Printre etapele pe care clasa romaneasca de business le-a parcurs se numara una care merita evaluata: cea a profesionalizarii "cu metoda". Sunt de vreun folos cursurile MBA? BUSINESS Magazin a incercat un raspuns pornind de la o singura scoala romaneasca de afaceri, ASEBUSS, pentru ca se implinesc zece ani de cand prima promotie si-a incheiat studiile.

Exista vreo scoala la care sa inveti sa fii om de afaceri? Sau manager? Raspunsul pesimistilor: nu, afacerile se invata numai experimentand - nu te poate invata nimeni sa fii Bill Gates ori Warren Buffet. Raspunsul optimistilor: daca tot afacerile se fac de cand e lumea, e preferabil sa inveti mai intai din experienta predecesorilor tai - fie si pentru a nu repeta greselile lor.

Dincolo de aceste doua raspunsuri extreme, un fapt ramane: scoli de afaceri exista in lume de aproape 200 de ani. Prima scoala europeana, École de Commerce Superieur, a fost fondata la Paris in 1819. Altele - London Business School, Insead (Franta), IMD (Elvetia) sau Harvard si Wharton in SUA - se mandresc cu absolventi care au facut istorie. Daca scolile n-ar fi avut nici un folos, s-ar fi desfiintat - si nici companiile n-ar pune atata pret, atunci cand fac angajari, pe diplomele MBA.

Romania n-are nimic de talia Harvard Business School ori Harvard si nici nu va avea prea curand. Termenul MBA - acronim de la Master of Business Administration - a inceput sa intre in vocabularul unora dintre romani abia la inceputul anilor ‘90, in vremuri in care motor al afacerilor era mai degraba instinctul. Prima scoala de afaceri la care au putut invata romanii n-a fost una din Bucuresti, ci din Budapesta. Printre cei care au urmat cursurile in limba engleza ale IMC - care pregatea 10-12 absolventi pe an - se numara directorul fondului de investitii Broadhurst, Andrei Siminel. IMC avea insa doua dezavantaje - primul, ca functiona in afara tarii si al doilea, ca era full-time. Tot full-time era si MBA-ul organizat de ASE si universitatea canadiana McGill.

Insa prima scoala de afaceri care a permis cursantilor sa invete si sa munceasca in acelasi timp a fost ASEBUSS, atunci organizata de ASE si de University of Washington (astazi colaboratorul ASE este Kennesaw State University), iar primii sai studenti si-au inceput studiile in 1993. Sunt deja zece ani de cand prima generatie ASEBUSS a absolvit (cursurile au durat doi ani). Pe lista absolventilor figureaza nume care atunci nu insemnau mare lucru, dar au devenit cunoscute intre timp: Veronica Savanciuc (Lowe & Partners), Ioana Iordache (Leo Burnett), Viorel Bitu (Interfin), Cleopatra Marinescu (Allianz tiriac), Doru Lionachescu (Bancpost), ori Nicolae Ivan (Ministerul Finantelor).

Scoala a insemnat un avantaj, fara indoiala: pe o piata in care specialistii cu studii erau ca apa in inima desertului, cei care urmau cursuri de afaceri au reusit sa-si netezeasca cu mai multa usurinta drumul spre pozitii de management.

Dar se poate spune ca le-a schimbat MBA-ul cu adevarat viata? Au avut ei intr-adevar viziune cand au hotarat, in 1993, sa se intoarca la scoala? Nu neaparat viziune, majoritatea nu sunt de acord cu termenul - ce spun insa aproape toti e ca simteau o nevoie, aceea de a invata cu metoda macar o parte dintre acele lucruri care nu se puteau invata intr-o economie socialista. Sau de a-si structura cunostintele economice - cei care aveau ce structura, pentru ca multi dintre ei au luat-o de la zero cu economia. Printre ei, Ioana Iordache. inainte de ASEBUSS, era secretara la o mica firma de consultanta si avea "putin sub 30 de ani"; dupa numai un an de scoala (dar inainte de a absolvi), infiinta, impreuna cu fratele ei, o agentie de publicitate pe care cei doi au denumit-o Target Advertising. inainte de ASEBUSS nu stia, dupa cum marturiseste, ce inseamna marketing si cum arata un business plan. Dupa ASEBUSS vindea o parte din actiunile micii sale agentii catre Leo Burnett. Azi, Ioana Iordache conduce compania Leo Burnett & Target.

Despre MBA a aflat, deci, cand era secretara la acea companie de consultanta care - multumita unui program de asistenta al Centrului American pentru Ajutorarea intreprinderilor Mici si Mijlocii - primea in practica studenti. isi aminteste de una dintre studente, care se specializa in marketing, si care "imi punea intrebari complicate, imi dadea sa citesc lucruri dificile si i-am zis ca nu stiu ce inseamna marketing".

Studenta o intreba despre planurile pe cinci ani. "ii spuneam ca nu stiu ce o sa fac a doua zi, si cred ca nici compania nu stia, pe vremea aceea", mai spune Iordache. A primit formulare de inscriere in MBA pentru ca se afla in baza de date a Centrului American. "La interviu am fost zero barat", povesteste ea. intrebarile la care trebuia sa raspunda sunt aceleasi pe care le pune ea acum celor care vin sa se angajeze pe pozitii mai inalte la Leo Burnett & Target, compania pe care o conduce. Sunt intrebari simple: "Ce-ti doresti in viata?" sau "Ce planuri de cariera ai ?". "Or, eu nu stiam nimic din toate astea", marturiseste Ioana Iordache - asa ca a reusit sa intre la ASEBUSS doar multumita rezultatului la testul scris. Analizandu-si viata din ultimii 12 ani, Ioana Iordache spune ca MBA-ul a ajutat-o "non-stop": i-a dat, spune ea, incredere si colegi "absolut extraordinari", de la care crede ca a invatat mai mult decat din cursuri. Totusi, spune ca stie "o gramada de romani antreprenori care nu au nici un MBA si care-si conduc afacerile absolut minunat".

Valeriu Ionescu, acum vicepresedinte financiar al companiei de televiziune prin satelit (DTH) Focus Sat, n-a nimerit la ASEBUSS ca Ioana Iordache, din intamplare. "Cautam mai demult o scoala de business", povesteste Ionescu, care atunci avea 41 de ani si lucra la IESC, o organizatie internationala ce identifica firmele romanesti care aveau nevoie de consultanta si "implanta" in ele specialisti americani iesiti la pensie. "Pe mine si pe colegii mei, ASEBUSS ne-a schimbat pentru ca noi vream sa ne schimbam", spune Ionescu. "Cel putin in ceea ce ma priveste, cautarea unei scoli de business a fost un proces constient". in timpul MBA-ului, Ionescu a format compania de consultanta Fin Consultanti Asociatii impreuna cu inca trei parteneri, dintre care doi - Victor Cionga si Nicolae Ivan - ii erau colegi de MBA.

Ce l-a facut pe Valeriu Ionescu sa caute o scoala de afaceri? "Era clar ca business-ul in Romania va evolua. in noul mediu de afaceri aveam nevoie de o educatie formala", spune el, adaugand ca un MBA e important pentru un manager, insa nu-i garanteaza neaparat succesul. Dupa trei ani pe cont propriu la compania de consultanta la care era partener, a fost numit director pentru Romania al AIG New Europe Fund, iar din aceasta functie a coordonat investitii in valoare totala de peste 100 de milioane de dolari la companii importante, ca Astral Telecom, Orange si Luxten. De anul trecut, Ionescu a redevenit consultant la Valeriu Ionescu si Asociatii si investitor pe cont propriu, unul din proiectele pe care le-a dezvoltat impreuna cu mai multi parteneri fiind compania de televiziune prin satelit Focus Sat. Actualul manager si antreprenor a fost inainte de revolutie inginer, unul din domeniile in care a lucrat fiind industria petroliera.

Daca pentru Valeriu Ionescu lucrurile au avut un curs ascendent si constant, fara schimbari de directie, pentru alti absolventi ASEBUSS cursurile MBA au provocat viraje interesante. Unul dintre absolventii carora ASEBUSS chiar le-a schimbat viata este Doru Lionachescu, director general adjunct, in prezent, la Bancpost, care acum 12 ani nu era decat un inginer electronist transformat in jurnalist si a carui experienta teoretica in afaceri se rezuma la un curs de "writing business news" facut la Londra. "Lucrand in presa de afaceri, am capatat cu timpul gustul sa devin jucator in business", spune Lionachescu, pe atunci redactor sef-adjunct la Capital.

Chiar inainte de a termina MBA-ul, spune Lionachescu, a primit mai multe oferte - dintre ele, cea mai tentanta i s-a parut cea a lui Antony Van Der Heijden, care construia pe atunci nucleul de baza pentru banca olandeza ING, prima banca straina care venea sa finanteze proiectele companiilor din Romania. Erau pe-atunci 20 de oameni - printre ei si Lionachescu, singurul care nu avea experienta in domeniul bancar, si care a ocupat postul de "relationship manager". "MBA-ul pe care l-am urmat a fost crucial in obtinerea postului de la ING", crede Lionachescu: "ASEBUSS mi-a schimbat cariera fundamental". Fundamental, intr-adevar, pentru ca nu s-a mai intors niciodata la presa ("pe cand eram la Capital, cochetam cu ideea sa fac un cotidian economic impreuna cu Ionut Popescu; am renuntat la idee", spune el) si a ramas in domeniul bancar. in 1997 a parasit ING pentru a face parte dintr-un alt nucleu initial, cel al unei alte mari banci de investitii care infigea steagul in Romania. De data aceasta era vorba despre o banca americana, Citibank.

 "intotdeauna am avut o slabiciune pentru modelul de business american", spune el. La Citibank a devenit vicepresedinte, ocupandu-se de clientii locali, dar a parasit in mai 2003 banca americana, dupa ce grecii de la EFG si-au consolidat pozitia la Bancpost si au cautat oameni din domeniul bancar pentru a improspata echipa. Mandatul lui Doru Lionachescu a fost sa se ocupe de clientii corporate - job pe care il avea si la Citibank. Acum e director general adjunct, avand in "subordine" clientii-companii, divizia de piata de capital si societatea de leasing a Bancpost.

A intuit managerul ca ASEBUSS ii va schimba intr-o asemenea masura cariera? "Nu a fost intuitia nimanui. Pur si simplu, in 1993, era o problema sa gasesti informatii de business relevante si am considerat ca o scoala cu profesori americani ma poate ajuta", povesteste Lionachescu, care avea 30 de ani in momentul in care a inceput MBA-ul. Ba, mai mult, "scoala nici nu era acreditata si nu stiam daca voi obtine diploma de la University of Washington dupa terminarea cursurilor". Asadar, nu despre diploma a fost vorba. Ca si altii, Lionachescu era interesat de ce poate invata, nu de cum poate dovedi ca a invatat.

Unii dintre absolventii primului MBA din Romania au ajuns la concluzia ca nu ceea ce au invatat la cursurile ASEBUSS le-a folosit, ci altceva. Viorel Bitu, de exemplu, avea deja, in momentul in care a inceput cursurile, doi ani de experienta intr-o multinationala (DHL). "Eram printre putinii care stiau sa faca raportari financiare in standardul USGAP", isi aminteste el. Evolutia pe care a avut-o Bitu dupa MBA e, de aceea, mai putin dramatica decat cea a fostei secretare Ioana Iordache sau cea a fostului jurnalist Doru Lionachescu: experienta acumulata i-a permis sa ocupe functii in managementul unor companii precum Arthur Andersen, Ernst & Young si Accenture; acum a redevenit partener la Interfin, compania de consultanta pe infrastructura careia s-a dezvoltat Arthur Andersen Romania.

Cariera lui Bitu s-a redirectionat, in cele din urma, catre consultanta de strategie, unul dintre concurentii lui directi fiind acum Roland Berger Strategy Consultants. Si-a reinceput activitatea in consultanta anul acesta, iar pentru 2006 isi propune o cifra de afaceri de un milion de euro. "Daca nu voi obtine aceasta suma, ma retrag din business", spune omul care socoteste ca au fost destul de putine lucrurile concrete pe care le-a invatat in timpul MBA-ului, printre ele numarandu-se "revelatia ca obtinerea de informatii despre competitie este un instrument extrem de important". Daca ar fi sa spuna ce i-a folosit cel mai mult de la ASEBUSS, socoteste ca "interactiunea cu colegii a fost probabil cel mai mare castig". Poate de aceea si planuieste, acum, sa deschida o scoala de afaceri.

Cariera lui Bogdan Cretu, inginer de aviatie - chiar a lucrat trei ani pe aceasta specializare, inainte de revolutie - ar fi fost alta daca n-ar fi fost MBA-ul la ASEBUSS, pe care l-a facut "in familie", cot la cot cu sotia sa, Daniela Cretu. inainte de MBA lucra la o firma exportatoare de metale -acum e sef al sectiei de clienti corporate de la Raiffeisen Bank. Nevoia de studii sistematice de afaceri s-a nascut intr-o vreme in care planurile lui privind cariera se reduceau la aspiratia spre un post de director de departament in companie - dar a intrat in contact cu "niste americani" care lucrau la un ONG si multumita carora a inteles ca scoala de afaceri l-ar putea schimba. "Doua lucruri am castigat prin MBA: mi-am largit orizontul si am inceput sa acumulez informatii economice care nu mi se pareau complicate. inainte, citisem o carte - The Economics - si eram pus la punct cu notiunile economice", povesteste el.

Dar MBA-ul i-a schimbat si aspiratiile personale, nu numai pe cele profesionale. "inainte de MBA, stateam intr-o casa «cu obloanele trase»", spune el. Dupa scoala de afaceri i s-a trezit "brusc", dupa cum spune el, "dorinta de a acumula bunuri materiale si de a-mi petrece vacantele in strainatate" - asa ca, pana in 2002, a petrecut in fiecare an o luna in strainatate; "am renuntat la acest bun obicei", adauga el. Si viata profesionala i s-a schimbat: dupa MBA a lucrat in mai multe companii straine, constatand, cu timpul, ca ii place investment banking-ul. Dupa ce a lucrat la Land O’Lakes din 1995 pana in 1997, a fost angajat la Booz, Allen & Hamilton, o companie cu o echipa de 23 de oameni care se ocupa de restructurarea pietei fondurilor mutuale si facea training pentru manageri. Din 1998, trece in barca Raiffeisen Investment - loc in care a putut sa isi exerseze, in fine, pasiunea pentru investment banking.

Studiile MBA ale unui alt absolvent din generatia de pionieri ai ASEBUSS, Cleopatra Marinescu - acum CFO la Allianz tiriac - au fost platite de o companie de stat. Marinescu lucra la RomTelecom in 1993, ca sef al serviciului planificare bugete. De ASEBUSS a aflat de la un coleg de serviciu care era pe atunci asistent la ASE.

"Nu stiu daca la vremea respectiva realizam ca este un lucru deosebit, dar era primul contact cu altceva decat se intampla in Romania", isi aminteste Cleopatra Marinescu. Iar RomTelecom a acceptat sa plateasca cei 5.000 de dolari pentru ca Marinescu sa intre in programul MBA.

Cleopatra Marinescu a fost printre putinii studenti la MBA care avea studii economice (planificare si cibernetica); majoritatea colegilor ei intrasera in capitalism doar cu o diploma de inginer. Asa ca, in sine, cursul n-a fost o noutate prin informatiile teoretice pe care avea ocazia sa le invete, ci prin "saptamanile rezidentiale" in care profesorii discutau cu studentii exemple concrete. "De fiecare data cand am o problema mi-aduc aminte de cate un exemplu de-atunci", spune Marinescu. Al doilea lucru care i se pare important e legat de relatia cu colegii. "Majoritatea erau mult mai tineri decat mine, din firme proaspat infiintate, reprezentante ale firmelor straine", isi aminteste ea. "Deja aveau alta mentalitate, nu erau incorsetati. Eu lucrasem numai la stat pana atunci. La o firma de stat mare, cu multe restrictii si cu multe probleme." Dar, in timp ce la scoala invata ceva, la serviciu se confrunta cu altceva. "Pana la privatizarea RomTelecom, fara exagerare, a fost o drama", spune Marinescu.

Asa incat Cleopatra Marinescu a simtit utilitatea MBA-ului ceva mai tarziu, in 1997, dupa schimbarea consiliului de administratie si promovarea ei ca director executiv. "Aveam alta siguranta. Deja lucram singura cu bancile, aveam alta deschidere, nu mi-era teama sa negociez credite foarte mari. Eu zic ca asta a fost aportul scolii - mi-a dat o siguranta si am putut sa iau decizii singura", spune Marinescu. La tiriac Holding, Cleopatra Marinescu a ajuns in anul 2000; postul pe care l-a luat in primire era vacant de mai bine de un an, pentru ca nu s-a gasit cineva cu suficienta expertiza in asigurari. Si noul CFO a trebuit s-o ia din nou de la capat, sa invete domeniul de la zero.

Marinescu crede ca cel mai bine e sa faci un MBA in tinerete, dupa o experienta in munca de trei ani - si asta indiferent de pozitia pe care o ocupi. "Daca dupa trei ani de munca intr-un domeniu te duci si faci un MBA, altfel ti se arata lumea, altfel incepi sa gandesti. Si cred ca te ajuta sa tinzi spre o pozitie de conducere", crede ea. Printre absolventii primei generatii de ASEBUSS se numara si unul care a iesit - cel putin deocamdata -  din business. E vorba de Sorin Drugan, care a intrat in afaceri in 1991, infiintand o firma de service IT impreuna cu un fost coleg de la intreprinderea de stat Irug: El Top Electronics. Drugan spune ca "s-a lamurit" asupra a ceea ce facea intuitiv abia dupa ce a intrat la ASEBUSS.

Nu numai ca Drugan a inteles, in fine, cum trebuie facute afacerile, dar a si aplicat ceea ce a invatat, formand primul holding din Romania: unul care grupa 40 de firme de service din toata tara, unele dintre ele fondate de fosti colegi de la Irug. "Datorita MBA-ului am hotarat ca trebuie sa facem retea, pentru ca reteaua inseamna putere", spune Drugan, care recunoaste ca nu era de fapt un holding adevarat, ci doar un SA numit El Top Holding. Privit in termeni strict financiari, holdingul n-a fost un mare succes - cifra de afaceri a fost de doar 500.000 de dolari in 1997, iar profitul de sub 1%. "De imbogatit n-am avut cum (sa ne imbogatim - n.r.), pentru ca n-am facut vanzari", explica Drugan. "asta e si un mare regret vizavi de activitatea de pana acum, ca n-am reusit din 1991 pana in 2000 sa intru in sfera vanzarilor de echipamente."

A fost, totusi, pionier al organizatiilor de tip retea; Flamingo si K-Tech "erau mici copii pe cand noi eram retea", spune el. Profitul companiei ajunsese la 5% dar, in timp, din cauza inflatiei, se "eroda complet". "Ajungeam ca in anul urmator sa plecam cam de la zero mereu", spune Drugan.

Pana la urma, in 1999, din cauza profitabilitatii scazute, a hotarat sa vanda partea sa de afacere partenerului sau. Acum se ocupa de iahting. "Am renuntat deocamdata la business si ma ocup de un proiect Circumterra, care inseamna navigatie solitara in jurul lumii." Banii necesari pentru acest proiect - 140.000 de euro - ii va obtine din sponsorizari: cu jumatate isi va cumpara un iaht de croaziera, cu care-si propune, ulterior, sa castige si bani.

Daca punem cap la cap povestile primilor absolventi de MBA ai primei scoli de afaceri din Romania, se pot trage, in ciuda traiectoriilor lor diferite, cateva concluzii. ASEBUSS n-a "fabricat" cele mai mari nume din business-ul romanesc, ci pe cateva dintre cele care dau consistenta si soliditate lumii afacerilor de la noi. Unora dintre cursanti MBA-ul le-a schimbat complet viata. Altora le-a dat alte aspiratii si o alta perspectiva. Se poate spune, fara exagerare, ca prima scoala romaneasca de afaceri si-a atins scopul - acelasi pe care orice forma de educatie, dupa cum spunea Malcom Forbes, il are: de a inlocui o minte goala cu una deschisa.