OPEC furnizează 40% din necesarul de petrol la nivel mondial, iar producţia statelor membre este în prezent de aproximativ 30 de milioane de barili pe zi. Analiştii fondurilor de investiţii estimaseră că dacă OPEC nu decide scăderea livrărilor cu cel puţin 1 mil. barili/zi, petrolul ar putea ajunge la 60 dolari/baril.

Declinul cotaţiilor petrolului, declanşat în vară, a fost determinat de oferta abundentă, rezultată parţial din exploatarea zăcămintelor de şist din SUA, dar şi de cererea scăzută, în special în Europa şi Asia. La vremea respectivă, majoritatea analiştilor vorbeau lăudau felul cum investiţiile americane în exploatările de şist au permis acum SUA să se folosească de petrol ca de o armă contra Rusiei, având în vedere că economia rusească suferă direct de pe urma ieftinirii petrolului. Dependenţa Rusiei de exportul de energie face ca fiecare ieftinire cu un dolar a petrolului să taie 2,5-3 mld. dolari din valoarea exporturilor de-a lungul unui an, estima recent Reuters.

Producţia de petrol a SUA se situează la 8,7 mil. barili/zi, recordul ultimelor decenii, în timp ce ţări OPEC ca Arabia Saudită sau Kuweit au părut pe parcursul verii şi al toamnei să accepte preţuri mai mici, în încercarea de a limita creşterea în continuare a ofertei din partea SUA şi deci pierderea de cotă de piaţă de către ele. Acum însă, unii comentatori citaţi de New York Times spun că OPEC, confruntată cu pierderi de cotă de piaţă din cauza exporturilor americane, au refuzat să reducă şi mai mult producţia pentru că aşteaptă pur şi simplu ca ieftinirea petrolului să descurajeze investiţiile în noi sonde în SUA, astfel încât avântul exporturilor americane să se mai calmeze. Iar această ieftinire loveşte în companiile energetice americane, care s-au îndatorat şi au investit enorm în producţia de petrol şi gaze pe bază de fracturare hidraulică.

Pe de altă parte, scrie presa americană, ieftinirile favorizează consumatorii industriali şi individuali din SUA, Europa şi Japonia, oferind un stimulent atât de necesar pentru redresarea creşterii economice, deşi taxele mari pe energie din Europa limitează întrucâtva câştigurile posibile pentru consumatori.