♦ De la 1 ianuarie a intrat în vigoare legea bacşişului, astfel că acum această sumă de bani lăsată în mod voluntar de clienţi este ilustrată separat pe bon şi este fiscalizată ♦ Mai exact, angajatul plăteşte 10% impozit pe bacşiş, fie acesta achitat de client cu cardul, fie cash.

Sorin Barbu, proprietarul restau­rantului La Finca by Alioli, al lanţului de pescării La Pescaderia şi al băcăniei Jamoneria, spune că legea bacşişului în forma ei actuală va duce la o plecare a oamenilor către alte industrii.

„Fiscalizarea bacşişului cash este foar­te grea. Plus că suma plătită de cli­enţi drept bacşiş va scădea pentru că oa­menii, clienţii, vor zice că nu vor să dea bani la stat. Anterior, media era de 8% din valoarea comenzii drept tips“.

Antreprenorul e astfel de părere că legea va reuşi să facă ce nu a reuşit pandemia - să lase restaurantele şi ba­rurile fără ospătari şi bucătari.

„Majoritatea angajaţilor din HoReCa trăiesc din tips. Nu doar material, dar şi psihologic, ei pot evalua o „zi bună“, care să îi motiveze, după bacşişul cal­culat la finalul zilei. Tipsul reprezintă banii de lapte pentru copil, lăsaţi pe masă soţiei înainte să plece la serviciu. Tipsul reprezintă banii din care părin­ţii cumpără copiilor „ceva bun“ la fina­lul unei zile lungi de muncă în care nu au putut petrece mai mult timp cu familia.“

Sorin Barbu adaugă că aproape o treime din angajaţii cu care a interac­ţio­nat în cei peste 10 ani de când acti­vează în industrie au popriri pe salariu, iar bacşişul este sursa lor de venit pe care se bazează. Fiscalizarea şi impo­zi­ta­rea acestuia îi vor determina pe mulţi oameni să plece. El spune că unii se vor orienta către retail sau către curie­rat, industrii care angajează puternic, dar alţii vor pleca din ţară.

„Într-o ţară în care salariile din in­dustria ospitalităţii sunt printre cele mai mici din Europa şi unde impozi­tele nu sunt corelate în niciun fel cu ceea ce ne oferă statul, legile de acest fel ne îngreunează şi mai mult munca de zi cu zi.“

Mai exact, el spune că angajatul nu vede de ce să plătească impozit pe bac­şiş în contextul în care de banii aceştia el nu primeşte de la stat, ca în Occi­dent, un sistem sanitar bun sau un sistem de învăţământ modern.

„Sunt restaurante care au decis să susţină ele cei 10% aferenţi impozitu­lui ca să nu piardă angajaţi“, spune antreprenorul fără a oferi nume.

Din punctul de vedere al acestei legi, bacşişul este orice sumă de bani oferită în mod voluntar de client, în plus faţă de contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate de anumiţi operatori: cei care operea­ză pe codul CAEN de restaurante (5610) şi/sau baruri (5630).

Proprietarul restaurantului cu specific spaniol La Finca spune că are 30 de oameni în restaurante. Temerea lui e că cei mai mulţi oameni din industrie care vor pleca vor fi ospătarii. De regulă, aceştia au salarii mai mici pentru că primesc o pondere mai mare din bacşiş. În cazul lui, Sorin Barbu spune că bacşişul se împarte egal între toţi oamenii, după modelul din Spania, unde el a trăit mulţi ani. Există însă restaurante unde se fac diferenţe, iar ospătarii ajung să ia 60% versus 40% oamenii din bucătărie. Şi salariile sunt diferite.

„Noi împărţim bacşişul în fiecare seară pentru că oamenii sunt obişnuiţi cu modelul acesta. Am înţeles că sunt unele localuri unde bacşişul se va împărţi la final de lună, dar oamenii nu sunt obişnuiţi aşa, mulţi trăiesc de la o zi la alta.“

Sorin Barbu adaugă că în Spania un ospătar ajunge să câştige 1.100-1.200 de euro, dar lucrează 5-6 zile pe săptămână. În România, oamenii lucrează două zile cu două zile şi atunci un ospătar ajunge să câştige 700 de euro salariu şi asta în Bucureşti doar. Dar, ca restaurant, ca să funcţionezi ai nevoie de doi ospătari.

„În ţara noastră, a doua cea mai săracă din Europa după Bulgaria, meseria de ospătar nu e văzută bine. Nimeni nu se laudă aici că e ospătar. Dacă pe lângă asta mai şi impozitezi bacşişul, oamenii vor pleca. Plus că eu cred că suma încasată de oameni va scădea.“

ZF a calculat ieri cât ar putea încasa statul din acest impozit. În 2019, cel mai bun an pentru industria HoReCa, încasările raportate de companiile care au declarat unul dintre cele două CAEN-uri s-au ridicat la 17,5 mld. lei. Ţinând cont că 2022 a fost un an bun, fară restricţii pentru industria ospitalităţii, şi că jucătorii din domeniu spun că este comparabil cu 2019, ZF a estimat încasări similare anul trecut pentru acest sector.

Astfel, românii au lăsat anul trecut 17-18 mld. lei în restaurante, cafenele şi baruri. Ţinând cont că nu în toate unităţile de HoReCa se lasă bacşiş şi oricum nu toţi clienţii fac asta, pornind de la încasări de 10 mld. lei şi o medie de 10% a bacşişului, rezultă că suma totală ce intra anual în buzunarele salariaţilor e de 1 mld. lei. La un impozit de 10%, rezultă că statul ar încasa 100 mil. lei, arată estimările ZF.

„Cu legea asta o să ajungem să avem doar fast-food-uri (unde bacşişul e mic sau inexistent - n.red.) ori restaurante care folosesc personal din Asia sau aplicaţii.“

Totuşi, angajaţii din Sri Lanka sau din alte ţări din Asia nu sunt o soluţie pe termen lung, spune Sorin Barbu. Ei nu se vor integra aşa cum s-au integrat românii în Spania sau Italia pentru că ei nu vin aici cu gândul de a rămâne.

În opinia lui, singurul avantaj al legii e că acum se poate lăsa bacşiş şi pe card, lucru care înainte nu era de multe ori posibil.