Piaţa cesiunii de creanţe neperformante este blocată, în România, din cauza impozitării excesive a sumelor obţinute din astfel de tranzacţii, regulă intrată în vigoare la 1 ianuarie 2018. Acest tratament fiscal a descurajat companiile din mai multe sectoare de activitate să recurgă la cesiunea creanţelor, dar în mod special instituţiile financiare, care apelau deseori la asemenea operaţiuni pentru a-şi curăţa bilanţul, conform recomandărilor oferite chiar de Banca Naţională a României. De altfel, din studiul comparativ la nivelul Europei Centrale „Prevederi fiscale privind cesiunea de creanţe de către instituţiile de credit”, realizat de Deloitte România, reiese că tratamentul fiscal aplicabil în ţara noastră în cazul cesiunii de creanţe este unul dintre cele mai costisitoare, în comparaţie cu alte ţări din Europa Centrală.

Menţionăm că, înainte de 2018, creanţele aferente clienţilor cu întârzieri la plată erau, cel mai adesea, cesionate către societăţi specializate, dotate cu infrastructura necesară recuperării acestora. Dar, în ultimii trei ani şi jumătate, din cauza nivelului ridicat de impozitare, piaţa cesiunii de creanţe neperformante s-a blocat (s-au realizat foarte puţine tranzacţii de acest tip), băncile preferând să gestioneze intern recuperarea acestora, chiar cu riscul unor costuri mai mari cu ajustările pentru deprecierea creanţelor.   

Limitările existente şi riscul menţinerii lor

Concret, în prezent, în România, pierderea înregistrată ca urmare a cesiunii de creanţe este deductibilă doar în proporţie de 30%. Cu alte cuvinte, 70% din această pierdere este inclusă în baza impozabilă şi taxată cu 16%, impozit pe profit. Prin urmare, orice vânzare la un preţ mai mic de 11 cenţi la un dolar duce creditorul într-un impozit de plată mai mare decât venitul din cesiune.

Menţinerea acestor limitări este cu atât mai discutabilă cu cât este de aşteptat ca nivelului creditelor neperformante să crească în viitorul apropiat. Mai exact, ca urmare a derulării celor mai recente teste de stres în sectorul bancar, Banca Naţională a României a estimat creşterea ratei creditelor neperformante pentru decembrie 2022 la 9,9% în scenariul de bază şi la 19,4% în scenariul advers. În prezent, rata creditelor neperformante în România este de 3,94%, comparativ cu 2,5%, în UE (la momentul martie 2021), iar expirarea măsurilor de ameliorare a efectelor pandemiei (moratorii) este doar una din cauzele care pot conduce neîndoielnic la creşterea ratei de credite neperformante. Totodată, indicativ, dorim să reamintim că în perioada care a urmat crizei financiare din 2008 această rată a depăşit 20%.

Astfel, în cazul în care regulile fiscale se menţin, băncile vor avea de ales între a menţine creditele neperformante în bilanţ, ceea ce ar genera costuri suplimentare cu ajustările pentru deprecierea creanţelor şi cu asigurarea resurselor necesare pentru monitorizarea şi recuperarea acestora, sau a le cesiona către firme specializate în recuperare, dar cu costuri foarte mari impuse de taxarea excesivă.

Unde se plasează România?

Modificarea reglementărilor privind impozitarea în cazul cesiunilor de creanţe ar fi o măsură benefică pentru toţi agenţii economici, dar mai ales pentru bănci, având în vedere că ar încuraja vânzarea creditelor neperformante către societăţi specializate în recuperarea acestora şi le-ar permite să se concentreze pe activitatea lor economică de bază: atragerea de depozite şi acordarea de credite.

În acest sens, se poate urma exemplul mai multor ţări din regiune cu regimuri fiscale mult mai favorabile aplicabile în astfel de tranzacţii. Din studiul efectuat de Deloitte România reiese că 11 ţări dintre cele 16 analizate permit deductibilitatea integrală a pierderilor înregistrate ca urmare a cesiunii creanţelor şi doar cinci, printre care şi România, au ales să limiteze deductibilitatea acestora, dintre care România, cel mai drastic. Mai mult, chiar şi din cele şapte ţări care aplică limite de deductibilitate, celelalte oferă totuşi un tratament fiscal mai favorabil decât cel din România. Spre exemplu, Polonia acceptă deductibilitate integrală în cazul cesiunii către fonduri specializate, iar Letonia permite deductibilitatea pierderii atunci când creanţele sunt vândute către o ţară din Uniunea Europeană, Spaţiul Economic European sau către un stat cu care are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri.

În concluzie, modificarea sistemului de impozitare în cazul cesiunilor de creanţe neperformante în sensul transformării într-unul mai puţin împovărător pentru cei care oricum înregistrează pierderi din cauza neîncasării acelor creanţe, ar ajuta la îmbunătăţirea situaţiei financiare a entităţilor afectate şi le-ar permite concentrarea pe activitatea lor principală. Nu în ultimul rând, o astfel de măsură ar sprijini circulaţia banilor în economie.

Material de opinie de Alexandra Smedoiu, Partener, Anca Ghizdavu, Senior Manager, şi Cristina Borş, Manager, Impozitare Directă, Deloitte România