office building (pentru că nu sunt în aproprierea metroului sau în centrul de interes în general) a contribuit la această scădere, chiar dacă nu una spectaculoasă.

Se previzionează o toamnă şi o iarnă grele, când se preconizează un al doilea val de îmbolnăviri cu COVID-19, când poate multe firme vor da faliment sau când multe persoane vor pierde proviziile şi energia pe care cu greu le-au înmagazinat în această perioadă. Poate toate aceste elemente o să aducă scăderea mult aşteptată a preţurilor, iar cei care şi-au vândut acum proprietăţile şi au închiriat în vederea rechiziţionării unui spaţiu mult mai bun vor avea câştigul mult aşteptat.

Eu, totuşi, inspirată fiind de propriii clienţi care rămân optimişti, tind să cred că piaţa se va rearanja şi, aşa cum s-a întâmplat în multe alte oraşe din lume, nu numai din capitale, trendul se va îndrepta către o piaţă în care oamenii tineri, singuri sau care au deja copii mari îşi vor dori în continuare să se poată plimba în mijlocul oraşului, să fie aproape de muzee, restaurante şi, în general, de tot ce oferă oraşul. Cei care îşi doresc o viaţă mai liniştită, pentru ei sau copiii lor, se vor retrage departe de centrul oraşului sau chiar de oraş numai dacă vor găsi şi formula care să le permită să genereze venituri, deşi se vor afla în afara zonelor de succes financiar.