Pe parcursul ultimilor ani, digitalizarea şi noile tehnologii informaţionale au crescut cu paşi rapizi. Atât companiile cât şi autorităţile fiscale trebuie să se adapteze noului context. Un prim demers de reglementare cu impact semnificativ din perspectiva implicaţiilor fiscale pentru Statele Membre ale UE este adoptarea directivei privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor de întreprinderi multinaţionale şi a grupurilor naţionale de mari dimensiuni în Uniunea Europeană (Pilonul II).

Pentru companiile multinaţionale va fi o adevărată provocare adaptarea sistemelor fiscale la noile reguli, în condiţiile în care legislaţia (atât cea primară cât şi secundară) va avea viteze diferite de implementare de la o jurisdicţie la alta. De asemenea, din perspectiva sarcinilor de conformare, aşteptările sunt să fie introduse noi declaraţii fiscale, deci să crească povara administrativă de conformare.

În practică, anticipăm că vor exista şi dificultăţi în alinierea politicilor contabile, dar şi a politicilor de preţuri de transfer în cadrul grupurilor multinaţionale care activează atât în jurisdicţii fiscale care vor aplica regulile Pilonului II sau Pilonului I, cât şi în jurisdicţii care nu vor aplica aceste reguli.

Astfel, pentru a ţine pasul cu schimbările din fiecare ţară în care îşi desfăşoară activitatea grupul va fi necesară o mai mare colaborare între departamentele financiare, fiscale, de preţuri de transfer, vamă etc., în scopul asigurării sinergiilor necesare pentru raportarea şi stabilirea adecvată a bazelor de impunere individuale şi consolidate, inclusiv reconcilierea situaţiilor fiscale şi financiare. De asemenea, va creşte complexitatea în modul de calcul a impozitelor şi taxelor atât la nivel de jurisdicţie individuală, cât şi la nivel consolidat, iar certificarea şi predictibilitatea fiscală (la nivel de grup multinaţional) vor depinde în mod cert de abilitatea companiilor de a se adapta în timp real la schimbările fiscale din fiecare jurisdicţie în care activează.

Este pertinent, totodată, să se evalueze şi dacă există posibile puncte de fricţiune dintre regulile Pilonului II şi tratatele fiscale multilaterale sau bilaterale. Astfel, se poate pune întrebarea dacă regulile Pilon II intră sau nu în conflict cu prevederile tratatelor bilaterale atunci când este aplicat de statul UPE (Ultimate Parent Entity).

De asemenea, vor ţine cont noile reguli, spre exemplu, de conceptul de entităţi separate (i.e.: sediul permanent), neperturbând astfel echilibrul alocării drepturilor de impozitare, aşa cum sunt acestea convenite la acest moment între state, prin intermediul tratatelor fiscale bilaterale sau multilaterale? Din perspectiva autorităţilor fiscale, provocarea va fi în sensul analizării interacţiunii dintre prevederile Pilon II şi tratatele multilaterale/bilaterale, pentru a stabili dacă noua abordare este sau nu aliniată cu abordarea comun acceptată la nivel de tratatelor fiscale.

Profitul sau pierderea joacă un rol important în calcularea taxei minime globale.  Care sunt implicaţiile din perspectiva preţurilor de transfer?

Apreciem că stabilirea unor politici viabile de preţuri de transfer şi documentarea tranzacţiilor intragrup pe baze cât mai solide şi stabile sunt esenţiale pentru securizarea bazei impozabile şi aplicarea regulilor Pilonului II. Orice ajustări de preţuri de transfer realizate de către autorităţile fiscale în diferite jurisdicţii pot să genereze efecte de tip domino din perspectiva taxei globale calculate în contextul acestor reglementări recent introduse.

Cel mai probabil, noile prevederi legale vor consolida principiile din zona de preţuri de transfer, stabilizarea bazei impozabile prin documentarea tranzacţiilor intragrup pe considerente cât mai solide şi sustenabile în context de control fiscal devenind esenţială.  

Anticipăm de asemenea că noile reguli vor genera creşteri la nivelul disputelor internaţionale (proceduri amiabile, controale multilaterale etc.), în contextul contestării în cadrul controalelor fiscale a modului de stabilire a bazei impozabile. Preocupările recente ale organizaţiilor internaţionale în speţă ale Organizaţiei pentru Cooperare  şi Dezvoltare Economică (OCDE) par să susţină această concluzie. Spre exemplu, recent OCDE a anunţat că, similar cu abordarea avută în cazul procedurilor amiabile, intenţionează să implementeze un sistem de statistici pentru acordurile de preţ în avans.

Mai mult, sub egida “Enhancing Tax Certainty” OCDE a emis recent (Februarie 2023) şi îndrumări pentru gestionarea adecvată, atât la nivelul administraţiilor fiscale cât şi  la nivelul companiilor, a procedurilor amiabile dar şi a acordurilor de preţ în avans.

Aceste preocupări transmit faptul că mecanismele de conformare voluntară, în speţă acordul de preţ în avans bilateral devin instrumente de certificare şi predictibilitate fiscală mult mai relevante decât în trecut. Aceasta, cu atât mai mult cu cât constatăm că  tendinţa generala (manifestată la nivel de preocupări, legislaţii fiscale) este de creştere a transparenţei fiscale, cel mai elocvent exemplu în acest sens fiind adoptarea directivei ce vizează publicarea de către companii a informaţiilor aferente raportului de la ţară la ţară (Public CbCR). 

În concluzie, aşa cum anticipam în titlul acestui articol, schimbarea devine noua normalitate iar abilitatea companiilor în a ţine pasul cu noile schimbări va fi esenţială în asigurarea predictibilităţii, certificării şi stabilităţii fiscale.

Material redactat de Monica Todose - Director PwC România, Ala Popa - Senior Manager şi Ana-Maria Ioana Iatcu - Consultant senior.