Ca şi industrialist îl felicit pe Ministrul Spătaru că vine cu o schemă de ajutor pentru industria prelucrătoare, fără investiţii în întreprinderi mari din producţia industrială de prelucrare, oricâte IMM-uri ar avea, România nu poate asigura creştere sustenabilă.

Ca şi reprezentant al industriei farmaceutice îl informez cu respect că marile companii stau pe munţi de bani, nu au nevoie de ajutor de stat ca să se decidă asupra unei investiţii în România sau în altă parte – mai degrabă ar avea nevoie de facilităţi fiscale după ce începe operarea, dar asta este altă poveste.

O companie farmaceutică va fi atrasă să investească industrial în România când Guvernul României, “şeful” Ministerului Economiei, prin Ministerul Sănătăţîi şi Ministerul Finanţelor, va înceta să îşi bată joc perpetuând reglementări absurde în acest sector economic strategic. Recent, Guvernul a dat aviz nefavorabil unui proiect de lege, PLx 639/2022, care urmarea modificarea şi completarea OUG 77/2011; prevederile proiectului de lege scuteau de plata taxei clawback în cuantum companiile care ar fi făcut investiţii în capacităţi de producţie a medicamentelor şi în derularea de activităţi de cercetare-dezvoltare. Altfel spus, dacă o companie farmaceutică ar fi construit o fabrică nouă de 100 milioane lei, ar fi fost scutită de plata unei sume echivalente pentru obligaţia datorată pentru vânzarea medicamentelor, reglementată prin taxa clawback. Aşadar, în loc de a da ajutor de stat pentru o fabrică nouă de medicamente, o scuteai de taxa clawback; pe moment câstigai într-un buzunar chiar dacă pierdeai din celălalt, iar pe termen lung nu trebuia să mai scoţi alţi bani de undeva pentru schemă de ajutor şi castigai o investiţie strategică.

Ca exemplu, în loc să construiască în România două fabrici noi-nouţe, aşa cum au fost planificate încă din 2014, Terapia Cluj a plătit în perioada 2017-2022 taxa clawback în suma totală de circa 350 de milioane lei , bani care s-au dus “undeva, la buget”, de bună seama să acopere muncă la negru, evaziunea fiscală, facilităţile date unor angajatori apropiate de diversele guvernări şi amnistiile fiscale cu parfum politic. La fel s-a întâmplat cu toţi operatorii economici din industrie.

În ultimii 10 ani, din cauza sarcinilor fiscale, nu s-a construit nici o fabrică nouă de medicamente în România. Poate că schema iniţiată de Ministerul Economiei va da rezultate, dar este puţin probabil, pentru că Ministerul Finanţelor ia înapoi, prin taxa clawback, bani pe care îi da Ministerul Economiei, prin ajutor de stat. Te ia cu palpitaţii, nu?