Un zvon a inceput sa prinda contur pe piata hotelurilor din Bucuresti acum vreo cateva saptamani. Omul de afaceri George Copos, vicepremier acum, dar si proprietar al grupului Ana Hotels, cumparase pachetul majoritar al hotelului Athénée Palace Hilton din Bucuresti.

Sa dai peste 18 milioane de dolari (cca. 14 mil. euro) pe 52% dintr-un hotel, fie el de cinci stele, si sa preiei si datoria de 10 milioane de dolari (8 mil. euro) - asta suna a aventura. Or fi hotelurile de cinci stele o afacere sau cei care investesc in ele o fac pur si simplu pentru imagine? Una e sa spuna lumea ca esti "proprietar de cinci stele" si alta e sa fii "proprietar de ferma de pui". E drept, exista o astfel de ferma dintr-o comuna din Prahova despre care s-a vorbit mai mult decat despre toata industria hoteliera romaneasca. Dar asta e o alta poveste.

Revenind la Hilton, cifrele anului trecut sunt graitoare si explica, poate, resortul care l-a impins pe Copos sa-l cumpere. Pentru ca Hiltonul a terminat anul 2004 cu o cifra de afaceri de 22 de milioane de dolari (cca. 17,7 mil. euro), cu 25% mai mult fata de anul precedent - iar profitul net a fost de 4,5 milioane de dolari (3,6 milioane de euro).

Asta inseamna un profit net de peste 20%, procent cu care nu se pot mandri prea multe firme romanesti. La o asemenea rentabilitate, merita sa investesti, se pare, in "cinci stele". Cu toate acestea, spune actualul vicepremier, investitia intr-un hotel de cinci stele este costisitoare - se ridica la circa 150.000 de euro pe camera, in acest pret intrand si salile de conferinte, terenul si restul utilitatilor. Cu alte cuvinte, mergand pe logica lui Copos, un hotel de cinci stele precum Hiltonul, care are 272 de camere, ar valora 36 de milioane de dolari.

Un hotel de cinci stele este mai profitabil decat unul de patru sau trei stele, iar aceasta rata de profit vine in primul rand din tariful pe camera si gradul de ocupare mai ridicate. Unde mai pui si mancarea si bautura consumata la sutele, chiar miile de evenimente organizate intr-un an intr-o astfel de proprietate. "Gradul mediu de profitabilitate a unui hotel de cinci stele in Bucuresti depaseste 20%, profit net", a dezvaluit pentru BUSINESS Magazin omul de afaceri George Copos, care crede ca in urmatorii ani vor creste foarte mult industrii precum cea telecom, tehnologia informatiei si, mai ales, industria turismului. Peste 20% profit net a avut anul trecut si Crowne Plaza, primul hotel de cinci stele detinut de Copos.

Tinu Sebesanu, directorul general al Howard Johnson Grand Plaza, cel mai nou hotel de cinci stele din Bucuresti, spune ca, teoretic, investitia intr-un hotel de cinci stele se amortizeaza in tarile din Europa de Vest in 15-20 de ani, pe cand la noi amortizarea se face in 7-10 ani - o idee cu care si George Copos e de acord. Unul dintre principalii actionari ai Howard Johnson Grand Plaza este Gabriel Popoviciu, care nu a putut fi contactat pentru acest articol.

"Amortizarea unui hotel de cinci stele in Bucuresti se face mai repede, pentru ca valoarea constructiei este mai mica iar forta de munca - unul dintre cele mai importante elemente de cost dintr-un hotel - este si ea mult mai ieftina", argumenteaza Tinu Sebesanu. El spune ca pe fondul competitiei restranse pe segmentul cinci stele in Bucuresti, gradele de ocupare ale hotelurilor de aici sunt mai mari decat in alte tari, ceea ce, cumulat cu celelalte avantaje, fac ca investitia sa se amortizeze destul de repede.

In definitiv, cat de acerba e competitia pe aceasta piata? Cei care lucreaza in industrie spun ca mai este inca destul loc. In Bucuresti exista acum sapte hoteluri clasificate la cinci stele: Athénée Palace Hilton, Crowne Plaza, Howard Johnson, InterContinental, J.W. Marriott, Casa Capsa Hotel si Persepolis. Ultimele doua, mult mai mici decat primele - si care numara 61, respectiv 20 de camere -, nu prea sunt considerate drept competitori de reprezentantii celorlalte hoteluri de cinci stele.

Oricum, toate sapte aduna 1.390 de camere, adica peste 24% din totalul de 5.716 camere din hotelurile de toate categoriile din Bucuresti. E mult? E putin? E putin, daca ne-am aminti ca in toamna anului trecut, toate hotelurile de trei, patru si cinci stele din Bucuresti au fost pline ochi timp de aproape o luna, din simplul motiv ca atunci a avut loc in Capitala Congresul International al Postelor, care a reunit peste 1.500 de oameni.

Si cum astfel de evenimente incep sa aiba loc din ce in ce mai des si in Bucuresti, e limpede ca ar exista cerere pentru hoteluri de clasa superioara. Daca Bucurestiul aduna putin peste 4.500 de camere in hotelurile de trei, patru si cinci stele, prin comparatie, Praga sau Budapesta numara fiecare peste 20.000 de locuri in structurile superioare.

Asta gandindu-ne doar la partea de cazare. Pentru ca un hotel de cinci stele poate "castiga" doar din organizarea de conferinte, seminarii si evenimente cateva zeci de procente din cifra de afaceri. La hotelul Marriott din Bucuresti, de exemplu, au avut loc anul trecut peste 1.500 de evenimente, care au adus hotelului peste 2,37 milioane de dolari (aprox. 1,9 mil. euro), adica mai mult de 23% din cifra de afaceri. (Fatih Taher,  cel care controleaza hotelul J. W. Marriott, nu a putut fi contactat de BUSINESS Magazin pentru acest articol.)

Partea proasta, insa, este ca in prezent, nu exista "in lucru" in Bucuresti nici un hotel de cinci stele. "Munca la un astfel de hotel dureaza macar doi-trei ani, deci in cel putin doi ani, nu vom vedea in Bucuresti nici un nou hotel de cinci stele", prognozeaza Sebesanu de la Howard Johnson. Acest lucru este valabil pentru hotelurile care se construiesc de la zero sau pe structuri existente, pentru ca mai exista o varianta: un hotel de patru stele deja existent, care sa fie modernizat si "ridicat" la cinci stele - exact ca in cazul hotelului Continental din Bucuresti, care are sanse sa se alature grupului select al celor sapte.

"Negociem un contract cu un lant international pentru a ridica hotelul Continental din Bucuresti la cinci stele. Daca nu reusesc sa gasesc un operator international, hotelul va ramane la patru stele, pentru ca unei marci locale, precum Continental, i-ar fi foarte greu sa se impuna pe acest segment", explica Radu Enache, presedintele lantului Continental, care detine 12 hoteluri cu acest nume in toata tara, plus trei hoteluri Ibis, in sistem de management. Adica, in total, Enache "controleaza" 1.600 de camere in 15 hoteluri si putem spune ca este romanul cu cele mai multe camere. (Prin comparatie, cele sapte hoteluri la care este actionar Copos, printre care si Hilton, aduna numai 955 de camere).

Dar de ce nu s-ar descurca singur un brand romanesc de cinci stele? Pentru ca, nefacand parte dintr-un lant international, nu beneficiaza de un sistem international de rezervari, nu este inclus in ofertele marilor agentii de turism straine si, in plus, clientul nu beneficiaza de carduri de fidelitate, cum au, de exemplu, fidelii unor lanturi precum Howard Johnson sau Marriott.

Cu toate acestea, atat ca numar de proprietati, cat si ca numar de camere, hotelurile de brand international din Romania nu depasesc 3% din totalul hotelurilor la nivel national. Apartenenta la un lant hotelier international, al carui brand are notorietate in toata lumea, se realizeaza fie sub forma unui contract de management (lantul international asigura, exclusiv, administrarea, in timp ce proprietarul isi asuma riscurile investitiei), fie sub forma unui contract de franciza (conducerea ramane autohtona si se plateste o anumita suma de bani pentru dreptul de a folosi numele lantului international.

Taxele de franciza sunt de circa 500.000 - 600.000 de euro pe an, ca in cazul hotelului Howard Johnson si ar putea ajunge pana la 2 milioane de euro, potrivit CHR Consulting, companie specializata in piata francizelor din Romania. La noi, toti cei cinci "mari" fac parte, intr-un fel sau altul, dintr-un lant international. Hotelurile InterContinental (franciza) si Crowne Plaza (contract de management) apartin lantului InterContinental, cu peste 3.000 de hoteluri in intreaga lume, Howard Johnson apartine, sub contract de franciza, primului lant hotelier la nivel mondial, Cendant Corp., Marriott face parte din lantul Marriott International (contract de management), cu peste 2.600 de hoteluri in lume, iar Athénée Palace Hilton face parte din lantul Hilton International (contract de management). 

Asadar, afilierea la un lant hotelier international atrage nenumarate avantaje. In primul rand, orice client va beneficia de aceleasi servicii, la aceeasi calitate, indiferent ca sta la J.W. Marriott in Bucuresti, Varsovia sau in New York. Pe de alta parte, lanturile hoteliere inspecteaza periodic hotelurile afiliate pentru a evalua daca se incadreaza in standardele minime de calitate a facilitatilor si a serviciilor.

Afilierea la un lant hotelier international determina cresterea cotei de piata (prin atragerea unor clienti care doresc sa fie asociati cu o anumita marca sau produs, atragerea clientilor membri ai programelor de fidelitate dezvoltate de lantul hotelier), asigurarea accesului la sisteme globale de distributie, precum si cresterea prestigiului si a credibilitatii hotelului.

In plus, afilierea la un lant hotelier de prestigiu faciliteaza, de regula, efectuarea de rezervari/tranzactii prin Internet, in timp ce operarea independenta, sub un nume care nu se bucura de recunoastere internationala l-ar putea determina pe un potential client, nefamiliarizat cu zona pe care o va vizita, sa opteze pentru un nume cunoscut. Este foarte probabil ca, atunci cand are de ales intre un hotel de lant si unul obisnuit, un turist strain nou in respectivul oras sa-l aleaga pe primul.

Acesta ar fi, practic, si motivul succesului celor patru mari hoteluri de cinci stele din Bucuresti, care isi contabilizeaza cu satisfactie profiturile. Spunem patru pentru ca exista un caz particular: hotelul InterContinental, care de cativa ani inregistreaza pierderi, spre stupefactia lui George Copos, care spune ca nu intelege cum se poate ca un hotel de cinci stele sa nu aiba profit.

Compania hoteliera InterContinental Romania a incheiat primul trimestru al acestui an cu o pierdere de 29,3 miliarde de lei (811.000 de euro), potrivit raportului consiliului de administratie. Pentru InterContinental Romania, 2005 ar putea fi al cincelea an consecutiv cu rezultate negative. Societatea a avut pierderi de 382,9 miliarde de lei (13,5 milioane de euro) in 2001, 153,3 miliarde de lei (4,48 milioane de euro) in 2002, 102,4 miliarde de lei (2,53 milioane de euro) in 2003 si 50,3 miliarde de lei (1,29 milioane de euro) in 2004. Compania are in patrimoniu hotelurile InterContinetal (cinci stele) si Lido din Bucuresti (patru stele), actionarii majoritari fiind compania RHIC Holding din Luxemburg (49,1%) si Lido SA (11%), ambele controlate de fratii Paunescu.

Viorel Paunescu a explicat pentru BUSINESS Magazin ca aceste pierderi provin dintr-o "situatie aparte", si anume ca din 1997 hotelul InterContinental este intr-un proces de renovare, pentru care s-au cheltuit circa 30 de milioane de euro. In plus, in timpul acestor renovari, au putut fi folosite doar jumatate din camere, justifica el.

"Putem spune ca anul trecut, daca am scoate amortizarea si cheltuielile de renovare, am avut un profit de un milion de euro", sustine Paunescu. El povesteste ca in 2001, din cauza intrarii puternice pe piata si a concurentei facute in principal de catre hotelul Marriott - dar si de Hilton - incasarile InterContinental au scazut cu 5 milioane de dolari (4 milioane de euro). Apoi, a adaugat el, s-au recuperat cam doua milioane de euro pe an.

"Dupa ce vom amortiza investitia si vom incheia modernizarile, adica din 2006, hotelul nostru va trebui sa aiba o cifra de afaceri de peste 20 de milioane de euro si un profit net de 4-6 milioane de euro, adica intre 20 si 30%", estimeaza Paunescu. El crede ca investitia intr-un hotel de cinci stele nu se face in nici un caz "de dragul imaginii", ci pentru ca acesta ar reprezenta o buna afacere. Pentru imagine, continua el, poti sa faci o biserica sau o scoala, dar nu si un hotel. "Stele cu care sa-ti faci imagine... nu cred."

Cu toate acestea, el recunoaste ca domeniul hotelier este spectaculos si pentru faptul ca poti intra in contact cu cele mai diverse tipuri de oameni. Paunescu da ca exemplu summit-ul NATO desfasurat la Mamaia anul trecut, cand 17 presedinti de tara au fost cazati la hotelul Rex din Mamaia, de cinci stele, la care el este actionar majoritar.

"Este mai greu ca, daca ai fi proprietarul Uzinei 23 August, sa poti primi la tine 17 presedinti de stat", adauga, vizibil satisfacut, Paunescu. El, care crede ca hotelul este, in general, o afacere de familie, se plange insa de concurenta, spune el, neloiala, facuta de "anumite" hoteluri de cinci stele. Fara sa nominalizeze, el spune ca acestea ar practica tarife neconcurentiale de 60-70 de euro pe camera pe noapte, mult sub nivelul de cinci stele, in timp ce tarifele de la InterContinental ajung undeva in jurul valorii de 300 de euro pe noapte. "Exista o vorba batraneasca: «Si intre cei mai mari borfasi exista o etica profesionala».

Si intre noi ar trebui sa fie un respect", filozofeaza Viorel Paunescu. Oricum, tariful mediu pe noapte pentru o camera single pentru cele cinci mari hoteluri din Bucuresti se ridica la circa 263 de euro pe noapte. Este vorba de tarifele de receptie, afisate, pentru ca, in general, fiecare tarif se poate negocia intr-un fel sau altul. 263 de euro, asadar. Scump? Ieftin?

Four Seasons - probabil unul dintre lanturile hoteliere de lux cu cea mai buna imagine in lume - , a practicat  un tarif mediu zilnic  pe camera in anul 2004 de 350 de dolari (280 de euro) pentru hotelurile din SUA si de 310 $/ zi (248 de euro) - media pentru hotelurile din intreaga lume, spune Simion Alb, directorul Biroului National de Turism al Romaniei din America de Nord.

Tarifele Four Seasons difera insa semnificativ in functie de locatia hotelului. Astfel, cea mai ieftina camera la Four Seasons din New York costa peste 600 $/zi (480 de euro), in timp ce tariful mediu zilnic pentru hotelurile din Asia este de circa 170 $/zi (136 de euro).

"In aceste conditii, este evident faptul ca tarifele la hotelurile din Bucuresti - Hilton, Marriott, Crowne Plaza - nu sunt atractive pentru cele mai multe segmente de turisti si se adreseaza in principal oamenilor de afaceri pe care nivelul tarifelor hoteliere nu ii poate face sa isi schimbe destinatia de calatorie", explica Simion Alb.

Tariful mediu zilnic la hotelurile de lux din SUA a fost in anul 2004 de aproximativ 235 $/ zi, adica circa 188 de euro.

Oricum, tarifele hotelurilor de cinci stele si implicit profiturile realizate de hotelieri sunt in mare masura influentate de piata. Tariful mediu zilnic realizat in luna aprilie 2005 de hotelurile de patru si cinci stele din Moscova, de exemplu, a fost de 253 $/zi/camera (cca. 202 euro), in crestere, potrivit lui Simion Alb, cu 70% fata de anul 2001 si cu 40% comparativ cu anul 2003. El a adaugat ca in timp ce Praga sau Budapesta au hoteluri afiliate la lanturile hoteliere de lux (sau cinci stele europene) - Four Seasons, Kempinski, Mandarin Oriental, Le Meridien etc. -, Bucurestiul nu a intrat inca in atentia elitei industriei hoteliere.

Alb crede ca Bucurestiul ar fi putut sa aiba acum mai multe hoteluri de cinci stele daca ar fi existat o politica de dezvoltare a acestui segment. Privatizarea hotelurilor i-a avantajat pe investitorii autohtoni care, in afara de capital suficient, experienta si viziune, aveau tot ce le trebuia... Chiar daca tarifele sunt mari sau mici, important este ca aceste hoteluri au un grad de ocupare bun, pentru ca majoritatea strainilor care vin in Bucuresti o fac in interes de afaceri. Asa cred hotelierii, pentru ca date statistice nu exista. Este foarte probabil sa fie asa, pentru ca in mod sigur bucurestenii nu se impiedica pe strazi de turisti japonezi care sa fotografieze in stanga si-n dreapta si nici de alte natii de turisti.

Cinci stele. De fapt, cel mai mult conteaza brand-ul. In Franta, de exemplu, nu exista nici un hotel de cinci stele. Directorul general al Howard Johnson spune ca teoretic, cinci stele n-ar trebui acordate nici unei proprietati noi, pentru ca la acest nivel de clasificare, un rol important il au serviciile. Dar cum le verifici in prima zi? In definitiv, totul s-ar putea rezuma la spusele lui Tinu Sebesanu: "Pana la urma, steaua ti-o da clientul.... sau ti-o ia!".