Statul român este pe cale să legifereze, printr-un proiect de ordonanţă de urgenţă - care ar fi discutat netrasparent, în spatele uşilor închise, un adevărat „derapaj“, respectiv blocarea de pe piaţa furnizorilor de servicii de cloud pentru sectorul public a tuturor furnizorilor privaţi, acuză, printr-un mesaj nebişnuit de dur, Asociaţia Patronală a Industriei de Software şi Servicii (ANIS), care grupează cei mai mari jucători din industria locală de IT, cu un business cumulat de aproape 4 mld. euro pe an şi 47.000 de angajaţi.

Statul român este pe cale să legifereze, printr-un proiect de ordonanţă de urgenţă - care ar fi discutat netrasparent, în spatele uşilor închise, un adevărat „derapaj“, respectiv blocarea de pe piaţa furnizorilor de servicii de cloud pentru sectorul public a tuturor furnizorilor privaţi, acuză, printr-un mesaj nebişnuit de dur, Asociaţia Patronală a Industriei de Software şi Servicii (ANIS), care grupează cei mai mari jucători din industria locală de IT, cu un business cumulat de aproape 4 mld. euro pe an şi 47.000 de angajaţi.

Proiectul înfiinţării unei infrastructuri guvernamentale de cloud, discutat încă din perioada guvernului Dăncilă - când costurile erau estimate la mai puţin de 50 mil. euro, a revenit în discuţie anul trecut, iar odată cu decizia ca acesta să fie structurat diferit şi finanţat prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), au crescut şi costurile la 500 mil. euro. Spre deosebire de varianta publică a proiectului de OUG privind cloudul guvernamental, în culise se pregăteşte o altă variantă, care prevede că odată cu lansarea cloudului guvernamental instituţiile de stat nu vor mai avea voie să cumpere soluţii de cloud public (de la furnizori privaţi), precum Amazon, Google şi Microsoft, susţine Alexandru Lăpuşan, vicepreşedinte al ANIS.

„Suntem pe un calendar foarte strâns pe zona de PNRR şi asta forţează multe instituţii să accelereze cadrul necesar pentru obţinerea acelor fonduri. În cazul nostru, vorbim despre cloudul guvernamental, avem o ordonanţă de urgenţă care a fost lansată în procesul de transparenţă decizională undeva în august 2020, însă din păcate se pare că ultima formă - care nu mai e atât de transparentă - deşi suntem în acest proces de transparenţă decizională, este una absolut dramatică pentru viitorul digitalizării României.“

Blocajul ar putea fi ocolit doar dacă soluţiile ar funcţiona din cloudul creat de statul român, un scenariu puţin probabil, afirmă Lăpuşan. „Asta înseamnă că orice soluţie a unui producător - de exemplu, străin - pe care vrei să o foloseşti pentru că e ieftină şi bună nu va fi utilizabilă pentru că nu o să facă nimeni efortul de a se muta într-o ţară din estul Europei într-un cloud guvernamental doar aşa pentru că e o lege locală. Şi atunci ce se va întâmpla este că de fapt instituţiile publice o să aibă acces la mult mai puţine soluţii software şi mult mai scumpe şi mult mai proaste“.

Chiar şi pentru firmele locale aceasta ar fi o problemă, continuă Lăpuşan. „producătorii români ar putea să îşi mute softurile lor într-adevăr într-un astfel de cloud, însă imaginaţi-vă că un operator privat care are o platformă de tip SaaS are o mică dilemă - cum poate ca o firmă privată să îşi găzduiască o platformă privată într-o infrastructură deţinută de către stat?

Va plăti, va putea să aibă acces la aceste servicii? Păi dacă nu se poate treaba asta, cum pot eu să deservesc clienţii care folosesc acel soft din browser, deci sunt eliminaţi şi producătorii locali care deja sunt în piaţă şi care deja deservesc aceste instituţii, pentru că, de facto, ei nu au de ce să fie deserviţi de un cloud guvernamental - nefiind instituţii publice.“

Care ar fi deci impactul unei asemenea decizii?

„În primul rând se vor bloca toate achiziţiile publice care aveau în vedere softuri de tip cloud public. S-a terminat în momentul în care văd un astfel de document funcţionarii publici vor zice «eu nu vreau să risc», «nu mă mai duc în zona respectivă», şi o să aibă o bază legală.“

 De asta era vital şi este vital ca în primul rând să promovăm adopţia cloud-ului public, înainte de a crea o şi opţiune guvernamentală pentru că ea va avea o gravitaţie puternică, va atrage până la urmă proiectele statului, e normal să se întâmple lucrul ăsta. Dar în momentul în care introduce o obligativitate se vor bloca din prima aceste achiziţii şi în al doilea pas companiile de stat, şcoli, primării, ministere vor renunţa şi la puţinele servicii de cloud computing pe care acum le folosesc“.

Lăpuşan susţine că state mai mari au încercat o abordare similară, de centralizare, dar ulterior şi-au reconsiderat poziţia pentru că lucrurile nu au mers iar în acest context România riscă să dea peste cap activitatea a mii de instituţii care au făcut deja asemenea achiziţii. „Mii de instituţii de stat au deja diverse soluţii de tip cloud public. Acum această reglementare nouă, stând cu ochii doar pe acei 500 de milioane (de euro - n. red.) care sunt foarte atractivi în zona asta de cloud guvernamental, se concentrează doar pe construirea unor centre de date - impropriu denumite cloud. Ei le zic cloud dar sunt centre de date, nu există nicio informaţie despre ce ar însemna un serviciu peste această infrastructură, şi de pe control pe cum să aibă control anumite instituţii pe ce face orice altă instituţie de stat. Ori noi credem că este absolut critic să ne uităm la ţările care au aplicat lucrurile sănătoase şi să vedem că ţările care au încercat să facă abordări centralizate - pentru că avem şi astfel de exemple - de exemplu Franţa sau Spania - nu au reuşit. Adică au mai încercat şi alţii modele centraliste de genul ăsta, şi nu le-a ieşit. Totuşi noi vrem să mai încercăm încă o dată. De ce?“

Provocările pe care le va ridica platforma de cloud guvernamental sunt prea mari pentru capacitatea pe care o are statul român, consideră reprezentantul ANIS. „După cum vă spuneam avem exemple pozitive în ţări precum Polonia, Danemarca, Belgia, Marea Britanie - toate folosesc servicii ale unor companii precum Amazon, Microsoft sau Google. Fiecare şi-a făcut un acord cu un alt furnizor. Însă s-a uitat la companiile de top, companiile care ştiu să facă aceste servicii, nu s-au apucat ca într-o direcţie a unui minister sau a unei alte instituţii să reinventeze roata şi să facă servicii concurente cu aceşti giganţi ai IT-ului. Realitatea este că nu au nicio şansă să facă asta, n-au nicio şansă nici să le realizeze, nici direct, nici prin subcontractare, şi nici să ofere suport tehnic de calitate pentru foarte, foarte mulţi clienţi. Să nu uităm că avem undeva la 10.000 de instituţii publice în România - avem multe. Suntem o ţară cu foarte multe instituţii publice. Gândiţi-vă că fiecare instituţie are cel puţin un sistem informatic şi toate astea ar trebui să fie cumva găzduite în acel cloud. Trebuie să ai un centru foarte puternic de suport tehnic şi să-i ajuţi pe oamenii respectivi. Nu e chiar un proiect uşor de implementat şi atunci nu avem niciun interes să îl centralizăm şi vrei să foloseşti până la urmă puterea pieţei pieţei libere, iar în perspectiva în care se încearcă un cloud guvernamental care de fapt forţează utilizarea avem deja exemple menţionate anterior - cel puţin în Franţa şi Spania au trecut prin astfel de etape - nu au funcţionat, au pierdut nişte ani, au pierdut nişte bani. Ne permitem? E foarte atractiv să avem banii ăştia de la PNRR care până la urmă sunt un fel de împrumut până la urmă, nu sunt bani pe care-i primim chiar gratis, şi trebuie să-i cheltuim pentru a crea aceste centre de date guvernamentale - sunt de acord cu asta - că e nevoie de ele, dar să îi folosim blocând avansul în digitalizare nu ar fi un lucru prea deştept.“

Problema, adaugă Lăpuşan, este şi că statul român nu prea poate arăta spre proiecte proprii de IT de succes în condiţiile în care cele chiar funcţionează şi sunt utilizate pe scară largă sunt cele pe care nu le-a creat singur, de la zero - un exemplu relevant fiind proiectul ghişeul.ro, cu a cărei performanţă se laudă frecvent Agenţia pentru Digitalizarea României (ADR), dar care a fost creat şi susţinut de fapt de actori privaţi. „Pe de o parte, din păcate autorităţile statului român nu au un CV foarte bun când vine vorba de achiziţionat software pentru cetăţeni. Mie nu-mi vine în cap un exemplu acum de proiect notabil care este bun şi uşor de folosit pentru cetăţeni. Cele care le pe care le folosim astăzi şi sunt bune şi ne plac nu sunt de fapt realizate de către stat. Au fost transferate, donate sunt în tot felul de parteneriate, dar statul de capul lui nu a fost capabil până acum să dea un soft bun, coerent. A fost capabil statul moldovean să facă asta şi alte state, dar statul român nu a putut să facă. Deci track recordul există. Noi am fost foarte buni la cheltuit foarte mulţi bani în zona de achiziţii software. Revenind totuşi la întrebarea ta cred că e evident că folosirea unui centru de date de genul ăsta guvernamental poate fi urmărită, pentru că până la urma urmei o să ştii câte conturi şi au deschis, câte instituţii, o să poţi să raportezi nişte megabytes de trafic, de utilizare, de bază de date, deci s-ar putea raporta lucrurile astea. Eu nu mă tem atât de mult şi cred încă o dată că e nevoie ca statul să aibă o infrastructură, un centru de date la nivel de calitate şi care să deservească nevoile atâtor instituţii. Doar teama noastră este că această viziune care revine obsesiv din anumite direcţii - de centralizare şi de control. În loc să înţelegem că dacă nu ne deschidem, mai ales în domeniul tehnologiei - către tehnologiile de ultim moment - nu avem şansa să ne revenim din coada Europei de unde suntem, dacă ne uităm la ce top vrem de la DESI până la altele - suntem pe ultimul loc şi ne ducem la fund. De ce? Pentru că există doar aceste abordări. Acum în speţa aceasta de faţă avem speranţe că decidenţii politici o să înţeleagă până la urmă că ăsta este un derapaj şi că trebuie să avem o atitudine deschisă faţă de soluţiile de cloud public.“

Lăpuşan afirmă că ANIS se aşteaptă ca totuşi proiectul de OUG să nu avanseze în forma discutată în culise. „Suntem în permanentă legătură cu Ministerul Cercetării Inovării şi Dezvoltării şi vom încerca să avem o discuţie cu ei în perioada următoare. Am găsit acolo mereu sprijin şi înţelegere. Aş putea spune aproape indiferent de ce culoare politică a fost la acel minister, oamenii mereu au fost deschişi. Am încercat şi dialog cu alte instituţii - de genul ADR - aş zice cu un grad mai mic de succes şi suntem foarte activi în alte grupuri de lucru, cum este de exemplu grupul din Camera Deputaţilor unde s-a strâns un un for de discuţii foarte bun cu ,oameni reprezentanţi şi unde au fost discuţii de valoare. Şi vom continua toate aceste discuţii pentru a transmite importanţa cloud-ului public în digitalizarea României.“

Ce a mai declarat Alexandru Lăpuşan în cadrul interviului:

► Practic ar trebui ca acest cloud guvernamental să ajute instituţiile de stat, să le dea o mână de ajutor când nu au infrastructură când nu ştiu unde să-şi găzduiască soluţiile şi să le dea într-adevăr un ghidaj - să le spună - ei dacă tot te apuci de un proiect nou, mai bine îl faci să fie compatibil aici. Dar acest lucru ar trebui să fie un lucru opţional, să rămână la latitudinea cumpărătorului până la urmă - ce soluţie informatică este potrivită pentru el. Când tragem o linie de asta foarte fermă o să pierdem foarte mult. Practic acesta este motivul pentru care ţări ca Franţa şi Spania până la urmă s-au întors şi au zis OK până la urmă ne place să avem control, să fie totul pe un un cloud guvernamental, dar pierdem toate beneficiile unei pieţe libere şi nu ne permitem să facem asta când suntem în slujba cetăţeanului.

► După cum vă spuneam avem exemple pozitive în ţări precum Polonia, Danemarca, Belgia, Marea Britanie - toate folosesc servicii ale unor companii precum Amazon, Microsoft sau Google. Fiecare şi-a făcut un deal cu un alt furnizor. Însă s-a uitat la companiile de top, companiile care ştiu să facă aceste servicii, nu s-au apucat ca într-o direcţie a unui minister sau a unei alte instituţii să reinventeze roata şi să facă servicii concurente cu aceşti giganţi ai IT-ului. Realitatea este că nu au nicio şansă să facă asta, n-au nicio şansă nici să le realizeze, nici direct, nici prin subcontractare, şi nici să ofere suport tehnic de calitate pentru foarte, foarte mulţi clienţi. Să nu uităm că avem undeva la 10.000 de instituţii publice în România - avem multe. Suntem o ţară cu foarte multe instituţii publice. Gândiţi-vă că fiecare instituţie are cel puţin un sistem informatic şi toate astea ar trebui să fie cumva găzduite în acel cloud. Trebuie să ai un centru foarte puternic de suport tehnic şi să-i ajuţi pe oamenii respectivi. Nu e chiar un proiect uşor de implementat şi atunci nu avem niciun interes să îl centralizăm şi vrei să foloseşti până la urmă puterea pieţei pieţei libere, iar în perspectiva în care se încearcă un cloud guvernamental care de fapt forţează utilizarea avem deja exemple menţionate anterior - cel puţin în Franţa şi Spania au trecut prin astfel de etape - nu au funcţionat, au pierdut nişte ani, au pierdut nişte bani. Ne permitem? E foarte atractiv să avem banii ăştia de la PNRR care până la urmă sunt un fel de împrumut până la urmă, nu sunt bani pe care-i primim chiar gratis, şi trebuie să-i cheltuim pentru a crea aceste centre de date guvernamentale - sunt de acord cu asta - că e nevoie de ele, dar să îi folosim blocând avansul în digitalizare nu ar fi un lucru prea deştept.

► Dacă ordonanţa de urgenţă ar fi implementată în forma care circulă în momentul de faţă da, ar fi o problemă (pentru sistemul de identificare video la distanţă, prin Zoom, al ANAF). Bine, acolo mai e şi o altă problemă - că şi normele de identificare video s-au schimbat în ultima vreme şi poate cei care le-au impus de la ADR poate trebuia să sincronizeze mai bine şi cu cei de la ANAF, că mi se pare că un pic i-au lăsat în offsaid.

► Da, într-adevăr, ANIS este foarte activ în zona acestor discuţii cu zona guvernamentală şi cu zona legislativă. Sunt foarte mulţi parteneri de discuţii valoroşi în zona asta - cu care simţim că e într-adevăr un schimb valoros de informaţii şi vom fi mereu un partener de încredere pentru acest dialog. Până la urmă, asta e calea normală prin care trebuie ca lucrurile să îmbunătăţească. Din păcate, reflexele acestea pe care le-ai menţionat şi tu, în care discutăm ceva la întâlnire, dar în spate pregătim o ordonanţă pe care peste noapte o semnează cineva, sunt foarte puternice şi este foarte frustrant să ai discuţii cu reprezentanţii unor instituţii, să spună că totul e în regulă, că nu există niciun motiv de îngrijorare, că principiile au fost înţelese şi a doua zi să vezi că de fapt ei lucrează la documente opuse - pe care nu le împărtăşesc, nu le comunică. E dificil, dar nu abandonăm. Credem că până la urmă rolul nostru ca patronat al industriei de software acesta este - să fim un partener mereu deschis dialogului cu orice instituţie care este cu adevărat deschisă, transparentă şi îşi doreşte până la urmă să audă şi părerea mediului privat.

► Aş putea să vă spun că noi ca ţară - fie că vorbim de companii - mediul privat, fie că vorbim de persoane individuale, fie că vorbim de instituţii, am adoptat soluţii de cloud public mai ales în pandemie. E foarte greu în momentul de faţă să te gândeşti la o companie sau o instituţie care nu foloseşte astfel de sisteme - de la soluţii de e-mail, la soluţii de comunicare, de organizare de ce vrei tu - sau specializate, deja gradul de adopţie este foarte mare. Problema noastră, ca de obicei, este că nu avem un cadru legislativ care să controleze, să spunem, acest fenomen. Similar s-a întâmplat şi cu partea de semnături electronice. Uitaţi-vă de cât timp se blochează acest subiect, deşi de doi ani de zile semnăm cu toţii documente în online - cu semnătură simplă, cu semnătura avansată, mai puţin cu semnătură calificată. Şi statul totuşi nu prioritizează printr-o ordonanţă de urgenţă sau printr-o lege, deşi astfel de iniţiative există în Parlament.

► Cumva, sunt blocate sistematic iar abordările sunt tot într-o zonă de control a statului. "Nu - nu semnaţi orice vreţi voi cu ce semnătură vreţi voi - stabilim noi cu ce să semnaţi. Nu găzduiţi voi soluţiile unde vreţi voi vă spunem noi unde să le găzduiţi!". Nu este o direcţie bună pentru noi ca ţară.

► Subiectul ăsta, recunosc că personal mă depăşeşte, nu ştiu dacă intră şi în zona concurenţei dar cu siguranţă ştiu că eu în calitate de cetăţean o să beneficiez de servicii mai proaste şi mai scumpe. Şi după cum spuneai, aş urma un lider - fie el abstract în forma statului român - în momentul în care mi-a arătat că are rezultate. Dar în momentul în care constant îmi arată că din perspectiva tehnologiei nu poate, nu poate parcă nu aş avea încredere să îi dau integral hăţurile.