Subiectul fierbinte al acestei perioade este pachetul de masuri fiscal-bugetare pregatit de Guvern si care va fi supus votului in Parlament, in contextul in care avem o problema presanta: Romania se afla in procedura de deficit bugetar excesiv, deschisa in anul 2020, iar Comisia Europeana ne solicita reincadrarea in tinta de deficit, sub sanctiunea stoparii fondurilor europene.

Pentru aducere aminte, Romania a mai fost o data in procedura de deficit bugetar excesiv, declansata in anul 2009 – procedura din care a iesit in anul 2013, in timpul mandatului meu de Ministru Delegat pentru Buget. Tot atunci, Romania a atins tinta de deficit structural si a primit ratingul recomandat pentru investitii din partea Standard & Poor’s, iesind astfel din categoria de “junk” in care statusem o vreme indelungata. Am spus-o la vremea aceea, si o repet acum: nu putem avea taxe ca in Est si cheltuieli ca in Vest. Si mai ales nu putem avea inechitati flagrante in sistemul fiscal – in care diferite grupuri si categorii socio-profesionale sa plateasca putin sau deloc, iar cetateanul obisnuit si firmele corecte sa plateasca tot.

In UE, Romania are cea mai mica rata a impozitului pe venit, penultimele venituri fiscale, si una dintre cele mai ridicate inegalitati a veniturilor. Avem de asemenea un deficit urias de investii in infrastructura, una dintre cele mai mari rate de crestere a datoriei publice, si al doilea cel mai mare deficit extern (de cont curent). Plecand de la aceste realitati, sunt trei motive pentru care un pachet de consolidare fiscala este necesar.

Primul – angajamentele asumate de Romania, in vederea iesirii din procedura de deficit bugetar excesiv si pentru evitarea unor penalitati in accesarea fondurilor europene legate de neindeplinirea acestor angajamente. Tinta de deficit de 4.4% din PIB anul acesta si 2,9% in 2024 nu pare sa poata fi atinsa – situatie in care Romania trebuie cel putin sa demonstreze vointa politica de a reduce deficitul in mod sustenabil printr-un pachet de masuri in directia recomandarilor de tara ale Comisiei Europene. Codul Fiscal prevede deja, la art.4, alin (4), ca de la obligatia respectarii unui termen de minim 6 luni pentru modificarile fiscale “fac exceptie modificarile care decurg din angajamentele internationale ale Romaniei”. Or, Romania si-a asumat astfel de angajamente in cadrul procedurii de deficit bugetar excesiv.

Al doilea – si daca nu eram in aceasta procedura, deficitul bugetar prea mare pune presiune pe necesarul de finantare, care anul acesta a depasit 30 de miliarde de euro. Necesarul de finantare al tarii este mare, mai ales in conditiile dobanzilor ridicate, din doua cauze: deficitul bugetar din prezent si datoria publica acumulata pana acum (care la randul sau provine din finantarea deficitului in anii trecuti) si care aproape s-a dublat fata de perioada pre-pandemica. La datoria acumulata nu putem umbla – putem doar sa incercam extinderea maturitatilor, astfel incat riscul de refinantare sa scada. In schimb, se poate ajusta mai rapid deficitul bugetar. In contextul razboiului ilegal al Rusiei impotriva Ucrainei, care a ajuns la granita noastra, Romania are nevoie de stabilitate macroeconomica, deci nu isi permite probleme de finantare. Agentiile de rating urmaresc situatia indeaproape si trebuie de asemenea sa fie convinse ca necesarul de finantare al tarii intra pe o panta descendenta.

Al treilea – desi 2023 este cel mai bun an al economiei romanesti din perspectiva valorii nominale a PIB-ului (dar consemnand o incetinire reala), o mare parte a populatiei nu simte in buzunare cresterea economica. Inflatia din ultimii doi ani a muscat adanc din puterea de cumparare, iar inegalitatea tot mai mare afecteaza coeziunea sociala mai cu seama atunci cand unii beneficiaza de facilitati fiscale. De aceea, o crestere a veniturilor bugetare prin eliminarea facilitatilor si inchiderea portitelor pentru evaziune va permite o mai buna redistribuire si o reducere a inegalitatii.

Sa discutam punctual:

1. Eliminarea exceptiilor fiscale este fireasca si necesara. In cei patru ani in care am reprezentat Romania in Boardul Executiv al Fondului Monetar International, expertii din Departamentul Fiscal al FMI au realizat o serie de Rapoarte de Asistenta Tehnica pentru Ministerul Finantelor, care se pot constitui in nota de fundamentare a masurilor privind eliminarea exceptiilor. Citez din Raportul FMI de Asistenta Tehnica privind Reforma Taxarii Veniturilor Personale din iunie 2022 - care se gaseste public pe siteul FMI: “Impozitarea veniturilor personale trebuie reformata pentru a sustine veniturile bugetare si a reduce inegalitatea. Recomandarile, bazate pe analiza taxarii optime, cuprind urmatorul pachet: (…) Eliminarea exceptiilor in impozitarea veniturilor in sectoarele de IT si constructii (ca si pentru planurile de exceptare a sectorului agricol –n.n exceptiile respective au fost adoptate ulterior). Aceste exceptii reprezinta deja un cost de 0.6% din PIB. Pe ansamblu, in baza principiilor de echitate si eficienta, precum si al ingrijorarilor privind pierderile de venituri, exceptiile sectoriale sunt puternic descurajate”. In special in IT, scutirea de la impozitul pe venit a contribuit la dezvoltarea acestui sector si a rolului sau in economie. Dar scutirile nu pot sa fie permanente, pentru ca atunci ar distorsiona piata si ar crea hazard moral. Vine vremea ca firmele, sau sectoarele, care primesc ajutoare, sa devina mature si sa functioneze fara stimulente. O abordare bazata pe exceptii permanente infrange principiile economiei de piata.
2. Aplicarea principiului neutralitatii fiscale. Tot in categoria exceptiilor fiscale se inscriu si cele unde sursa exceptarii nu este sectorul de activitate, ci modul de organizare al firmei: regimul special pentru microintreprinderi si plafonarea contributiilor la PFA. De exemplu, la o cifra de afaceri de 300000 de euro, si o rata o profitabilitatii de 30%, rata efectiva de impozitare pentru microintreprindere este de 11.1%, pentru PFA de 12.2%, iar pentru o companie normala de 20.2%. Acelasi raport al FMI constata ca regimul microintreprinderilor din Romania este cel mai favorabil din lume, iar pragul ar trebui scazut la nivelul pentru inregistrarea in scop de TVA. Pentru PFA-uri, contributiile ar trebui platite la venitul total sau la un prag mai ridicat decat cel din prezent. Masurile propuse merg in aceste directii, dar nu pana la capat – pragul pentru microintreprinderi nu se modifica, dar peste nivelul pentru inregistrarea in scop de TVA se va plati 3% in loc de 1% (3% era si anterior impozitul aferent microintreprinderilor fara nici un angajat); iar la PFA creste pragul maxim. In continuare, PFA-urile si microintreprinderile vor platit mai putin decat celalalte firme, dar mai mult decat in prezent.
3. Impozitul minim pe profit (asa-numitul impozit pe cifra de afaceri) incearca sa  rezolve problema firmelor care raporteaza constant pierderi. La nivelul economiei, aceste pierderi sunt atat de mari, incat au erodat capitalul multor firme. Daca astazi statul ar cere firmelor cu pierderi sa acopere capitalul negativ – asa cum prevede Legea 31/1990 – ar fi necesar un aport de capital de peste 130 miliarde RON (conform BNR, Raportul asupra Stabilitatii Financiare, iunie 2023).  Pentru a evita un impact negativ asupra investitiilor, precum si o suprataxare, din cifra de afaceri se scad investitiile, amortizarea, si accizele. Masura se adreseaza unui numar limitat de firme; multe dintre acestea, care au declarat profit, au platit deja un impozit echivalent sau mai mare decat 1% din cifra de afaceri - deci, nu ar plati mai mult. In conditiile liberei concurente, un astfel de impozit nu ar trebui sa duca automat la cresterea preturilor, cel putin pentru produsele de stricta necesitate, a caror cerere este inelastica, pentru ca preturi mai mari inseamna si cifra de afaceri mai mare, deci impozit mai mare (un mecanism asemanator celui care functioneaza de peste un deceniu la taxa clawback in domeniul farmaceutic). O astfel de masura va limita impactul preturilor de transfer asupra raportarii profitului, dar ar putea si trimite in insolventa unele mari companii de stat cu pierderi.

Jurisprudenta europeana (Hotararea CJUE din 3 octombrie 2006, C-475/03, EU:C:2006: 629, punctul 28) statueaza ca o taxa pe cifra de afaceri poate fi introdusa daca nu sunt indeplinite cumulativ patru conditii care sa o echivaleze cu o taxa pe valoare adaugata: (i) aplicarea taxei pentru operatiunile care au ca obiect bunuri si servicii; (ii) stabilirea cuantumului proportional cu pretul; (iii) perceperea acestei taxe in fiecare etapa a procesului de productie si de distributie; (iv) deducerea taxei in fiecare etapa a procesului de productie si fabricatie. In cazul taxei pe cifra de afaceri propuse, conditiile (iii) si (iv) nu sunt indeplinite, ca urmare aceasta taxa este diferita de TVA. Aceasta hotarare a fost invocata si pentru a da dreptate Estoniei privind dreptul de a introduce o taxa pe vanzarile din comert (Hotararea Curtii din 7 august 2018, EU:C:2018:636).

4. Taxa pe active imobiliare de peste o jumatate de milion de euro. Un impozit pe stocul de avere este justificat economic atunci cand impozitul pe flux (pe venit) este mic. Romania incaseaza din impozitul pe proprietate cca.0.6% din PIB, in timp ce in tarile OECD acest procent variaza in general intre 1% si 4%. Aici apar doua intrebari importante. Prima, cum se calculeaza? Valoarea de impunere este cea stabilita de autoritatile locale, deja comunicata fiecarui proprietar, in baza careia se stabileste in prezent impozitul pe proprietate. Aceasta valoare este in practica de cateva ori mai mica decat valoarea de piata, iar impozitul se aplica doar asupra diferentei care depaseste jumatate de milion de euro. A doua, cine este afectat? Cu siguranta nu este vorba despre batranii care traiesc in centrul oraselor, asa cum sustin unii analisti. In schimb, imbogatitii tranzitiei si cei care isi ascund averea pe numele altora ar fi cu siguranta afectati. Intr-adevar, este posibil ca si oameni de buna-credinta care au facut averea in mod cinstit sa plateasca un pic mai mult – dar acesta este principiul solidaritatii.

Masura vizeaza in esenta cresterea transparentei si ajuta lupta impotriva evaziunii fiscale si a spalarii banilor. Ar putea aparea multe discrepante intre averea detinuta si veniturile legale declarate. Fiscul va sti cine ce proprietati are si ce valoare cumulata au acestea. In prezent, Fiscul nu detine o astfel de evidenta, care ar fi extrem de utila in determinarea ulterioara a diferentelor dintre stocul de avere si fluxul de venituri.  Alte tari care au astfel de taxe sunt: Franta, Spania, Elvetia sau Norvegia (taxarea este progresiva, pe diferite praguri de valoare a proprietatilor).

5. Reducerea cheltuielilor bugetare. Experienta ne arata ca taierea cu 25% a salariilor in 2010, pe langa faptul ca nu a fost corecta, nu a ajutat nici bugetul – dimpotriva, diferentele de salarii s-au platit pana prin 2019. Aparatul bugetar este insa supraincarcat si adesea foarte bine platit raportat la performante. Reducerea cheltuielilor prin taierea posturilor vacante, redimensionarea si comasarea unor institutii, desfiintarea unor pozitii de conducere si introducerea unor limite de cheltuieli reprezinta o solutie mai sustenabila. Este important ca economiile facute astfel sa fie permanente si sa creasca eficienta sectorului public.

O alta masura care merita remarcata este cresterea salariului minim astfel incat angajatii cu salariul minim sa nu piarda nimic in urma eliminarii facilitatilor in anumite sectoare. Incepand din 2013, cresterea salariului minim (desi mult blamata la acel moment) a fost probabil cea mai buna masura de politica publica a Romaniei, crescand nivelul de trai si veniturile bugetare fara sa afecteze investitiile si ocuparea.

In concluzie, pachetul de masuri fiscal-bugetare reprezinta un pas in directia necesara a consolidarii fiscale, prin aplicarea principiilor de neutralitate, echitate si eficienta.

Liviu Voinea a fost ministru Bugetului în Guvernul Ponta, viceguvernator al BNR şi reprezentant al României la FMI. Acum este profesor la ASE, Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale.