Pana in urma cu o luna alesesem sa scriu fara urma de indoiala ca inflatia este personalitatea anului in economie, pentru ca a schimbat afacerile si vietile noastre. Angajator sau angajat, nimeni nu a ramas fara rani adanci, pentru ca planurile de afaceri s-au facut plecand de la bugete construite pentru 2021 pe o inflatie estimata de autoritati la 2,5% si terminand anul la (probabil) 9%. Sigur, unii afaceristi s-au bucurat in prima jumatate a anului -  cei din utilitati, alimentatie, bunuri de larg consum si constructii au crescut preturile cat s-a putut avand in vedere revenirea consumului, scumpirile fiind pe alocuri de-a dreptul grotesti. Insa in a doua jumatate a anului toata suflarea din economie devenise ingrijorata pentru ca tuturor le crescusera costurile mai repede decat veniturile iar resursele consumatorilor macinate de inflatie ajunsesera la fundul sacului, putand acoperi doar plata utilitatilor. Astfel incat, nimeni nu castiga la aproape 10% inflatie si la spectrul unui 2022 foarte complicat.

La fel de bine personalitatea anului in economie putea fi PNRR-ul, care a tinut luni de zile prima pagina. Dar, la o privire atenta, sunt de fapt fonduri europene cu nume reinventat care cuprind proiecte de infrastructura ce trebuiau incheiate inca din 2016 si care vor fi executate pe jumatate din imprumuturi, de muncitori straini si cu produse importate; echipamentele si materialele din proiectele din Green Deal, digitalizare si infrastructura nu se fabrica in Romania, ele vor fi importate, contribuind la cresterea economica a tarilor care le trimit catre noi.

Ceva m-a facut sa ma razgandesc pe ultima suta de metri, pentru ca prima data dupa multi ani vedeam speranta si pasiune in cineva care incepe sa vorbeasca despre recladirea si unificarea chimiei romanesti si are ambitii de regionalizare. Nu a mai ramas multa productie chimica in Romania. Inainte de 1990 aveam 72 de combinate chimice (nu mai ineficiente decat cele din alte tari din Europa de Est, care s-au salvat si internationalizat in marea majoritate), un sistem performant de invatamant si un sector care aducea circa 35 miliarde Euro, aproape 20% din productia industriala de atunci. Astazi, in 2021, mai exista doar 14 combinate si putin invatamant de ramura, iar domeniul aduce la buget venituri de sub 3 miliarde Euro generand jumatate din deficitul balantei comerciale a Romaniei. Fabricile din Codlea, Fagaras, Tarnaveni, Slobozia, Dej, Baia-Mare, Victoria, Copsa Mica, Cluj-Napoca, etc., alta data fala productiei chimice din Europa, zac acum partial sau total inchise pentru ca guvernantii, inghitand povestea cu mediul, poluarea si industria verde au cazut in capcana si au lasat chimia in cadere libera. S-au adoptat irational, fara tranzitie, legi ale UE de care alte tari din Europa de Est nici nu au vrut sa auda, am devenit captivi  importurilor, am renuntat la suveranitate economica contrar nevoilor noastre strategice si am ramas fara viziune privind rolul chimiei in dezvoltarea economica.

In ultimele luni s-a vorbit despre galopul la bursa a lui Chimcomplex, Oltchim este pe profit, Rompetrol este o tinta de achizitie, se incearca unificarea combinatelor chimice ramase intr-o Companie Romana de Chimie. Personalitatea din spatele acestor rezultate si planuri este un om hotarat sa redea gloria de odinioara a industriei, chiar daca vremurile sunt schimbate iar competitia acerba.

In opinia mea, Stefan Vuza merita titlul de personalitatea anului in economie pentru ca reda industriasilor – si in general romanilor - speranta in viitor si taria de a nu se de batuti la ei in tara.