Profesorul Daniel Dăianu, care nu este citit pe cât merita de cititorii ZF – ce-i drept publica puţin aici, mult mai puţin decât Adrian Vasilescu, altul citit prea puţin – este un optimist incurabil dacă crede ca politicienii iubitori de natură de la Bruxelles sunt capabili să scoată Uniunea din impas. 

Şefii de la Bruxelles, în loc sa reindustrializeze economia continentului pentru a închide prăpastia faţă de celelalte ţări super-industrializate, croşetează directive de mediu. Bune intenţii, nimic de spus. Dar atunci când în super-industrializatele şi super-populatele SUA, China, India, Rusia, Turcia şi Asia Emergentă regii sunt gazul, petrolul şi cărbunele, extrem de ieftine şi disponibile în permanenţă, cum să aştepţi să ai o economie competitivă dacă îi dai înainte cu CSRD, CSRDD şi, nou intrata vârf de gama, UWWTD, varianta 2024?

Primul strigăt de ajutor al industriaşilor europeni a fost in 2017, când 125 de asociaţii reunite într-o singură voce cereau un plan ambiţios de reindustrializare a continentului. Din păcate însă, lucrurile s-au agravat, au urmat criză după criză, pandemia, criza energetica, inflaţia, războiul. Şi, în sfârşit, anul acesta, după al doilea strigat de ajutor, declaraţia de la Anvers a celor 75 de asociaţii industriale din 20 de sectoare strategice, care au cerut un pact european industrial, a fost scos din mânecă Mario Draghi care vorbeşte pe 500 de pagini şi 800 miliarde de Euro despre reindustrializarea Uniunii.

Şi s-a pus un pic pe linie moartă Green Deal-ul.

Aşadar, au trecut şapte ani bătuţi pe muchie pentru politicienii de la Bruxelles (cei de la Bucureşti nu s-au prins deocamdată....) ca să te prinzi că inovarea în Europa nu este superioară celei din America sau Asia, că nu te poţi baza pe soare, vânt şi apă, că mulţi coloşi europeni sunt cumpăraţi de companii din afara continentului de unde vin şi marile investiţii industriale, că depinzi de resursele naturale şi lanţurile de aprovizionare ale altora şi că nu faci fată produselor ieftine care te invadează.

Că economia Europei este la pământ. Şi voi care credeaţi că România are politicieni incompetenţi.....

Domnule Profesor Daniel Dăianu, am un ghid de sustenabilitate de 148 de pagini care îmi spune ce să fac pentru a mă conforma cu CSRD şi CSRDD. În loc să fabric medicamente, pentru că tocmai am aflat la televizor că prezidenţialii au declarat industria farmaceutică drept domeniu strategic în România (nu am găsit nimic concret despre asta în programele de guvernare, în fine....) stau cu consultanţi şi colegi în şedinţe interminabile să vedem paşii de parcurs pentru a ne conforma cu directivele. Cine va câştiga? Natura? Suntem dependenţi de combustibilii de ruşi şi de chimie de chinezi şi indieni, pe lanţuri de aprovizionare lungi, scumpe şi fragile. Cui îi va mai pasa de natură? Nu. Câştiga lobbiştii, consultanţii, auditorii, furnizorii de aplicaţii şi echipamente (probabil fabricate în China) care, mânaţi de câştiguri imediate, forţează industria să se conformeze. Şi, desigur, câştigă super-industrializatele şi super-populatele SUA, China, India, Rusia, Turcia şi Asia Emergentă care nu îşi bat capul cu CSRD şi CSRDD.

Iar in ceea ce priveşte nou intrata vârf de gamă, UWWTD, varianta 2024, efectul acesteia, Domnule Profesor Daniel Dăianu, daca se va forţa aplicarea ei, este ca veţi găsi în farmacii doar paracetamol fabricat în India şi în supermarket doar gel de duş fabricat în China.

Aşadar, nici o şansă ca Uniunea sa iasă vreodată din impas. În schimb, în 2050, vom respira un aer extrem de sănătos.