Extravaganţa şi luxul unei industrii în plină ascensiune, care nu părea să mai poată fi atinsă de ceva, a pălit în ultimii ani. Acum mai există 456 de organizatori de jocuri de noroc de orice fel, dintre care 422 de jocuri tip slot machine, 16 case de pariuri, 7 cazinouri şi 14 săli de bingo, conform datelor oficiale, cei mai mulţi grupaţi într-o serie de asociaţii (două pentru cazinouri, două a operatorilor de aparate de joc şi una a pariorilor). Chiar şi aşa, jocurile de noroc sunt în continuare privite ca o vacă de muls, după cum spune Cristian Pascu, preşedintele executiv al Asociaţiei Organizatorilor şi Producătorilor de Jocuri de Noroc din România. Asta pentru că în acest moment, doar 3-4% din populaţia ţării joacă vreun soi de joc de noroc, pe când în alte ţări ponderea e mai mare

După jocurile de noroc pe internet, maşinile cu câştiguri electronice cunoscute mai degrabă drept slot machines, sloturi sau aparate de joc şi denumite popular păcănele, un termen acceptat deocamdată doar în dicţionarele de argou, sunt cea mai mare afacere din această industrie. Ba chiar depăşeşte jocurile online dacă în calcul intră şi piaţa neagră. În total, este vorba de 650 de milioane de euro anul trecut, dintre care 300 de milioane de euro sunt venituri ilegale din cele aproximativ 30.000 de aparate din ţară care funcţionează la negru, conform calculelor lui Constantinescu. Aceasta cu toate că domeniul este destul de bine reglementat, iar interesele operatorilor sunt apărate de două entităţi - Asociaţia Organizatorilor şi Producătorilor de Jocuri de Noroc din România (AOPJNR) cu aproximativ 80 de membri şi Romslot - Asociaţia Organizatorilor de Sloturi, cu 15 membri, cumulat aproape un sfert din numărul total de companii din piaţă.

„Ca şi la cazinouri, după cutremurul legislativ din 2009, s-a întâmplat o reaşezare a pieţei, mai tristă pentru noi întrucât a dus la diminuarea domeniului", spune Cristian Pascu, preşedintele executiv al AOPJNR. Din 1.200 de operatori cu 60.000 de aparate de joc, câţi erau în 2009, la finele anului trecut mai erau doar 411, cifră care acum se situează în jurul a 422 cu 63.000 de aparate. „Cei care au dispărut erau foarte mici, cu doar câteva aparate„, punctează Pascu. Structura pieţei este şi acum dominată tot de cei mici şi mijlocii, în total 350, majoritatea cu capital românesc, dat fiind că doar aproximativ 30 sunt străini, însă din punct de vedere al aparatelor operate, restul au cele mai mari cote de piaţă. Mai exact, 9% dintre operatorii de aparate de jocuri de tip slot machine deţineau anul trecut 37,5% dintre cele aproape 58.000 de aparate. Restul de 91% aveau 62,5%, adică aproximativ 33.370 de aparate, conform calculelor AOPJNR.

În ţară există peste 12.000 de spaţii unde românii pot merge să joace la slot machines, dintre care aproximativ 85% sunt de fapt baruri cu cel mult cinci aparate pe care operatorul le plasează în parteneriat cu proprietarul, plătind o chirie pentru spaţiu sau un comision din încasări, de regulă între 35 şi 50%. Restul sunt săli de jocuri unde, pe lângă păcănele care trebuie să fie minimum 15, se găsesc şi alte jocuri electronice care nu necesită dealeri şi crupieri.

„Afacerea aparatelor electronice nu prea mai este profitabilă„, afirmă Cristian Pascu. Deşi echipamentele la mâna a doua s-au ieftinit în ultima perioadă de două trei ori până la 2.000-3.000 de euro, ca urmare a închiderii unor pieţe precum Rusia sau Ucraina, lucru care a susţinut de altfel revenirea din ultima vreme a numărului de aparate din ţară, iar investiţiile de pornire a unei afaceri în domeniu sunt mult mai mici, banii s-au împuţinat semnificativ. Şi echipamentele noi au preţuri tot mai mici, între 1.000 şi 6.000 de euro, după cum spune Dragoş Buriu, proprietarul Newton Slots, companie cu o cotă de 12,5% din piaţă, care distribuie pe plan local de patru ani asemenea aparate, în competiţie cu DGL Pro şi Smartex, cu precizarea că „în provincie predomină sloturile cu vechime chiar de zece ani, pe când în Capitală e cerere în mare parte pentru echipamente de ultimă generaţie".

„Piaţa este cumva saturată„, mai spune reprezentantul AOPJNR. Dincolo de faptul că românii nu mai bagă mâna în buzunar pentru asemenea jocuri la fel de mult ca înaintea crizei, iar cei care o fac sunt de regulă dintre aceia care visează să se îmbogăţească, taxele tot mai ridicate şi-au pus amprenta asupra profiturilor, iar industria, deşi foarte tentantă pe motivul percepţiei că se pot face uşor bani, nu va reveni probabil prea curând la rulajele de altădată.