Am fost cred printre primii care s-au conectat online luni la conferinta ZF HR Trends 2023 ca sa imi iau notite de la floarea specialistilor in resurse umane in problema deficitului enorm de populatie apta de munca, o problema care framanta atat mediul privat cat si, mai nou, cel public.

Dupa vreo două ore in care s-a vorbit despre noul leadership – in conditiile in care se preaslaveste munca de acasa, munca remote si cea de patru zile, asadar ti se explica cum este sa fi sef peste 30 de angajati pe care nu-i cunosti – si despre noua productivitate – in conditiile in care toti au crescut salariile in ultimii doi ani cu 20-30% doar ca sa nu piarda din angajati, asadar nici vorba de productivitate – am realizat ca trebuie sa inchid. Erau fie directori HR de companii care, oricat si-ar dori, nu au voie sa spuna ceva care sa iasa din naratiunea corporatista privind viitorul de aur al domeniului din care fac parte, fie niste directori de companii care vindeau ceva, un abonament medical, niste cursuri de dezvoltare, niste consultanta legala (ce bani vor face astia!) si, desigur, niste angajati.

Nici o vorba despre lipsa “blue-collar” si fluctuatii de 30% in industria de prelucrare – si, contrar tendintei, guvernul baga subsidii in fabrici noi - despre fluctuatia nascenta, fenomenul care zapaceste toti angajatorii, despre brain-drain-ul pe care il face bine-merci sub ochii nostri UE, despre cele cateva zeci de mii de ingineri lipsa despre care vorbeste de ceva vreme Rectorul Mihea Costoiu, despre invatamantul dual preuniversitar si limitarile acestuia, despre consortiile de invatamant dual la care companiile nu prea subscriu, despre retelele de recrutare specializate in furt de angajati in corpore, despre contingentele de muncitori straini aduse in tara prin alte retele in care sunt implicati foarte multi politicieni, etc. Si desigur, nici o vorba despre Romania Educata – asta putem intelege dealtfel, pentru ca proiectul n-are nici o legatura cu piata muncii, nici chiar cu cea a viitorului muncii, etc.

Ascultand astfel de speech-uri presarate cu termeni de HR din manualul de neologisme al angajatorului sofisticat realizezi ca 1) trebuie sa-ti scoti palaria in fata departamentelor de resurse umane din industriile de prelucrare, care administreaza mii de angajati din zeci de functiuni si 2) se poarta discutii mult mai normale si aplicate cu Inspectia Muncii, cu ITM-urile, cu ANOFM si AJOFM-urile, deseori mult mai ancorate in problemele deficitului de forta de munca decat operatorii privati.

În loc de concluzie.

Locul de munca al viitorului in sectoarele economice non-industriale? Calculatorul, baby! De acasa sau de la distanta sau 4 zile pe saptamana, fara sef, fara colegi, fara subordonati, fara clienti fata-in-fata, fara socializare, fara interactiune, fara empatie, fara apartenenta la un colectiv. Eventual, in competitie pentru bonusul de sfarsit de an cu un chat GBT. Ce OHI iese de aici!

Locul de munca al viitorului in sectoarele economice industriale? Un om, un robot, un om, doi roboti.

Iti poti pastra capul de umeri intr-un astfel de “colectiv”, fara sa dezvolti suferinte ale sistemului nervos central? Ramane de vazut, dar companiile farmaceutice se pregatesc pentru locul de munca al viitorului si va asteapta cu un sortiment bogat de sedative, anxiolitice, somnifere, antidepresive, antiepileptice si antipsihotice.

As vrea sa vad primul specialist din piata muncii din Romania care indrazneste sa iasa in fata si sa intrebe cata inteligenta artificiala este prea multa, cata digitalizare este prea multa si cata robotizare este prea multa. Organizatia Future for Life Institute a inceput sa intrebe.