Pe de o parte, astfel de insinuări erau menite să-l intimideze pe Ponta în acelaşi stil în care Băsescu a încercat să-l intimideze pe Antonescu făcând aluzie la o nedovedită carieră de turnător a acestuia, pe de altă parte erau menite să influenţeze opinia publică în sprijinul insistenţei din ultimele luni a lui Băsescu şi a pedeliştilor că liderul PSD nu e sortit să preia funcţia de premier nici acum, dar nici mai târziu, după eventuala câştigare a alegerilor de către USL.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat la B1 că o explicaţie pentru faptul că Victor Ponta a refuzat să preia funcţia de premier ar putea fi că acesta "ar avea ceva pe conştiinţă, care încă nu poate fi spus public". Ulterior, şi Elena Udrea a făcut aluzii similare, afirmând la B1 TV: "Eu mă ştiu cu el de foarte mult timp şi el ştie că ştiu foarte multe lucruri despre el. Probabil de aceea, când a devenit preşedintele PSD, peste noapte eu am devenit inamicul numărul 1 al său". Comentatorii au încercat să dezgroape de pe blogurile de scandal două ipotetice direcţii ale atacurilor la Ponta - o posibilă legătură a acestuia cu scandalul sexului cu minore din PSD şi o posibilă implicare a acestuia în moartea procurorului Cristian Panait.

Dacă există însă în fumigena ofertei pentru Ponta ceva şi mai dezagreabil decât aceste insinuări, ele sunt conţinute în declaraţia Elenei Udrea, cum că pedeliştii informaţi pe ultima sută de metri de găselniţa prezidenţială au acceptat ideea fiindcă au înţeles că astfel ar fi urmat ca Ponta şi echipa lui să-şi demonstreze incompetenţa în următoarele luni în fruntea Guvernului.

Cu exact două săptămâni înainte de consultările din 6 februarie când a Traian Băsescu i-a făcut propunerea lui Ponta, acelaşi Băsescu avertiza că în a doua parte a anului se anunţă recesiune în zona euro şi că România se va afla în dificultate. Ştiind aceasta, a-l chema cu bună ştiinţă pe demonizatul Ponta la Guvern, doar în speranţa ca acesta să ducă de râpă ţara şi deci să crească astfel şansele PDL la alegerile de la finele anului, dă măsura exactă a simţului răspunderii Cotrocenilor faţă de soarta ţării.