A trecut aproape un an de la izbucnirea unuia dintre cele mai mari scandaluri din lumea corporate din Germania, colapsul companiei de plăţi Wirecard sub povara unei fraude de 1,9 mi­liarde de euro, iar cele mai importante între­bări încă nu au răspuns: de ce nicio autoritate nu a reuşit să vadă pericolul şi, mai grav, de ce au fost persecutaţi cei care au lansat primele avertismente.

În ultimele zile, scandalul a căpătat tendinţe politice, o comisie de an­che­tă a parlamentului german invitând-o pe Angela Merkel, cancelarul ţării şi pe ministrul de finanţe Olaf Scholz să dea explicaţii. Încrederea autorităţilor sau miopia lor în ceea ce priveşte Wirecard a mers până într-acolo încât Merkel a făcut lobby pentru companie la cel mai puternic om din China.

Wirecard şi-a început afacerile procesând plăţi pentru industria de jocuri de noroc şi pornografie pentru a fi apoi lăudată ca o poveste rară de succes a sectorului german de tehnologie, deşi puţini înţelegeau în ce constă aceasta. Compania era evaluată la un moment dat la 23 de miliarde de euro, dar s-a prăbuşit brusc anul trecut după ce a dezvăluit o gaură financiară de 1,9 miliarde de euro care i-a produs insolvenţa. Cel mai adesea, autorităţilor germane li se reproşează în scandalul Wirecard o lipsă suspectă de supraveghere adecvată şi agresarea celor care au încercat să avertizeze publicul.

Reuters aminteşte cum în februarie 2019, după o scădere accentuată a acţiunilor Wirecard, autorităţile au lansat o anchetă penală contra short-sellerilor şi jurnaliştilor de la Financial Times care au acuzat compania de fraudă şi au interzis inves­titorilor să parieze pe scăderea titlurilor. 

Documente văzute de Reuters arată pentru prima dată că singurele informaţii independente, în afară de interpretările oferite de Wirecard, luate în considerare de procurorii din München care au lansat ancheta au fost o poveste la mâna a treia privind evenimentele spusă de un infractor condamnat pentru spălare de bani - Daniel James Harris.

Astăzi, motivele pentru care procurorii şi autorităţile au lansat atunci investigaţia penală şi interdicţia de short-selling fac obiectul unei anchete a parlamentului german. Comisia special constituită vrea să afle şi dacă autorităţile au dat dovadă de exces de zel când au apărat Wirecard.

Ancheta penală din 2019 a fost deschisă după ce compania s-a plâns că este hărţuită de speculatori neidentificaţi care sunt mână în mână cu jurnalişti de la Financial Times, aceştia comunicându-le din timp când urmează să publice articole negative despre afacerile Wirecard.

FT a realizat o serie lungă de investigaţii în care a arătat cum Wirecard îşi manipulează contabilitatea, însă autorităţile germane au ales să apere ceea ce în cele din urmă s-a dovedit a fi o companie-infractor şi să atace FT.

După prăbuşirea Wirecard s-au convis şi ele că la acea dată unii din executivii companiei derulau un mecanism sofisticat de fraudă globală.

Compania a intrat în insolvenţă cu o datorie de patru miliarde de dolari.  Harris, sursa de informaţii a procurorilor, a fost condamnat în februarie 2017 la 2 ani de închisoare pentru spălare de bani pentru traficanţi de droguri din Londra care acţionau sub acoperirea unei afaceri de curierat. Între timp, FT îşi continuă cruciada, arătând cum angajaţi ai Wirecard au cărat milioane de euro din sediul companiei din Munchen...în pungi de plastic de la Lidl şi Aldi. Astfel de activităţi au început în 2012, ceea ce sugerează o fraudă mai neruşinată decât s-a crezut iniţial. Adesea, din cladire erau scoase astfel sume de şase cifre.

Procurorii din Munchen şi-au apărat atitudinea spunând că au acţionat imparţial alertând BaFin, agenţia de supraveghere a pieţei financiare, în privinţa temerilor pe care le avea Wirecard că urma să fie atacată de short-selleri.

Felix Hufeld, preşedintele de atunci al  BaFin, a explicat că interdicţia short-selling-ului a avut ca scop menţinerea încrederii în bursa de acţiuni. Hufeld a demisionat între timp. Însă trei parlamentari cred că acţiunile procurorilor şi ale BaFin din februarie 2019 arată că aceştia erau dispuşi să apere Wirecard de critici chiar dacă nu aveau dovezi temeinice pentru a face acest lucru.

Unul dintre parlamentari spune că procurorii au arătat o tendinţă de „a vedea într-o singură direcţie în cazul Wirecard“. Vineri a venit rândul lui Merkel să dea explicaţii în faţa comisiei parlamentare de anchetă. Parlamentarii sunt interesaţi să ştie mai ales de ce politicianul cu cea mai îndelungată experienţă la conducerea guvernului de după război a făcut lobby pentru Wirecard la Beijing cu doar câteva luni înainte ca afacerea să se prăbuşească.

Anchetatorii cred că şi guvernul a demonstrat o tendinţă de a lua partea Wirecard, închizând ochii la acuzaţiile că ceva este în neregulă în contabilitatea companiei. Când Merkel a făcut lobby pentru Wirecard, în septembrie 2019, aceasta intenţiona să preia o companie chineză.

Un parlamentar din CDU, Matthias Hauer, l-a acuzat pe ministrul  Scholz că a ascuns de anchetatori unele schimburi de mailuri private despre Wirecard şi că acesta nu vrea să furnizeze informaţii relevante pentru anchetă.