Senatul a mai blocat şi în februarie cererea DNA de încuviinţare a urmăririi penale a lui Varujan Vosganian, iar Camera Deputaţilor a respins în martie o cerere similară pentru Laszlo Borbely, fără ca reacţiile externe să atingă astfel de intensitate, nemaivorbind de cele interne, care au mers până la cererea PNL de alegeri anticipate şi chemarea poporului să iasă în stradă ca să dea jos guvernul (chestiuni explicabile prin faptul că acum a fost vorba de un fruntaş PSD, nu de unul de la PNL sau UDMR).

În cazul lui Şova, ceea ce distinge situaţia faţă de cele menţionate mai sus este însă decizia conducerii Senatului, în speţă a preşedintelui Călin Popescu-Tăriceanu, de a folosi drept etalon de validare a votului prevederile din regulamentul Senatului (2005) şi statutul parlamentarului (2006) care spun că hotărârile în privinţa cererilor de reţinere, arestare sau percheziţie a parlamentarilor care sunt sau au fost miniştri se iau cu majoritate califi-cată (jumătate plus unu din totalul senatorilor) şi nu cu majoritate simplă (jumătate plus unu din senatorii prezenţi la vot).

Acest etalon de cvorum rămăsese specific numai în Senat, întrucât Camera şi-a actualizat regulamentul după două decizii CCR din 2008 care precizează că, aşa cum prevede Constituţia, cererile procurorilor sunt adoptate de parlamentari doar cu majoritate simplă. Chichiţa găsită acum de juriştii PSD a fost să arate că deciziile CCR din 2008 nu au legătură cu cazul Şova, pentru că ele nu se referă la cereri ale procurorilor de arestare, reţinere sau percheziţie a foştilor sau actualilor miniştri (adică aşa cum a cerut DNA în cazul lui Şova), ci numai la cereri de încuviinţare a punerii sub urmărire penală (adică aşa cum s-a întâmplat, de pildă, la votul de anul trecut când Senatul a aprobat rapid cu majoritate simplă cererile procurorilor de încuviinţare a urmăririi penale pentru Şerban Mihăilescu, Ecaterina Andronescu şi Ion Ariton).

Cert e că PNL, după ce cu ocazia votului n-a contestat etalonul de cvorum aplicat de Tăriceanu, probabil fiindcă nici n-a înţeles ce se întâmplă, a început apoi să vorbească de posibile acuzaţii de abuz în serviciu la adresa lui Tăriceanu şi să promită că va contesta la CCR etalonul de cvorum folosit. Cât despre DNA, soluţia acesteia, mult mai eficientă juridic şi practic, a fost să sesizeze direct CCR pentru „conflict de natură constituţională între puterile statului“.