Banca Centrală Europeană a publicat recent un al treilea raport privind euro digital. Documentul, ce creează condiţii pentru închiderea fazei de investigaţie a proiectului privind noua monedă digitală, aduce la cunoştinţa publicului progresele înregistrate în proiectarea acesteia şi paşii ce urmeaza. Deşi raportul abordează doar câteva opţiuni tehnice, fiind în completarea altor două documente anterioare, el permite identificarea de răspunsuri la afirmaţii cu iz conspiraţionist privind euro digital.

Moneda euro digitală: o conspiraţie sau un proiect ce ţine cont de realităţi şi se desfăşoară transparent?

Posibila introducere a euro digital este prezentată în unele mijloace de informare în masă drept o conspiraţie, ce are în vedere să atenteze la proprietatea şi viaţa privată a cetăţenilor.În rândurile imediat următoare vom investiga dacă introducerea unei monede digitale de bancă centrală (CBDC) pentru zona euro reprezinta o conspiraţie, urmând a reveni spre finalul textului, după prezentarea conţinutului raportului, cu un punct de vedere privind aşa-zisele obiectivele malefice ale acesteia.

Potrivit DEX, conspiraţia este o uneltire secretă şi ilegală, îndreptată împotriva statului şi ordinii publice. În cazul activităţilor legate de euro digital întreprinse până în prezent nu pot fi identificate însă astfel de caracteristici. Analiza preliminară efectuată de către Eurosistem[i] şi Comisia Europeană a unei game largi de probleme de natură juridică, tehnică şi de politică economică ce ţin de o eventuală lansare a unei CBDC în zona euro, se realizează la vedere, cu consultarea părţilor interesate (inclusiv legiuitorii europeni) şi cu informare publică periodică asupra opţiunilor alese.

Proiectul euro digital nu este rezultatul deciziei unui grup restrâns de conjuraţi. El reprezintă o reacţie a unor instituţii europene şi naţionale faţă de evoluţii economice şi geopolitice evidente:

• reducerea utilizării bancnotelor euro în plăţile de retail ca urmare a revoluţiei digitale, fenomen ce va câştiga teren suplimentar în anii următori;
• iniţiative de introducere de CBDC de către mari puteri economice ale lumii (de ex. China, India, SUA), ce pun în discuţie viitorul rol (internaţional) al monedei europene;
• dominanţa furnizorilor străini (firme americane) în tranzacţii de plăţi, ceea ce ridică problema autonomiei strategice europene în domeniu;
• erodarea continuă a rolului euro, ca monedă publică, datorită dezvoltării (necontrolate) a criptoactivelor, care de la un anumit punct va avea impact negativ asupra conducerii politicii monetare şi menţinerii stabilităţii financiare în statele zonei euro.  

Colaborarea cu toate părţile interesate: un element cheie pentru succesul euro digital

Introducerea unei CBDC poate influenţa puternic, atât pozitiv, cât si negativ, mediul economic şi social al unei ţări. De aceea, proiectarea şi lansarea sa trebuie făcută numai pe baza analizei temeinice a opţiunilor şi cu angajarea eforturilor unei game cat mai largi de actori, inclusiv sectorul privat şi legiuitorii.

BCE a subliniat în numeroase rânduri că dezvoltarea euro digital trebuie realizată prudent şi cu implicarea tuturor persoanelor interesate (“stakeholders”). În domeniul respectiv, Eurosistemul colaborează intens cu Comisia Europeană, cu miniştrii de finanţe din zona euro şi cu legiuitorii europeni (Parlamentul European şi Consiliul UE). De asemenea, aşa cum subliniază raportul Eurosistemului, un dialog regulat despre euro digital are loc cu participanţii de piata prin European Retail Payments Board (ERPB). Astfel, toate părţile de piaţă, inclusiv băncile, furnizorii de servicii de plăţi (PSPs), consumatorii şi comercianţii pot să-şi exprime opiniile despre opţiunile tehnice şi de distribuţie identificate de Eurosistem.

Raportul subliniează că în trimestrul al doilea al anului 2023, Comisia europeana va propune o reglementare pentru introducerea unui euro digital. Reglementarea va fi dezbătută de către legiuitorii europeni, iar Eurosistemul va modifica proiectul euro digital în funcţie de rezultatul deliberărilor legislative. În acelaşi timp, BCE şi băncile centrale naţionale din zona euro vor trebui să înainteze cu proiectul pentru a “a fi gata să emită euro digital la timp odată ce actul legal a fost adoptat, dacă Consiliul Guvernatorilor va decide să treaca la emitere în viitor”.

Ce elemente noi aduce cel de al treilea raport?

Raportul prezintă viziunea Eurosistemului privind aspectele de mai jos:

• accesul la euro digital: Eurosistemul propune ca într-o fază iniţială accesul la noua monedă digitală europeană să fie acordat rezidenţilor, comercianţilor şi guvernelor din zona euro. Cetăţenii din zona euro nerezidenţi vor putea avea acces, cu condiţia să aibă un cont deschis la un furnizor de servicii de plăţi din zona euro. Accesul pentru consumatorii din Spaţiul Economic European şi ţări terţe selectate ar putea fi acordat cu ocazia unor emisiuni ulterioare. Comercianţii din zona non-euro vor putea accepta euro digital, dar toate sumele primite vor trebui transformate imediat în monedă privată (detineri clasice de euro în conturi bancare la bănci comerciale) prin intermediul unui furnizor de servicii de plăţi din cadrul zonei euro;

• deţinerile de euro digital: persoanele fizice din Euroland vor avea dreptul la deţineri de euro digital ce vor fi supuse unor limite uniforme[ii], care să acopere plăţile zilnice ale acestora. În primele faze, nu se va permite comercianţilor şi guvernelor să menţina solduri în euro digital. Deţinerile acestor ultime persoane în noua monedă digitală publică vor avea limite zero, ce vor putea fi depăşite, din motive tehnice, numai pentru câteva secunde, pentru a permite aplicarea mecanismelor cunoscute sub denumirea de “cascadă” şi de “cascadă inversă”. În primul caz, atunci când se va primi o plată în euro digital, lichiditatea în exces va fi transferată în mod automat într-un alt cont de monedă privată ales de utilizator. În cel de al doilea caz, ce presupune o ieşire de fonduri în euro digital, lichiditatea necesară va fi atrasă dintr-un cont asociat de monedă privată. În acest fel, mecanismele descrise mai sus vor asigura intrări şi ieşiri line de fonduri pentru derularea plăţilor în ambele sensuri.

• activităţile de identificare şi autorizare necesare pentru deschiderea de conturi denominate în euro digital pentru utilizatorii finali (“on-boarding”): pentru acest set de acţiuni, instituţiile financiare vor urma procedurile deja stabilite pentru deschiderea conturilor de plăţi pentru clienţii lor.

• aspecte privind distribuţia euro digital: Eurosistemul va emite euro digital, dar distribuţia acestui tip de monedă va fi asigurată de furnizori de servicii de plăţi (“payment services providers”- PSPs), aşa cum sunt definiţi aceştia în Directiva privind Serviciile de Plată (PSD2)[iii]. Furnizorii respectivi vor trebui să îndeplinească o serie de condiţii pentru a avea acces la schema de distribuire, pentru a se obţine încredinţarea că distribuţia euro digital se va face de către intermediari financiari apţi pentru aceasta şi care vor facilita îndeplinirea obiectivelor de politică legate de noua monedă digitală. Utilizatorii finali vor fi în măsură să acceseze şi să utilizeze euro digital fie prin aplicaţiile existente de plăţi/banking “on-line” ale PSP (abordare integrată), fie printr-o aplicaţie oferită de Eurosistem. Ultima aplicaţie va reprezenta un punct de intrare armonizat pentru functionalităţi de plăţi de bază, ce va asigura doar conectarea cu sistemele furnizorilor de servicii de plăţi.

• servicii şi funcţionalităţi în euro digital: Eurosistemul prevede că PSP vor putea asigura servicii de bază, opţionale şi cu valoare adăugată pentru utilizatorii finali. Serviciile de bază, cum ar fi deschiderea/închiderea unui cont de euro digital, funcţionalităţi de identificare şi autorizare a utilizatorilor la deschiderea de conturi, functionalităţi de asigurare a intrărilor şi ieşirilor de fonduri în/din conturi, atât în mediu “on-line” sau “off-line”, vor fi obligatorii pentru instituţiile distribuitoare de euro digital. Plecând de la serviciile de bază, instituţiile vor putea oferi în mod voluntar servicii adiţionale (de ex. plăţi periodice) şi servicii cu valoare adaugată (de ex. plăţi condiţionate).

• plăţi transfrontaliere: prioritatea Eurosistemului este asigurarea la timp a unei monede digitale publice pentru zona euro. Dacă aceasta va fi introdusă cu succes în spatiul geografic respectiv, se va putea trece la stabilirea interoperabilităţii între euro digital şi un alt sistem de monedă digitală de bancă centrală (CBDC) din altă jurisdicţie, în condiţiile existenţei unor interese reciproce.

Paşii următori

Opţiunile de proiectare pentru euro digital aprobate de Consiliul Guvernatorilor BCE şi prezentate în ultimul raport permit ca faza de investigare să se apropie de final. Pe baza ultimelor opţiuni şi a celor din rapoartele precedente, Eurosistemul va pregăti un concept cuprinzător pentru euro digital ce va fi discutat cu părţile interesate în perioada următoare, pentru imputuri suplimentare.   Consiliul Guvernatorilor va evalua rezultatul fazei de investigare în toamna acestui an şi va decide dacă va lansa sau nu faza următoare a proiectului (“faza de realizare”)[iv].

Euro digital, dreptul la viaţă privată şi moneda programabilă

Trecerea în revistă a progreselor în proiectarea euro digital înregistrate în ultimele luni, reliefate în paragrafele anterioare, ne permite să oferim, acum, răspunsuri la câteva teorii ale conspiraţiei avansate în legătură cu noua monedă digitală europeană.

• protecţia vieţii private

În opoziţie cu ceea ce afirmă unele persoane, băncile/intermediarii financiari nu vor dispare ca urmare a eventualei implementări a euro digital şi datele clienţilor nu vor fi centralizate la nivelul Eurosistemului. După cum se specifică în raport, distribuirea monedei digitale emise de Eurosistem va fi asigurată de către intermediari financiari (în principal, bănci), aceştia urmând a se ocupa de activităţile de identificare şi autorizare a clienţilor atunci când vor deschide conturi acestora în moneda publică. Eurosistemul va oferi numai servicii de decontare, dar nu va avea acces la date personale şi nici nu va gestiona conturile denominate în euro digital ale clienţilor. Datele personale şi cele privind tranzacţiile în noua monedă digitală vor fi accesibile numai intermediarilor financiari pentru a fi respectate cerinţe legale deja impuse acestora (de ex. cele ce ţin de prevenirea spălării banilor/finanţării terorismului sau a evaziunii fiscale). În aceste condiţii, Eurosistemul nu are cum să fie acuzat că doreşte să impună euro digital ca un instrument de control totalitar, aşa cum se afirma într-un ziar financiar autohton în urmă cu numai câteva zile. Mai mult, nu trebuie uitat că BCE a propus ca legiuitorii europeni să fie aceia care vor decide unde va fi stabilit echilibrul între apărarea vieţii private a cetăţenilor şi celelalte obiective de politică publică. Altfel spus, Parlamentul European (ce reprezintă cetăţenii europeni) şi Consiliul UE (ce reprezintă statele membre) vor fi entităţile care vor decide dacă nivelul protecţiei vietii private va fi ridicat mai sus decât este cazul în prezent, Eurosistemul analizând scenarii alternative în acest sens pentru tranzacţii selectate (plăti cu valori reduse, plăţi “off-line”).

• plăţi programabile/condiţionate versus monedă programabilă

Raportul consideră că furnizorii de servicii de plati sunt ideal plasaţi ca plecând de la materia brută “euro digital” să dezvolte servicii cu valoare adaugată, cum ar fi plăţi condiţionate. Astfel de tranzacţii, ce se execută automat atunci când condiţii prestabilite sunt îndeplinite, nu reprezintă nimic nou sub soare, ele fiind utilizate şi în prezent în multe ţări. Teoriile conspiraţioniste pun însă semnul egal între plăţile condiţionate, cunoscute şi sub denumirea de plăţi programabile, şi moneda programabilă. Acest din urmă concept ar însemna că un euro digital ar putea fi folosit numai pentru a cumpăra anumite bunuri şi servicii sau că achizitiile respective s-ar putea face doar într-o anumită perioadă de timp şi într-un spaţiu geografic limitat (condiţiile nu sunt stabilite de deţinătorul de euro digital, ci de alte persoane). Raportul ţine să sublinieze că “moneda programabilă contrazice principiile directoare ale euro digital stabilite de Consiliul Guvernatorilor, întrucât convertibilitatea la paritate cu alte forme de monedă nu ar putea fi garantată” Prin urmare, documentul în cauză statuează că euro digital nu va fi niciodată monedă programabilă[v].

Concluzii

Eurosistemul are un rol important în proiectul privind euro digital, pentru ca este vorba de o monedă digitală de bancă centrală, altfel spus de o creanţă asupra sa, ce se va reflecta în pasivul bilanţului său. Dar BCE şi băncile centrale naţionale din zona euro nu sunt singurele entităţi cu putere de decizie în domeniu, forma finală a euro digital urmând a depinde şi de propunerile legiuitorilor europeni ce vor rezulta din dezbaterea aşteptatei reglementări a Comisiei Europene, care va propune baza legală pentru noua monedă. Trebuie însă precizat că la nivelul instituţiilor şi statelor membre UE este conturată puternic ideea că euro digital trebuie să ofere asigurarea că vor exista beneficii pentru consumatori, firme şi economiile nationale în ansamblul lor, că viaţa privată va fi garantată, că vor fi respectate cerinţele legale privind prevenirea spălării banilor, a evaziunii fiscale şi pentru aplicarea sancţiunilor, că vor exista garanţii pentru asigurarea stabilităţii financiare şi că moneda nu va fi programabilă. În aceste condiţii, teorii conspiraţioniste de genul celor amintite în prezenta opinie cu greu ar mai trebui să-şi croiească drum.

PS: Afirmaţiile alarmiste că moneda euro în formă fizică va dispare chiar din acest an nu au niciun temei: noua monedă digitală este proiectata să completeze şi nu să substituie numerarul (cash) în euro. Sămai reţinem că o decizie finală privind emiterea euro digital nu a fost luată încă.

[i] Eurosistemul se compune din Banca Centrală Europeană ( BCE) şi băncile centrale naţionale (BCN) din zona euro. Eurosistemul nu are personalitate juridică fiind reprezentat de BCE.

[ii] Principalul motiv pentru care se propune recurgerea la limite asupra deţinerilor în euro digital este dorinţa de a se reduce dezintermedierea financiară şi riscurile asupra stabilităţii financiare. Limita enunţată în prezent este de 3.000 de euro.

[iii] În această categorie intră instituţiile de credit, instituţiile de monedă electronică şi instituţiile de plată.

[iv] Faza de realizare nu obligă Eurosistemul să treacă la punerea în circulaţie a euro digital.

[v] Euro digital trebuie să îndeplinească toate atributele unei monede. Daca ar exista limitări în timp şi spaţiu aplicabile acestuia, euro digital nu ar fi monedă, ci voucher.