Klaus Iohannis se afla în afara mandatului său încredinţat de cetăţeni, încă din 21 decembrie 2024, când s-au împlinit cinci ani de la depunerea jurământului pentru cel de-al doilea mandat. Sunt, în Constituţie, două articole care, aparent, se bat cap în cap: unul care spune că mandatul şefului statului se încheie în ziua în care se împlinesc cinci ani de la depunerea jurământului său şi altul care spune că mandatul se încheie la depunerea jurământului noului preşedinte. Desigur, legiuitorii nu şi-au imaginat situaţia din 2024, presupunând, probabil, că cele două evenimente se petrec simultan. Nu a fost să fie, de această dată. Nu se bat cap în cap aceste două prevederi constituţionale, ele sunt congruente. Cum primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2024 a fost anulat prin decizie a Curţii Constituţionale, aceeaşi instituţie a stabilit ca preşedintele Iohannis să-şi continue mandatul până la depunerea jurământului viitorului preşedinte, undeva prin mai - iunie.

Doar că lucrurile stau aşa: a fost limpede că preşedintele nu poate continua. O dată pentru că era în afara mandatului, indiferent de decizia Curţii Constituţionale. Apoi: cota lui de popularitate era atât de jos, încât rămânerea lui în funcţie risca nu doar să îngroape definitiv PNL, ci să ducă de râpă întreaga coaliţie de guvernare.

Când şi apropiaţii tă iţi spun să-ţi pui ghetele în cui, nu ai o altă soluţie decât să te retragi.

În plus, în Parlament urma să fie dezbătută mâine o iniţiativă de suspendare a sa, iniţiată de opoziţie, care avea toate şansele să trecă. Suspendarea preşedintelui, spune Constituţia, se realizează cu voturile a 50 plus 1 din numărul parlamentarilor. Erau toate şansele ca suspendarea să se petreacă, având în vedere că mulţi din parlamentarii PNL îl acuză pe Iohannis că i-a îngropat, prin stilul său arogant pe care l-a avut în cel de-al doilea mandat al său.

Demisia lui Iohannis este o supapă, ar putea domoli cumva furia publică. Pentru că este clar ca lumina zilei că rezultatul dezastruos din alegerile prezidenţiale şi legislative - şi pentru PSD şi pentru PNL - o îndreptate uluitoare a electorilor către partidele extremiste s-a produs nu că ţara ar merge spre ruină, pentru că nu merge spre asta, ci pentru că oamenii au fost nemulţumiţi de felul arogant în care ţara este condusă. Iohannis, avioane private, Ciolacu, avioane private ale Nordis, pentru curse de formula 1 la Monaco, multe altele. Oamenii vad asta.

Este posibil ca Iohannis să fi putut fi suspendat mâine. Dacă era suspendat, se ajungea la referendum. A mai existat un preşedinte suspendat – Traian Băsescu. Doar că cota de popularitate a lui Traian Băsescu era de peste 50%, la acea vreme, iar alegătorii au respins demiterea lui. În cazul lui Iohannis, este limpede că ar fi fost demis prin voinţă populară, având în vedere că mai era susţinut de doar 8% din electori, cum arată sondajele. Aşa că Iohannis a evitat umilinţa de a fi demis, dar rămâne primul preşedinte al României care a demisionat. Aproape impropriu spus, pentru că era, oricum, în afara mandatului.

Preşedinte interimar va veni Ilie Bolojan, preşedintele Senatului şi preşedinte interimar al PNL. Bolojan este încă în putere, are 52 de ani, şi va fi, cu siguranţă, o figură importantă a epocii politice care se încheie o dată cu plecarea lui Iohannis.