S-a reaprins scandalul plagiatului în cazul lucrării de doctorat a ministrului de interne Lucian Bode, moment jenant şi pentru şeful său şi al guvernului, generalul Ciucă, pentru că lumea şi-a adus aminte şi de doctoratul lui discutabil. Ultimul caz nu e încă evident dovedit, primul da – Universitatea Babeş-Bolyai s-a pronunţat clar. Personal, nu cred că e vorba de un plagiat al lui Bode, de vreo intenţie vădită a lui de a copia, ci mai degrabă că e nevinovat ca un prunc: nici măcar nu a citit lucrarea pe care apare semnătura lui.

Portretul unui doctor în ”Securitate energetică” şi al lumii sale

Motivele care mă îndreaptă spre această concluzie ţin de profilul profesional al lui Lucian Bode, care, pînă să ajungă spre vîrful piramidei politice şi în fruntea Ministerului de Interne, nu avea nicio legătură cu ”studiile de securitate” sau ”relaţiile internaţionale”.

Bode a parvenit după vechile reţete comuniste. Lucian Bode s-a născut în  Vaşcăul de Jos, în 27 octombrie 1974 (în aceeaşi zi cu un alt sălăjan, Eduard Hellvig). Spre deosebire de acesta din urmă, Bode a ajuns liberal ”vopsit”, pe filiera Partidului Democrat. Înainte de unificarea PDL cu PNL a fost ministru al Economiei, în guvernul de două luni al lui Mihai Răzvan Ungureanu. Era vremea în care-şi dădea doctoratul la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, unde a susţinut lucrarea cu titlul ”Securitatea energetică şi managementul resurselor la începutul secolului XXI” (corect ar fi fost ”al XXI-lea” – n.n.). Un doctorat care-l recomanda ca ministru în ”guvernul de două luni” al lui MRU şi care i-a netezit cariera politică.

Adolescent de 16 ani la Revoluţie, Lucian Bode a ajuns, după studiile liceale şi stagiul militar, student la Politehnica Universităţii de Vest din Oradea, absolvită în 1998 cu calificarea de inginer electromecanic. Nicio legătură cu ”profilul” său de mai tîrziu: a lucrat mai întîi ca simplu agent de vînzări la firma ”Electrometal” din Oradea. Întîlnirea cu ”geopolitca” s-a petrecut trei ani mai tîrziu, cînd s-a întors acasă, la Zalău, iar soţia sa Karina a ajuns asociată într-o firmă de lucrări de instalaţii electrice, alături de un fost căpitan de Securitate, Nicolae Viorel Stanca, proaspăt pensionat din SRI, cu gradul de colonel. De Stanca, ”asociatul” soţiei, se leagă ”reorientarea” lui Lucian Bode. Mai întîi, soţii Bode s-au înscris în Partidul Democrat, unde colonelul Stanca a ajunsese şef al filialei Sălaj, ”uns” de Traian Băsescu, om cu mare încredere în epoleţi, pe care a condus-o pînă în 2008, după care a ieşit cu totul din peisaj, cu gradul de general: printr-o decizie a CNSAS se stabilise că înainte de 1989 căpitanul de securitate Nicolae Viorel Stanca făcuse poliţie politică.

Bode, pupilul lui Stanca, devenise din 2001, după ce s-a înscris în Partidul Democrat şi avea soţia asociată la firma colonelului SRI, inginer la Sucursala de Distribuţie a Energiei Electrice Zalău şi din anul următor preşedinte al Sindicatului ”Electrica”. Firma soţiei, fostă educatoare, şi a mentorului său din Securitate era din acelaşi domeniu. Vremuri profitabile, pentru toţi şi în toate planurile. Probabil, chiar în aceste vremuri a început să se ”scrie” şi ”doctoratul” lui Bode, care priveşte ”Securitatea Energetică”. E o îmbinare, a celor două ”expertize”, simbioză petrecută în lungile discuţii cu fostul securist Stanca. Precum majoritatea colegilor săi din fostul Departament al Securităţii Statului, ajunşi ”geopoliticieni”, ”jurişti” sau patroni de firmă de pază, Stanca era şi el ”specialist” în ”politica lumii”. El a rămas, în orice caz, vreme îndelungată, ”îngerul păzitor” şi mentorul politic al lui Lucian Bode. Aici se află ”rădăcinile” doctoratului şi ale carierei sale politice.

Sălajul a fost însă o adevărată pepinieră de cadre, în domeniu. Rolul colonelului SRI Stanca este evident în cazul ascensiunii lui Bode (secretar, vicepreşedinte, secretar general şi apoi preşedinte al Partidului Democrat, filiala Sălaj, din 2008, cînd Stanca s-a retras, după ce a fost devoalat ca securist de CNSAS), dar necunoscut (şi cred că absent) în cazul lui Eduard Hellvig. Ambii sînt practic din Zalău, chiar dacă Bode nu e chiar din oraş, ambii s-au născut absolut întîmplător în aceeaşi, 27 octombrie 1974. Spre deosebire de Bode, care a ajuns liberal pe filiera ”pedelistă”. Hellvig a fost liberal de la bun început, remarcat de reputatul Horia Rusu din vremea studiilor sale doctorale ”pe bune”, de la SNSPA, din Bucureşti şi a ajuns secretar general al PNL. Ascensiunile lor politice, pe căi diferite, au ajuns şi la puncte comune. Unul din ele e că ambii au doctorate, celălalt - că sînt în fruntea unor ”instituţii de forţă” ale statului român.

Hellvig e un om care şi-a văzut de carte, dar Bode compensează ce n-are ca pregătire universitară în domeniul în care a devenit ”doctor”,  cu fotbalul: el a fost cel mai bun marcator al naţionalei de fotbal a Parlamentului României. De pildă, la Turneul european de fotbal al parlamentarilor desfăşurat în Ungaria în 2011, Bode a dat trei din cele cinci goluri ale tricolorilor. El jucase în tinereţe în campionatul judeţean de fotbal, coechipier cu Crin Bologa, care, ce să vezi, a ajuns şeful Direcţiei Naţionale Anticorupţie, despre care Bode a recunoscut că ”este un prieten din tinereţe, cu care am jucat fotbal şi cu care sînt şi vecin” (la Zalău – n.n.). Fotbalul şi doctoratele nasc, cum se vede, oamenii importanţi ai instituţiilor de forţă, într-un stat ca România. Şi mai ales în judeţul Sălaj, un judeţ mic, dar care a dat nume mari, fără de care România n-ar fi fost condusă, cum se cuvine: din Sălaj e Virgil Măgureanu, primul director al SRI-ului, dar şi Virgil Ardelean, supranumit ”Vulpea”, şeful care a făcut celebru serviciul secret al Internelor, ”doi şi-un sfert”, cît şi nepotul lui, Dacian Julien Cioloş (din Pericei, localitate între Bădăcinul lui Maniu şi Zalăul lui Hellvig şi Bologa).

Cititi mai multe pe www.mediafax.ro