Ebrahim Raisi, care a murit la vârsta de 63 de ani, a avansat în teocraţia iraniană de la procuror de linie dură la preşedinte intransigent, supervizând o reprimare a protestelor în ţară şi făcând presiuni puternice în cadrul negocierilor nucleare cu puterile mondiale, în timp ce se poziţiona pentru a deveni următorul lider suprem.

Raisi a murit atunci când elicopterul care îl transporta înapoi de la o vizită la graniţa cu Azerbaidjanul s-a prăbuşit pe un teren muntos, ucigând toate persoanele aflate la bord, a declarat un oficial iranian de rang înalt. Ministrul de externe Hossein Amirabdollahian s-a numărat printre cei ucişi.

Ales preşedinte într-un vot controlat îndeaproape în 2021, Raisi a adoptat o poziţie dură în negocierile nucleare, văzând o şansă de a obţine o scutire largă de sancţiunile americane în schimbul unor restricţii doar modeste privind tehnologia tot mai avansată a Iranului.

Linia dură a Iranului fusese încurajată de retragerea militară haotică a SUA din Afganistanul vecin şi de oscilaţiile politice de la Washington.

În 2018, preşedintele american de atunci, Donald Trump, a renunţat la acordul pe care Teheranul îl încheiase cu cele şase puteri şi a restabilit sancţiunile americane dure împotriva Iranului, determinând Teheranul să încalce progresiv limitele nucleare ale acordului.

Discuţiile indirecte dintre Teheran şi administraţia preşedintelui american Joe Biden pentru a revigora acordul au intrat în impas.

Poziţia de linie dură a lui Raisi a fost evidentă şi în politica internă. La un an de la alegerea sa, clericul de rang mediu a ordonat aplicarea mai strictă a „legii iraniene privind hijabul şi castitatea”, care restricţionează îmbrăcămintea şi comportamentul femeilor.

În câteva săptămâni, o tânără iraniană kurdă, Mahsa Amini, a murit în arest după ce a fost arestată de poliţia morală pentru că ar fi încălcat această lege.

Lunile de proteste care au urmat la nivel naţional au reprezentat una dintre cele mai grave provocări pentru conducătorii clerici iranieni de la Revoluţia islamică din 1979.

Sute de persoane au fost ucise, potrivit grupurilor de apărare a drepturilor, inclusiv zeci de membri ai personalului de securitate care au participat la o reprimare dură a demonstranţilor. „Actele de haos sunt inacceptabile”, a insistat preşedintele.

Deşi este un novice în politică, Raisi a avut sprijinul deplin pentru poziţia nucleară şi pentru represiunea în materie de securitate din partea patronului său, liderul suprem puternic anti-occidental, ayatollahul Ali Khamenei.

Khamenei, mai degrabă decât preşedintele, are ultimul cuvânt în toate politicile majore în cadrul sistemului politic dual din Iran, împărţit între establishmentul clerical şi guvern.

Dar victoria lui Raisi în alegeri, după ce rivali conservatori şi moderaţi cu greutate au fost descalificaţi de un organism de supraveghere al liniei dure, a adus toate ramurile puterii din Iran sub controlul liniei dure loiale lui Khamenei şi a sporit şansele lui Raisi de a-i succeda într-o zi în funcţia de lider suprem.

Cu toate acestea, protestele pe scară largă împotriva regimului clerical şi eşecul de a redresa economia iraniană aflată în dificultate - împiedicată de sancţiunile occidentale şi de proasta gestionare - este posibil să fi diminuat popularitatea sa în ţară.