În vremea pandemiei, unii antreprenori din Europa şi SUA sperau ca o rece­siune sau mai multe să creeze în sfârşit un surplus sănătos de forţă de muncă. Criza economică de atunci a fost atipică pentru că ajutoarele date de guverne com­paniilor şi angajaţilor au împiedicat distrugerea locurilor de muncă.

În Germania recesiunea a venit din nou, de data aceasta nemaiexistând subvenţii pentru piaţa muncii, iar în SUA este pe undeva pe aproape, şi cu toate acestea disponibilizările, câte sunt, nu reuşesc să urce rata şomajului. Pentru unii analişti, acesta este un semnal îngri­jorător: economiile mature rămân fără munci­tori, ceea ce înseamnă că trebuie schimbat mo­delul economic, riscul fiind erodarea prospe­rităţii şi frânarea dezvoltării.

Germania capitalistă a fost reconstruită şi s-a dezvoltat puternic după al Doilea Război Mondial cu ajutorul muncitorilor importaţi din Turcia. Mulţi dintre ei au rămas acolo. Ca eco­nomie avansată, în ultimele decenii s-a lovit de problema îmbătrânirii populaţiei şi a reducerii forţei de muncă. De aceea, Berlinul a văzut în criza migranţilor din 2015 o oportunitate şi a deschis uşile ţării pentru o bună parte dintre noii veniţi pe continent.

Câţiva ani mai târziu aproape că a intrat în conflict cu Polonia în în­cer­carea de a atrage forţă de muncă ucraineană. Acum, din cauza cos­tului prea ridicat al vieţii în Polonia, o parte din­tre refugia­ţii ucraineni care au fugit de război acolo se mută în Germa­nia, unde cred ei că găsesc opor­tunităţi mai multe. Însă cea mai mare economie euro­peană ar avea nevoie de 400.000 de muncitori noi pe an, arată o analiză Bloom­berg. Germania rămâne fără forţă de muncă, o tendinţă vizibilă şi în altă părţi ale lumii. În SUA, spre exemplu, unul dintre cele mai mari mistere economice este ce fel de recesiune bate la uşă când rata şomajului nu creşte.

De obicei, în America, unde pla­sele de protecţie socială nu sunt la fel de cu­prinzătoare ca în Europa, recesi­u­nile sunt aso­ciate cu dispo­ni­bilizări şi dis­trugeri de locuri de muncă. Cehia are de câţi­va ani cea mai redusă rată a şomajului din lumea dezvol­tată. Penuria de forţă de mun­că este o boală econo­mi­că cronică acolo, iar eco­nomia abia se mişcă. Dar ce se întâm­plă în Germania are efecte asupra în­tregii economii europene.

Potrivit calcu­le­lor unui institut de cercetare economică german, forţa de muncă, repre­zen­tată acum de 47 de milioane de persoane, a atins apogeul la sfârşitul secolului trecut şi va începe curând, dacă nu o face deja, să stagneze. Ar fi începutul declinului superciclului de dez­voltare în care ţara s-a transformat dintr-o ruină în locomotiva Europei. Până acum, pros­peritatea germană a fost creată de o forţă de muncă în expansiune. „Acele zile au apus“, spun analiştii băncii de dezvoltare KfW. „Fun­daţia pentru continuarea prosperităţii se fărâmiţează.“ Dacă germanii care se pensio­nează nu sunt înlocuiţi printr-un flux semni­ficativ de migranţi, forţa de muncă se va micşo­ra cu 3 milioane de persoane în următorii câţiva ani, sau cu 7%. Reducerea forţei de muncă ar avea ca efect ceva ce în germani trezeşte o teamă istorică: inflaţie. Iar inflaţia erodează puterea de cumpărare. Dar şi cea mai la îndemână soluţie, importul masiv de forţă de muncă, trezeşte teamă.

Dintre refugiaţii primiţi de Germania în 2015, doar jumătate s-au angajat în următorii cinci ani. Iar sprijinul popular pentru partide politice xenofobe precum Alternativa pentru Germania creşte. Dacă nu este schimbat modelul economic şi nu este găsită o nouă sursă de suplimentare a forţei de muncă, creşterea ecomomică a Germaniei probabil că nu va depăşi 1% în următoarele decenii, arată calcu­lele Bloomberg Economics. FMI redă o per­spectivă similară.

„Curenţii potrivnici ai îmbătrânirii popu­laţiei se manifestă deja şi cu timpul vor deveni mai puternici“, spune un expert de la FMI. Germania este un caz aparte pentru că se con­fruntă cu cele mai puternice forţe demografice negative din rândul economiilor mari dezvol­tate. Doar Japonia, o societate mai închisă, cu o participare redusă a femeilor la forţa de muncă şi cu o populaţie în îmbătrânire mai accelerată are probleme mai mari.

Italia se îndreaptă şi ea spre o criză demo­grafică şi a forţei de muncă, dar această ţară are la dispoziţie o sursă de muncitori internă valoroasă: doar 40% din femeile cu vârstă de muncă sunt active economic. Germania a epuizat şi această resursă. Ce a mai rămas sunt pensionarii. Dar mai puţin de 9% din germanii de 65 de ani sau mai mult muncesc, faţă de 20% în cazul americanilor sau 25% în cazul japo­nezilor. Visul pensionarului german este să se bucure de timpul liber şi să vadă lumea. Creş­terea vârstei de pensionare este o soluţie cu efecte prea slabe. O altă rezolvare, parţială, ar fi adoptarea de noi tehnologii mai eficiente în muncă, însă Germania este notorie pentru rezistenţa la digitalizare.