Jose Manuel Barroso a stârnit critici aprige când s-a angajat ca preşedinte nonexecutiv la Goldman Sachs, un uriaş grup bancar american implicat în marea criză financiară. Barroso era preşedintele Comisiei Europene când criza devasta Europa.

Critici a stârnit şi Gerhard Schröder, cancelarul Germaniei între 1998 şi 2005, care a acceptat funcţii importante la două companii de importanţă strategică pentru Rusia - Nord Stream şi Rosneft. Doi dintre cei mai puternici politicieni s-au angajat în slujba celor de care ei ar fi trebuit să protejeze Europa.

Între timp, o altă putere încearcă să-şi construiască capete de pod pe piaţa europeană şi să penetreze clasa politică de aici: China. Iar Beijingul şi-a racolat deja pioni din rândul politicienilor europeni. Despre ei scrie Bloomberg.

David Cameron şi Romano Prodi vin din capetele opuse ale spectrului politic al Europei, dar au multe în comun. Ambii au plecat din funcţii înalte, şi-au creat o reţea extinsă de conexiuni şi acum lucrează într-o anumită măsură pentru China.

Foştii premieri ai Marii Britanii şi Italiei sunt departe de a fi singuri: în întreaga Europă politicieni ai trecutului şi prezentului ocupă poziţii în strategia de acoperire globală a Chinei.

Unii, cum ar fi Anders Fogh Rasmussen, fost premier danez şi fost şef al NATO, avertizează că Europa trebuie să se protejeze împotriva ascensiunii Chinei. Însă mult mai mulţi înoată pe val şi ajută China în marşul său spre inima Europei.

David Cameron, care a fost prim-ministru al Marii Britanii din 2010 până la demisia sa în 2016, forţată de pierderea referendumului pentru Brexit, a făcut din China un element central al mandatelor sale. El a anunţat o „epocă de aur“ a relaţiilor britanico-chineze, menite să stimuleze comerţul şi investiţiile bilaterale şi a aprobat o înţelegere controversată care să permită implicarea Chinei în dezvoltarea centralei nucleare de la Hinkley

Point. În octombrie 2015, în timpul unei vizite în Regatul Unit, preşedintele Xi Jinping a prezentat un selfie cu Cameron pe terenul de joc al echipei de fotbal Manchester City. Doi ani mai târziu, după demisie, Cameron a devenit şeful unui fond chinezo-britanic de un miliard de dolari care sprijină uriaşa iniţiativă chineză Belt and Road prin care China îşi construieşte infrastructura necesară cuceririi comerciale a lumii.

În calitate de ministru al afacerilor externe al Franţei, Dominique de Villepin a ajuns la proeminenţă globală în 2003, când a susţinut la Naţiunile Unite în New York cazul contra războiului dus de SUA în Irak. De Villepin a continuat să servească Franţa din funcţia de prim-ministru sub preşedintele Jacques Chirac şi a devenit de atunci un avocat obişnuit al afacerilor chinezeşti şi consiliază companiile chinezeşti cu privire la planurile lor internaţionale de extindere prin intermediul firmei de consultanţă Villepin International.

Un alt francez, şi el premier, Jean-Pierre Raffarin, are o poziţie în boardul Forumului Boao pentru Asia (BFA), un summit anual al liderilor mondiali care se vrea răspunsul Chinei la Davosul elveţian. Preşedintele Xi a ales ediţia din acest an a Forumului Boao pentru a-şi exprima mesajul despre o „nouă fază de deschidere“. Un avocat proeminent al Chinei, Raffarin este, de asemenea, membru al comitetului strategic al Fundaţiei Franţa-China, o organizaţie care reuneşte lideri francezi şi chinezi, susţinută printre altele de Bank of China.

Romano Prodi a servit două mandate ca prim-ministru al Italiei la o distanţă de zece ani unul de celălalt, iar între timp a fost cinci ani preşedinte al

Comisiei Europene. Economist şi fost consilier la Goldman Sachs, Prodi este şi el membru al Forumului Boao. Politicianul a fost citat în ziarul China Daily, în care a salutat discursul lui Xi la ediţia din aprilie a summitului. Prodi a explicat că apreciază „hotărârea fermă a preşedintelui chinez de a proteja globalizarea, comerţul liber şi economia deschisă“. Prodi este de asemenea membru al consiliului de conducere al Şcolii Internaţionale de Afaceri China Europa.

Danny Alexander a fost secretar-şef al Trezoreriei Marii Britanii din 2010 până în 2015, în timpul primului guvern de coaliţie cu liberal-democraţii al lui David Cameron. Prin urmare, a făcut parte din administraţia care a anunţat epoca de aur a relaţiilor cu China. Într-un interviu acordat agenţiei chineze de ştiri Xinhua, Alexander a spus că, în cadrul guvernului, „a susţinut cu tărie că Marea Britanie ar trebui să se alăture AIIB“, aşa cum este cunoscută Banca Asiatică de Investiţii în Infrastructură. AIIB a fost înfiinţată la iniţiativa Beijingului ca o contramăsură la instituţiile financiare internaţionale cu sediul la Washington – Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială. Numit cavaler după ce şi-a pierdut poziţia parlamentară în alegerile din 2015, Sir Danny a fost ales vicepreşedinte al AIIB în februarie 2016. Acţionari ai băncii chineze sunt multe guverne din lumea occidentală. 

Philipp Roesler a suportat vremuri tulburi cât timp a fost partener de coaliţie inferior în cabinetul cancelarului german Angela Merkel, mai întâi ca ministru pentru sănătate şi apoi ministru al economiei germane şi vicecancelar. După ce şi-a pierdut poziţia în alegerile din 2013 împreună cu toţi parlamentarii Partidului Liber Democrat, Roesler s-a retras din politică şi s-a alăturat consiliului de administraţie al Forumului Economic Mondial. În decembrie, el a devenit CEO al organizaţiei de caritate Hainan Cihang Charity Foundation Inc. din New York a HNA Group, una dintre companiile chineze cu cea mai mare poftă de expansiune internaţională prin achiziţii. Organizaţia nonprofit deţine 29,5% din HNA, care avea active în valoare de aproximativ 180 de miliarde de dolari în momentul numirii lui Roesler.

Rudolf Scharping a fost ministrul german al apărării din 1998 până în 2002 sub cancelarul social-democrat Gerhard Schroeder. Sub supravegherea sa, armata germană a luat parte la atacul condus de NATO asupra Iugoslaviei, prima misiune de luptă germană de după al doilea război mondial. Firma sa de consultanţă, Rudolf Scharping Strategie Beratung Kommunikation AG (RSBK), se mândreşte cu „anii lungi de contact cu factorii de decizie chinezi şi germani“ şi este specializată în dezvoltarea afacerilor pentru companii şi instituţii din China. RSBK s-a implicat într-o conferinţă economică germano-chineză care va avea loc la Frankfurt, în noiembrie, axată pe iniţiativa Belt and Road.

Fostul cancelar german Gerhard Schroeder a fost desemnat în toamna anului trecut membru al boardului Rosneft, cel mai mare producător de petrol din Rusia, în condiţiile în care gigantul rus încearcă să-şi dezvolte operaţiunile din Germania. „Răsplata” vine după ce Schroeder a lucrat mai mulţi ani pentru Gazprom, cel mai mare exportator de gaze din lume. În ianuarie 2017, Rosneft a preluat controlul asupra unei rafinării din oraşul german Schwedt şi a obţinut participaţii minoritare la alte două rafinării din sudul Germaniei. Gigantul, descris de The New York Times ca instrumentul de politică externă al Kremlinului, a deschis, de asemenea, o reprezentanţă în Berlin, anunţând investiţii de 600 de milioane de euro.

De altfel, a devenit o obişnuinţă ca politicieni de top din Germania şi foşti executivi la companii mari germane să ocupe acum funcţii de conducere în businessul strategic rusesc.

Matthias Warnig, fost agent în poliţia secretă Stasi, este prima persoană care a primit permisiunea de a deschide o bancă străină în Sanht Petersburg, notează Deutsche Welle. Îl ştie pe Putin, agent KGB, de când acesta se afla la începutul carierei politice. A ocupat funcţii de conducere la banca Rossiia, a fost CEO la Nord Stream şi este acum directorul executiv al Nord Stream 2, proiect rusesc controversat care contravine intereselor Poloniei şi Ucrainei, dar aduce siguranţa importurilor de gaze ruseşti pentru Germania. În plus, fostul agent al poliţiei secrete est-germane ocupă poziţii importante la banca VTB (membru în consiliul de supraveghere şi al comisiei de strategie), la Rosneft, Transneft şi Rusal. VTB este una dintre cele mai mari bănci ruseşti şi este deţinută de stat. Warnig a fost decorat de Putin.

Burckhard Bergmann, executiv la E.ON-Rurhgas, a fost director la Gazprom înainte de a intra în boardul de directori al Novatek, un alt mare producător de gaze din Rusia. Şi el a fost decorat în Rusia. Harmut Mehdorn, prieten apropiat al lui Schröder şi fost şef al Deutsche Bahn, este acum în boardul companiei naţionale de transport  feroviar a Rusiei. El a plecat din Germania după un scandal legat de spionarea angajaţilor. Ernst Welteke, fost preşedinte al Bundesbank, lucrează în Rusia la Centr-Invest. A plecat de la banca centrală germană după un scandal de corupţie. Mai mulţi manageri de top germani, foşti angajaţi ai Deutsche Telekom, lucrează la furnizorul rus de telefonie mobilă MTS.