Povestea fabuloasă a celui mai important om din industria de comunicare din lume, care a fost „dat afară” din grupul pe care l-a creat pentru că a folosit banii firmei în scopuri personale
Şoferul lui Martin Sorrell a lucrat pentru puternicul executiv al WPP timp de 15 ani, plimbându-l pe regele publicităţii în jurul Londrei într-un Range Rover, potrivit Financial Times.
Toamna trecută, acesta a fost dat afară.
O serie de 12 zile de muncă cu ture foarte lungi s-a finalizat cu cerinţa de a o lua pe soţia lui Martin Sorrell, Cristiana, de la un restaurant din Mayfair şi să o lase acasă.
Era două dimineaţa, iar şoferului i s-a spus să se întoarcă la birouri cinci ore mai târziu pentru un alt job. Acesta a refuzat, susţinând că avea deja un angajament şi că, în orice caz, nu ar fi sigur ca el să conducă după doar 2-3 ore de somn.
Martin Sorrell l-a concediat a doua zi.
Nimeni nu ştia că acest moment impulsive al CEO-ului va declanşa un lanţ de evenimente care îl va determina pe Sorrell să se retragă dintr-un business pe care l-a construit timp de 33 de ani – transformând un mic magazin de coşuri din nuiele în cel mai mare grup de marketing şi comunicare din lume.
De când a demisionat, în data de 14 aprilie – în urma unei investigaţii a board-ului cu privire la conduit sa personală şi la utilizarea banilor companiei – publicaţia Financial Times a discutat cu peste 25 de persoane care au lucrat pentru mult timp cu fostul şef al WPP.
Ceea ce s-a conturat după plecarea acestuia este un portret pictat cu abuzuri verbale pe o pânză de nemulţumiri venite din partea unor colegi din companie, cu privire la modul în care Sorrell şi-a împletit viaţa personală cu cea de corporaţie, de multe ori pe cheltuiala companiei.
Puţini au îndrăznit să îl confrunte pe Sorrell în birourile WPP şi să pună la îndoială modul în care activitatea acestuia este supravegheată de board-ul de administraţie. Acesta este considerat un om imposibil şi indispensabil.
În săptămânile ce au urmat după plecarea din companie a executivului de 73 de ani, s-au adunat multe critici cu privire la modul în care compania a gestionat situaţia, în special din cauza lipsei de motive comunicate public cu privire la plecarea acestuia.
Glass Lewis, firma de consultanţă pentru acţionari, a recomandat ca investitorii să voteze împotriva lui Roberto Quarta, care caută un nou mandat de preşedinte al board-ului la întâlnirea anuală a acţionarilor din luna iunie.
Martin Sorrell a reuşit să părăsească WPP cu pachetul compensatoriu intact. Deşi iniţial cei care s-au împotrivit acestui pachet au tăcut, o serie de acţionari şi angajaţi au devenit vocali şi şi-au exprimat nemulţumirea după ce luna trecută Sorrell a anunţat că vrea să îşi lanseze un nou grup de advertising, care ar putea deveni competitor pentru WPP.
Absenţa informaţiilor din partea WPP care făcuse deja public faptul că derulează o anchetă internă cu privire la comportamentul executivului şi la modul în care acesta a folosit sau nu banii companiei în scopuri proprii, au determinat mai multe părţi să speculeze cu privire la adevăratul motiv pentru care Sorrell a părăsit compania.
După o serie de interviuri realizate de publicaţia americană cu mai mulţ angajaţi ai companiei, a ieşit la iveală faptul că mai mulţi consideră că problema a plecat de la o presupusă vizită a lui Sorrell la un bordel din Mayfair în urmă cu un an – acest eveniment ar fi fost văzut de doi angajaţi, dintre care unul a ales să anunţe mai târziu compania.
Acest presupus incident a ridicat mai multe întrebări legate de posibila utilizare a fondurilor companiei şi a completat imaginea unui tipar în care cheltuielile personale şi cele ale companiei sunt greu de separat.
Şoferul lui Martin Sorrell era o figură cunoscută pentru birourile WPP, bucurându-se de o relaţie de prietenie cu asistenţii executivi (trei în Londra, cu o echipă paralelă în New York). Şi şoferul şi asistenţii au lucrat destul de mult timp acolo încât să observe toate nevoile şefului WPP şi ale soţiei sale.
Pentru multe femei de-a lungul anilor s-a dovedit o pedeapsă să fie asistenţii executivi ai lui Sorrell, chiar dacă era un post bine plătit. Salariul anual se ridica în mod normal peste 92.000 de euro pe an, însă angajaţii susţin că nu era destul. Un fost angajat al companiei s-a referit la această plată ca la un „spor de luptă”, în timp ce altul s-a referit la ea ca la un „spor de război”.
Modul în care Sorrell îşi trata asistenţii şi alţi colegi din poziţii inferioare era deja cunoscut la nivelul staff-ului senior, însă ei nu au ştiut cum să reacţioneze când au fost martori la acesta, potrivit unor actuali şi foşti executivi din grupul WPP.
„Nu am avut niciodată o problemă cu Martin. Nu a ridicat niciodată vocea la mine şi nici nu a ţipat. Însă obişnuia să trateze destul de urât asistenţii personali care s-au schimbat foarte des”, spune un fost membru al board-ului despre fostul CEO.
Un alt angajat a declarat că lucrul pentru Martin Sorrell „era ca şi cum ai fi într-o relaţie abuzivă” – era fermecător în faţa lumii însă opresiv între pereţii companiei.
Mai mulţi foşti angajaţi susţin că executivul îi jignea, numind un coleg mai în vârstă „stupid” şi descriindu-i pe alţii drept „stupizi şi nesemnificativi”.
Martin Sorrell recunoaşte că poate fi dificil câteodată, în special când e vorba de performanţă proastă a angajaţilor, dar neagă că ar fi abuzat sau jignit vreodată angajaţii.
Cei care vor să îl apere pe legendarul executiv arată spre angajaţii care sunt de zeci de ani în companie şi care au doar cuvinte de laudă pentru Sorrell.
Deşi au fost excepţii, asistenţii executivi care au orbitat în jurul lui Sorrell nu au rezistat mai mult de maxim 18 luni. Pentru mulţi, jobul s-a dovedit a fi prea solicitant. „După un an, doctorul meu mi-a spus că dacă aş continua aş muri”, povesteşte o fostă angajată.
Aceasta a descris sediul central de birouri drept „un mediu toxic”. „Exista o cultură a fricii”, spune ea.
„Toată lumea încerca să sape pe toată lumea pentru a nu fi el cel care arată prost în faţa lui Sorrell. Asistenţii personali nu erau de neînlocuit...Este singura companie mare în care a lucrat şi în care am simţit că este ca şi cum board-ul îi răspunde CEO-ului, în loc să fie invers”, spune fosta angajată.
În ciuda acestui scandal, Martin Sorrell a avut o carieră legendară, reuşind să cumpere pe rând unele dintre cele mai mari agenţii din lume, precum J Walter Thompson şi Ogilvy & Mather.
Astăzi, WPP deţine aproximativ de 400 de companii diferite de media, analize, cercetare şi relaţii publice şi are aproximativ 130.000 de angajaţi. Reprezintă clienţi precum Procter & Gamble, Google, Ford şi Unilever – aceste relaţii cu clienţi de top erau instaurate şi menţinute chiar de Sorrell însuşi.
Sorrell era mult mai mult decât un simplu executiv. Pe lângă rolul său de vorbitor anual în cadrul Forumului Economic Mondial de la Davos, acesta este invitat la multe conferinţe de prestigiu pentru a-şi împărtăşi opinia cu privire la cele mai recente situaţii economice şi geopolitice ale lumii.
Sorrell era o maşină în continuă mişcare, mereu la muncă, chiar şi de sărbători şi răspunzând la e-mailuri non stop. Programul său de călătorie l-a dus prin toată lumea, întâlnind parteneri de afaceri şi menţinând un contact regulat cu elitele globale. Spre exemplu, când Prinţul Harry s-a însurat cu Meghan Markle în Londra luna trecută, Martin Sorrell a fost printre invitaţii de onoare de la Capela St. George.
Ritmul frenetic al călătoriilor sale necesita coordonarea atentă a echipei sale de asistenţi, care trebuiau să gestioneze şi călătoriile soţiei sale – aceasta trebuia să fie prezentă lângă executiv la mai multe întâlniri unde partenerii veneau însoţiţi.
Cu toate acestea, oamenii din interiorul companiei spun că era greu de diferenţiat când cei doi călătoreau pentru business au pentru plăcere – şi dacă era normal ca nota de plată să fie susţinută de companie.
Una dintre principalele surse de nemulţumire a fost reprezentată exact de această linie subţire dintre cheltuielile pentru nevoile corporaţieiu şi cele pentru nevoie personale. Nivelul total al cheltuielilor acestuia erau revăzute cel puţin o dată pe an, ceea ce ducea la discuţii aprinse cu privire la unele lucruri pentru care Sorrell ar fi trebuit să dea înapoi banii către companie. Deşi discuţiile aprinse au fost în fiecare an, concluzia a fost de fiecare dată ca aceste cheltuieli să fie acoperite de companie.
În 2015 – anul în care Roberto Quarta a fost numit preşedinte în locul lui Philip Lader – WPP a scos la iveală faptul că CEO-ul a primit beneficii totale pentru anul precedent în valoare totală de 518.000 de euro, dintre care 313.000 de euro au reprezentat costurile de călătorie ale soţiei sale, 42.000 de euro s-au îndreptat către o maşină, iar 50.000 de euro către „alte cheltuieli”.
Pentru anul trecut, Sorrell a primit un buget fix de 230.000 de euro pentru cheltuieli. După 2015, WPP s-a oprit din a plăti beneficiile de călătorie ale soţiei lui Sorrell, care este consilier senior al preşedintelui Forumului Economic Mondial, director al companiilor Viacom şi a Revlon.
Numirea lui Quarta drept preşedinte şi intrarea executivului Sony, Nicole Seligman, în board-ul WPP sugera o abordare mai robustă la conduita CEO-ului.
Quarta „nu era o mână blândă, iar oricine crede că acesta va fi omul lui Sorrell, se înşeală”, spunea un asociat pentru FT la momentul numirii acestuia în funcţie.
Cu toate acestea, erau puţine lururi pe care Quarta le putea face cu privire la pachetul de beneficii pe care îl primise executivul în 2015. Stabilită sub conducerea fostului board, remuneraţia executivului era calculată în cicluri de cinci ani, care garantau sume exorbitante în cazul în care acţiunile WPP atingeau anumite cote.
În acel an, Martin Sorrell a plecat acasă cu aproape 80 de milioane de euro – o sumă care a dat naştere unei revolte a investitorilor. O treime din acţionari au votat împotriva acestei politici de remunerare.
În ciuda beneficiilor generoase şi a pachetului salarial care l-a transformat într-unul dintre cei mai bine plătiţi executivi din Marea Britanie, devenise ceva normal în companie ca Sorrell să solicite bani corporaţiei pentru cheltuielile cotidiene. Aceasta a fost o altă nemulţumire majoră pentru angajaţi, care ştiau că toate nevoile sale – restaurante, băuturi, transport, spălarea rufelor, cadouri – erau puse de obicei pe contul companiei.
În plus, Sorrell era nevoit rareori să prezinte chitanţe sau facturi pentru banii pe care îi scotea din companie, acesta fiind unul dintre lucrurile care au stat la baza investigaţiei care l-a privit.
Avocaţii lui Sorrell au susţinut vehement că aceste cheltuieli semnificative sunt inevitabile din poziţia acestuia şi că executivul neagă faptul că ar fi folosit necorespunzător fondurile companiei.
În 2017, compania construită de Sorrell a primit o lovitură majoră. Mai multe conglomerate precum Nestle şi Procter & Gamble au trecut printr-o perioadă de reducere a costurilor şi au fost nevoite să renunţe la unele ocntracte pe care le aveau cu firme din cadrul grupului WPP.
Investori precum Nelson Peltz, care şi-a construit un rol în Procter & Gamble, este cel care a decis să reducă costurile eliminând anumite contacte cu WPP. De asemenea, WPP a fost afectată de creşterea Facebook şi Google, cele mai mari platforme din lume de marketing online. În plus, intrarea în piaţa de advertising ai unor jucători precum Accenture sau Deloitte, a reuşit să mănânce din cota de piaţă a gigantului.
În cadrul companiei au început să apară îngrijorări cu privire la faptul că Sorrell nu se mişcă destul de repede pentru a ţine pasul cu noua piaţă digitală. „Formula pe care o aveam, care a avut atât de mult succes, şi-a pierdut din viteză şi era deja expirată”, spune un fost angajat.
Un fost executiv adaugă: „Modelul său de business a fost pus la încercare în momentul în care el s-a distanţat de trendurile consumatorului. Nu vei învăţa ce gândesc fetele de 16 ani dacă tu stai doar pe la Davos”.
În timpul anului 2017 şi la începutul lui 2018, acţiunile WPP şi-au pierdut o treime din valoare, după ce a ratat aşteptările analiştilor. Mai mulţi clienţi mari au continuat să suspende contractele cu WPP, precum HSBC.
Presiunea a devenit din ce în ce mai mare pentru executiv.
În luna octombrie a anului trecut, acesta şi-a concediat şoferul. Concedierea nu a fost primită bine printre executivi, nu doar din cauza longevităţii şoferului, ci şi din cauza motivului pentru care a fost concediat.
Un alt factor care a acţionat ca un catalizator a fost articolul publicat de Financial Times în luna ianuarie cu privire la hărţurirea sexuală de la cina de caritate Presidents Club – o adunare anuală doar pentru elita de bărbaţi din business care era sponsorizat de WPP în ultimii 33 de ani.
Mai mult, în data de 6 iunie 2017, doi angajaţi ai WPP au fost martori la intrarea lui Sorrell într-un bordel şi au făcut poze. Acestea au ieşit la iveală la începutul lui 2018.
Incidentul a ajuns la Quarta pentru a fi gestionat. Ţinând cont de seriozitatea acuzaţiilor, Quarta şi Seligman, care este acum director non-executiv al companiei, au angajat o firmă externă de avocatură, WilmerHale, pentru a desfăşura o investigaţie independentă, condusă de partenerul Stephen Pollard.
Sorrell a fost intervievat pentru două ore de partenerii WilmerHale în data de 29 martie, fără ca avocatul său să fie prezent, deoarece a considerat că ar fi o acţiune de rutină. Pe lângă incidentul din iunie anul trecut, acesta a fost chestionat cu privire la modul în care manageriază compania şi cu privire la modul în care tratează angajaţii.
Sorrell a negat orice nereguli.
Anchetarea unuia dintre cei mai respectaţi lideri de business din lume, un renumit expert în gestionarea reputaţiei unei companii de talie mondială, a ridicat întrebări delicate cu privire la cât de mult trebuie dezvăluită în faţa acţionariatului viaţa privată a lui Sorrell.
După acest interviu, Martin Sorrell se gândea la demisie. Pentru ceva timp acesta a cântărit viitorul WPP-ului. Printre opţiuni s-a numărat şi vânzarea companiei.
În acel weekend, Sorrell şi-a cântărit opţiunile, s-a consultat cu avocaţii, cu familia şi cu prietenii.
Eventual, acesta a propous o soluţie de mijloc: să continue ca CEO interimar pentru o perioadă în timp ce stabileşte o nouă structură de management, numind doi COO – Mark Read şi Andrew Scott.
Sorrell a discutat acest plan de succesiune cu Quarta în data de 3 aprile. Acesta credea că negociază cu bună credinţă şi se aştepta la un răspuns rapid.
După ce această conversaţie s-a încheiat, spre surprinderea lui Sorrell, acesta era încă subiectul unei anchete în desfăşurare.
Quarta a angajat un consilier nou de relaţii publice, Roland Rudd, care să-l reprezinte pe el şi boardul. Numirea acestuia a fost pe lângă purtătorii de cuvânt deja existenţi, Richard Oldworh şi Chris Wade.
Între timp, Sorrell şi-a construit echipa de avocaţi, angajându-l pe Quinn Emanuel lângă avocatul său Richard Miskella.
După finalizarea anchetei, WPP nu a dat detalii, ci doar a consemnat că este mai mult o problemă perswonală a lui Sorrel care nu ar fi folosit fondurile companiei. A doua zi, Sorrell şi-a dat semisia.
Imaginea lui Sorrell a primit o lovitură grea săptămâna trecută, când a ieşit la iveală faptul că investigaţia companiei a fost concentrată pe ideea dacă acesta a vizitat sau un un bordel şi dacă a folosit banii WPP pentru a plăti o prostituată.
Temporizarea acestui anunţ a fost critică, încât a venit înaintea adunării acţionarilor. Drept acţionar semnificativ, Sorrell are dreptul de a participa la întâlnirea respectivă.
Avocaţii lui Martin Sorrell au negat vehement acuzaţiile. Ei susţin că această afirmaţie a fost făcută de şoferul său după ce a fost concediat. „Acuzaţia nu are nicio legătură cu poziţia sa din WPP, iar acesta neagă vehement orice utilizare necorespunzătoare a fondurilor companiei”.
După scandal, fostul executiv rămâne îndreptăţit să primească remuneraţia corespunzătoare cu creşterea acţiunilor pentru ciclul de cinci ani început acum, care se termină în 2022. Oameni din apropierea companiei susţin că acesta va primi aproximativ 22,8 milioane de euro.
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe mediafax.ro
Citeşte pe Alephnews
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulApararii.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro