În anumite zone ale ţării este secetă, grâul nu s-a dezvoltat normal, astfel întrebarea este dacă vor creşte fermierii români supra­feţele cultivate cu porumb şi floarea-soarelui în această primăvară, pentru cea din urmă fiind şi piaţa foarte bună.

„Suprafeţele cultivate cu porumb şi floarea-soarelui vor fi la acelaşi nivel ca de obicei. Deocamdată, apă de răsărire au, dar avem un deficit de umiditate în sol. Anul acesta agricol va fi un an cu randamente mai scăzute decât anul trecut, însă cât de scăzute, este greu de spus. În luna mai ne vom lămuri, pentru că lunile mai, iunie şi iulie sunt cele mai ploioase. (...) Încă sper că putem recupera acest deficit“, spune Nina Gheorghiţă, acţionar al Triagroexim, o companie care cultivă circa 600 de hectare cu cereale în judeţul Brăila. Ea este doctor în agronomie şi a fost lector universitar la Universitatea de Ştiinţe Economice şi Medicină Veterinară din Bucureşti.

În anul agricol 2020-2021, supra­faţa cultivată cu porumb a fost de circa 2,5 milioane de hectare, cea cultivată cu grâu de circa 2,2 milioane de hectare, nivel păstrat şi în acest an agri­col, cea cultivată cu floarea-soa­relui de aproape 1,3 milioane de hectare, cea cultivată cu rapiţă de 460.000 de hectare, iar cea cultivată cu orz de 350.000 de hectare, conform datelor oferite anterior de Ministerul Agriculturii. De pe această suprafaţă de peste 5 milioane de hectare, care înseamnă puţin mai mult de jumătate din terenul agricol al României, a fost recoltată o cantitate de 34 de milioane de tone de cereale, nivel record.

Producţia de grâu pentru acest an este estimată la circa 8 milioane de tone, potrivit Asociaţiei europene a producătorilor de cereale (Coceral), cu 40% mai mică faţă de nivelul din 2021, de 11,3 milioane de tone de grâu, în contextul în care lipsa zăpezii a dus la o răsărire neuniformă sau o nerăsărire a grâului în anumite zone ale ţării.

„Avem în Moldova anumite zone cu deficit mare de apă din toamnă, dar fermierii încă nu notifică departamentele de situaţii de urgenţă din primării cu privire la suprafeţele calamitate. Rămâne de văzut cum vor evolua lucrurile, dar ne aşteptăm la vremuri grele“, a afirmat Nina Gheorghiţă. Situaţia din acest an va fi însă diferită de cea din 2020, când seceta pedologică a afectat aproape 2 milioane de hectare şi a redus producţia de cereale cu aproape 40%, până a 19 milioane de tone.

Mai mult, despăgubirile fermierilor de către stat s-au ridicat la circa 2 miliarde de lei.

Prezenţa urmelor secetei este subliniată şi de Gheorghiţă Corbu, fondatorul Legam Agro, care lucrează circa 2.500 de hectare în judeţul Constanţa. Totuşi, el precizează că în acest moment situaţia nu ar trebui să provoace temeri.

Însă, el adaugă că nu este recomandat ca fermierii să-şi crească suprafeţele cultivate cu porumb şi floarea-soarelui când precipitaţiile sunt scăzute şi există risc mare de secetă. „Poate fi tentant să maximizezi suprafaţa cultivată cu floarea-soarelui datorită pieţei foarte bune“, a întărit el.

Suprafaţa pentru care există intenţii pentru plantarea cu floarea-soarelui în această primăvară este de 1,2 milioane de hectare, arată un raport de piaţă recent al Romanian Agri Column. România, din nou, va fi cel mai mare cultivator din Uniunea Europeană, urmată de Bulgaria (850.000 ha) şi Franţa (700.000 ha), conform aceleaşi surse. Totodată, în ultimii cinci ani România s-a situat pe primul loc în UE la producţia de floarea-soarelui cu 3-3,5 milioane de tone.

Factoul vreme e decisiv. Ce alţi factori mai influenţează proucţia de cereale şi preţul hranei?

„În ceea ce priveşte producţia de grâu, s-ar putea să existe pierderi de producţie din cauza secetei şi a preţului piperat la îngrăşăminte. Anul viitor se va vedea impactul cel mai puternic al lipsei îngrăşămintelor, dar şi preţul foarte mare“, a explicat Corbu. Fermierii susţin că preţul îngrăşămintelor a crescut în decurs de un an de la 900 lei/tonă la 4.000 lei/tonă, iar Azomureş, cel mai mare producător din ţară, a oprit producţia, pe motiv că este scump să o facă cu preţurile ridicate ale energiei.

„Creşterile de costuri de producţie per hectar, volatilitatea preţurilor la recoltă şi deficitul de umiditate, pe care nu-l putem nega, ci doar sperăm să-l recuperăm, ne aduc mari îngrijorări şi vor duce la diminuarea producţiei. Productivitatea va scădea şi ea, pentru că îngrăşămintele sunt scumpe şi dacă nu ai apa asigurată din irigaţii te vezi obligat să reduci doza de fertilizare. Costurile vor fi mari, iar populaţia nu ştiu dacă îşi va permite aceste costuri“, a menţionat Nina Gheorghiţă.