14 iunie este ziua internaţională a donatorului de sânge - iată o tema şi un titlu la care se vor uita chiorâş toţi cei care citesc presa de afaceri. Pentru ce să avem discuţii despre donarea de sânge într-o publicaţie financiara? Ăsta este eventual un subiect cu care sa te lauzi în presa generalistă despre ce organizaţie responsabilă social conduci, nu?

Pentru a înţelege ce înseamnă sângele, inclusiv în afaceri, iată un sumar al istoriei celor aproape 400 de ani ai donării şi transfuziei de sânge. In 1628 Willian Harvey a prezentat pentru prima data ”harta” sistemul circulator sangvin. In 1665 Richard Lower face prima transfuzie la animale iar in 1667 Jean Baptiste Denis a făcut prima transfuzie de la animal la om. In fine, in 1796 Philip Syng Physick face prima transfuzie de la om la om. In 1901 Karl Landsteiner descoperă primele 3 tipuri de sânge uman, fiind recompensat cu premiul Nobel, în 1914 sunt dezvoltate primele produse anticoagulante care permit conservarea sângelui donat, în 1939 este descoperit sistemul de grupe Rh iar din 1940 încep sa apară băncile de sânge în Statele Unite. Începând din a doua jumătate a secolului trecut se dezvoltă tehnologii şi echipamente noi de prelevare, păstrare şi procesare a sângelui şi iau avânt cercetările privind compoziţia şi rolul plasmei sangvine – să facem distincţie, există donare de sânge şi donare de plasmă, două lucruri diferite dar care se suprapun într-o oarecare măsura. Tot cam pe atunci apar si primele centre de colectare si transfuzie de sânge în România, la Bucureşti şi Iaşi.

În 2024, în România, uitaţi de acte de altruism sau omenie, banii vorbesc, statul ”cumpăra” sângele de la donatori de patru ori mai scump decât o făcea anul trecut (România dă şi titluri Fidelis, pentru cunoscători). În 2023 nu se înghesuia nimeni la centrele de donare şi era criză de sânge. Anul ăsta în schimb, când pentru o donare se dau tichete de masa în valoare de 280 de lei, de 4 ori mai mult decât în trecut, s-a refăcut stocul de sânge - donarea se face acum numai pe baza de programare căutându-se doar anumite grupe de sânge.

Nu este neapărat subiectul acestui comentariu, dar haideţi sa povestim şi despre donarea de plasma, ca să inervăm un pic oamenii de afaceri, bancherii, executivii, consultanţii, avocaţii şi lobbiştii. În România nu exista infrastructură pentru donare de plasma şi pentru colectare şi procesare de plasma din sângele donat - plasma este materia primă pentru producţia multor produse biologice, inclusiv a imunoglobulinelor, care tratează peste 350 de boli imunologice foarte grave. Astfel că România arunca la gunoi plasmă care convertită în imunoglobuline valora net 7 milioane de Euro. Asta in 2021, când nimeni nu se înghesuia în centrele de donare - imaginaţi-vă cât se aruncă astăzi, când toate stocurile de sânge au fost refăcute. România pierde in fiecare an peste 30 milioane de Euro iar pacienţii care au nevoie de produsele din plasmă, zile de viaţă.

Şi iată cum o să inervăm chiar mai mult oamenii de afaceri, bancherii, executivii, consultanţii, avocaţii şi lobbiştii. Ungaria, Serbia, Bulgaria şi Ucraina, toţi vecinii noştri, au centre de colectare si procesare de plasmă, iar Ucraina, ţară aflată în război, construieşte în România un centru de procesare de plasmă. Fir-ar sa fie, până şi Ceauşescu avea centre de colectare de plasmă pe care o procesa şi din care fabrica imunoglobuline la Institutul Cantacuzino.

Aşadar - şi probabil deloc surprinzător pentru oamenii de afaceri, bancheri, executivi, consultanţi, avocaţi şi lobbişti –  în Romania devine încâlcita până şi donarea de sânge, o faptă atât de simplă şi onorabilă şi omenoasă şi, la urma-urmei, profitabilă.

Destul însă cu afacerile. În amintirea lui Karl Landsteiner, 14 iunie este ziua donatorului de sânge, este despre eroii care salvează vieţi. Du-te si donează sânge. Fă-o discret – fără publicitate în presă, fă-o responsabil – interesează-te dacă eşti eligibil şi, mai ales, fă-o pe model de scoală veche - refuză să primeşti vreo recompensă.  

Nota. Îi  mulţumesc pentru date Rozalinei Lepădatu de la APAA, care se bate de ani de zile pentru fiecare gram de imunoglobulină de care au nevoie miile de copii cu boli imunologice din România