Social-democratii au fost de departe cei mai afectati de intarirea grupului independentilor, dupa ce au pierdut in cateva zile personaje destul de importante din trecutul si prezentul partidului, ca Serban Mihailescu, Culita Tarata si Cristian Diaconescu si Marian Sarbu.

Amploarea capatata de migratia politica dupa congresul PSD (cinci demisii in primele patru zile) a readus in discutie zvonurile privind constituirea unei mega-formatiuni pro-prezidentiale, zvonuri vechi deja de trei ani, inca de la desprinderea din PNL a aripii conduse de Theodor Stolojan. Strategia a fost, s-a spus, suspendata in 2008 din cauza aliantei de guvernare din PD-L si PSD, dar dupa castigarea celui de-al doilea mandat de catre presedintele Traian Basescu, ea are cale libera pentru a fi pusa in practica.

Desi PNL si PSD nu au deloc motive sa aprecieze noile evolutii, logica politica valideaza aparitia unui al treilea aliat la guvernare care sa asigure o majoritate confortabila Guvernului, nevoit inca sa cantareasca acum cu atentie orice initiativa legislativa susceptibila de a crea animozitati in randul opozitiei. Daca insa grupul independentilor se va constitui si in nucleul unui nou partid, aliat al Guvernului, asa dupa cum s-a vorbit imediat dupa demisia lui Diaconescu din PSD, ecuatia guvernamentala ar trebui rediscutata si s-ar putea ajunge la incheierea unui nou protocol, la care nu e foarte sigur ca reprezentantii UDMR ar mai adera atat de usor, dat fiind ca ar putea fi nevoit sa cedeze din parghiile detinute in prezent.

Dar refacerea ecuatiei depinde, desigur, de numarul si de calitatea celor pe care perspectiva a doi ani de opozitie ii indeam¬na sa treaca dinspre PNL si PSD spre zona favorabila puterii - evident, nu fara a beneficia de o serie de avantaje.

Pe scurt