De vreo cateva zile stalpii de electricitate din zona industriala a orasului s-au umplut de afise A4 colorate, lipite cu banda adeziva, care anunta oferte de serviciu pentru operator depozit si operator asamblare.  

Sigur ca la criza de resursa umana industriala (si nu numai) astfel de afise sunt pe toti stalpii de electricitate din toate orasele. Diferenta in acest caz consta in faptul ca agentul industrial care recruteaza printr-o astfel de metoda este o mare si cunoscuta companie multinationala care ar fi putut lejer sa inchirieze toate panourile publicitare din oras ca sa posteze ofertele de angajare - nicidecum sa lipeasca cu scotch pe stalpii de electricitate afise A4 colorate.

Astfel incat urmarim cu toata atentia aceasta campanie de recrutare de forta de munca industriala, probabil un pilot care, daca reuseste, va marca o revolutie in procesele de recrutare.

Adica de ce sa investesti 25 mii de lei ca sa tii la scoala un tanar de 16 ani in invatamant profesional sau dual ca sa-i pui in mana o meserie?

De ce sa dai 100 mii de lei pe cursuri si seminarii pentru  instruirea unui inginer de sisteme si echipamente industriale, unui controlor de calitate sau unei persoane calificate?

De ce sa mai contractezi platforme specializate, vanatori de capete sau firme de plasare de forta de munca?

De ce sa cheltui bani cand poti sa furi angajati de la fraierii care investesc milioane de lei in pregatirea profesionala pentru industria de prelucrare – si asta doar lipind cu scotch oferte de munca pe stalpii de electricitate?

O estimare pe care o am de la autoritati arata ca in oras sunt circa 18.000 de stalpi pe care putem lipi oferte de munca - suntem pregatiti sa semnam un contract cu proprietarii stalpilor pentru a fi in legalitate daca decidem sa pornim o campanie similara.

Marcel Ciolacu, sustin cu tarie proiectul “Patriotismul Economic”, dar incep sa am rezerve ca va reusi daca mediul de afaceri, sistemul de educatie si autoritatile guvernamentale continua sa fie neseriosi.

Directorii din industria de prelucrare sunt(em) prea narcistiti ca sa adere la un proiect national menit sa apropie sistemul de invatamant de piata muncii si prea zgarciti ca sa investeasca in NEET. Prefera sa-si sara la gat si sa-si fure angajatii recurgand la cele mai primitive mijloace.

Sistemul de invatamant continua zborul sau academic spre astre, rupt complet de realitatea pietei muncii, indiferent la conceptul de angajabilitate. De altfel, facultatile s-au adaptat la lipsa de candidati si-i atrag altfel, pentru brain-drain, pregatind in limbi straine absolventi pentru joburi in fabricile din Uniunea Europeana. Si asta pe banii nostri.

Si nu mai putin important, Ministerul Salariului Minim si Pensiilor Speciale nu face nici un efort sa devina cu adevarat Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, servind menirii de a genera politici publice pentru dezvoltarea de resursa umana industriala.

Marcel Ciolacu, investitorii industriali incep sa ocoleasca Romania pentru ca stiu ca lipseste resursa umana calificata si cresc costurile de productie. Ca sa reuseasca “Patriotismul Economic” sunt obligatorii schimbari reale in legislatia din domeniul muncii si educatiei, verificari atente si conditionalitati pentru companiile care primesc ajutor pentru fabrici noi si crearea de stimulente pentru angajatorii care investesc in invatamantul tehnic pentru dezvoltarea resursei umane din prelucrare.

Altfel, se vor incovoia degeaba stalpii de electricitate de multimea de anunturi de angajare lipite cu scotch, nu va veni nimeni la interviu.