Amplasată în imediata apropiere a Cabanei Negoiu, care a fost şi prima cabană montană din România, ridicată la 1881, „Poteca Balaurului” conduce drumeţii spre Vârful Negoiu, în direcţia Piatra Caprei. Istoria potecii este legată de începuturile turismului montan din Transilvania

„L-am întrebat pe Radu Zaharie, unul dintre cei mai experimentaţi ghizi montani din judeţul Sibiu şi colaborator al Programului @Anii Drumeţiei, care ar fi, în opinia sa, cea mai spectaculoasă potecă de munte din judeţul Sibiu. Răspunsul a venit prompt: Avem un traseu extraordinar de frumos nu doar la nivelul judeţului Sibiu, ci chiar din România, a cărui denumire în limba germană este <Drachensteig> şi cunoscută drept <Poteca Balaurului> sau <Cărarea Zmeilor>”, potrivit unei postări de pe pagina de Facebook a Consiliului Judeţean Sibiu.

Amplasată în imediata apropiere a Cabanei Negoiu, care a fost şi prima cabană montană din România, ridicată la 1881, „Poteca Balaurului” conduce drumeţii spre Vârful Negoiu, în direcţia Piatra Caprei. Istoria potecii este legată de începuturile turismului montan din Transilvania, al cărui promotor a fost „Siebenburgischer Karpatenverein” (SKV), asociaţie destinată construirii de poteci şi refugii montane, precum şi promovării turismului în munţii Carpaţi.

„Trebuie să ne imaginăm efortul aproape supraomenesc al unor voluntari de a ciopli în stâncă această potecă. Lucrările au început în anul 1886 şi iniţial au fost amenajate şapte podeţe din lemn, amplasate peste jgheaburi. Ele au fost înlocuite cu unele mai trainice, din fier, montate începând cu anul 1901, iar numărul lor a crescut, ajungând la 16”, a mai adăugat Radu Zaharie.

Intrarea pe „Drachensteig” se face prin dreptul vechii cabane, cunoscută şi sub denumirea „La priciuri”, clădită la 1937. În acest moment este cea mai veche cabană din Munţii Făgăraş, după ce în primăvara acestui an a fost demolată Cabana Valea Sâmbetei, ambele fiind ridicate de SKV.

Poteca şerpuieşte de-a lungul Masivului Şerbota, coborând spre Piatra Capra. Călătorul are în permanenţă o imagine spectaculoasă asupra Muchiei Tunsului, care urcă spre Vârful Negoiu, dar şi spre Valea Sărăţii ale cărei ape reci susură în depărtare.

„A trecut mai bine de un secol de când a fost amenajată această potecă. A fost necesară multă muncă şi pricepere ca să fie aşezatei lespezile grele, unele peste celelalte, pentru a consolida poteca şi de a monta podurile din fier”, spune Radu Zaharie arătând totodată că „Drachensteig” a fost construită ca alternativă la prima potecă de munte marcată cu vopsea în Munţii Făgăraş: „Vechea potecă pleca de cabană înspre Vârful Negoiu, cobora în Valea Sărăţii, apoi urca spre Piatra Caprei, Piatra Prânzului şi Şaua Cleopatra. A fost marcată la 1887, devenind prima potecă cu însemne de ghidare din Munţii Făgăraş”.

La începutul secolului XX, numeroase cărţi poştale invitau drumeţii pe cărările care urcau în Făgăraş. Dorinţa de mişcare în aer liber era intens promovată de SKV, astfel încât vederile prezentau imaginile cabanelor de la Negoiu, Bâlea sau Păltiniş. În unele dintre materialele tipărite în urmă cu mai bine de un secol apar fotografii ale „Potecii Bălaurului”, după se află notat şi pe spatele unei cărţi poştale aflată în colecţiile Bibliotecii Judeţene Astra din Sibiu, cea care a fost şi întâia bibliotecă românească din Transilvania.

„Dacă iubiţi muntele şi nu vă lăsaţi intimidaţi de <balauri> sau <zmei>, poteca zămislită cu sudoarea voluntarilor în urmă cu aproape 140 de ani vă va purta într-o superbă drumeţie, cu peisaje unice, la finalul căreia veţi simţi că a meritat fiecare pas făcut pe <Drachensteig>”, se arată în finalul postării.