În 2020, am petrecut numai în maşinile şoferilor care lucrează pentru Bolt, companie estoniană de ride-sharing denumită anterior Taxify, 1.270 de minute, suficient cât să citesc 747 de pagini dintr-o carte în timp ce sunt pe drum, consideră reprezentanţii platformei. Totuşi, eu am ales „să citesc” poveşti adevărate, iar astfel am aflat că unii dintre şoferii acestei companii, dar şi ai altor firme de servicii de ride-sharing, precum Uber sau Yango, au profesii ca sportiv de performanţă, inginer, economist, regizor sau actor.

În iarna anului trecut, prin ianuarie, în jurul prânzului, mi-am petrecut o oră în compania unui şofer care lucra pentru compania Yango, deţinută de gigantul rusesc Yandex, din direcţia Băneasa Shopping City spre zona Grozăveşti. Era foarte aglomerat, aşa că l-am întrebat de ce iese din casă şi dacă se câştigă bine, să fac conversaţie.

„De nevoie. Sunt zile în care, într-adevăr, a meritat să ies afară, pentru că am făcut chiar şi 800 de lei”, mi-a răspuns. După o pauză de câteva secunde, a continuat. „Am avut un accident grav la schi, am stat un an şi jumătate în spital, apoi jumătate de an am stat acasă să mă refac, iar acum nu am voie să fac efort”, povestea el.

Fusese sportiv de performanţă, olimpic naţional şi internaţional la caiac şi canoe. A făcut asta de când era mic, de pe la 12 ani, iar înainte a jucat fotbal. Practic, până la vârsta de 30 de ani şi-a dedicat viaţa sportului. „Chiar şi facultatea am făcut-o în acest domeniu, însă în situaţia dată, nu mă ajută prea mult, pentru că nu poţi să înveţi pe cineva să facă sport, dacă tu nu faci.”

Jobul de şofer de servicii de ride-sharing era doar temporar, spera el, gândindu-se că peste câteva luni o să se apuce din nou de sport, dar cu siguranţă nu se va mai putea întoarce la fosta sa pasiune: caiac - canoe.

La finalul lunii martie, când deja intrasem în starea de urgenţă şi majoritatea oamenilor se temea să mai meargă cu taxi sau să apeleze la servicii de ride-sharing, pentru că era o perioadă în care mulţi români se întorceau din străinătate, din ţări în care numărul persoanelor infectate cu coronavirus creştea semnificativ de la o zi la alta, şi puteai să contactezi virusul stând mai mult de 15 minute în trafic, recunosc că şi eu mi-am comandat o maşină prin aplicaţia Uber cu scepticism.

Însă, m-am liniştit imediat ce am urcat în maşină, pentru că şoferul mi-a spus că sunt zile în care nici nu merită „să pui roţile în mişcare, căci abia dacă ai 3-5 curse”, deoarece corporatiştii, unii dintre cei mai importanţi clienţi, practică jobul de acasă. Îmi povestea că în primele două săptămâni de stare de urgenţă, comenzile sale şi ale colegilor săi, cu care a mai discutat, au scăzut cu 30-50% şi unii nici măcar nu mai muncesc decât trei zile pe săptămână.

L-am întrebat ce-l determină pe el să mai vină zi de zi la muncă. „Îmi place să conduc şi îmi place să discut cu oamenii, să descopăr locuri noi. Între timp, pun bazele unui proiect cinematografic, aceasta este adevărata mea pasiune.”

Era regizor de film şi se întorsese din Anglia, în urmă cu câteva luni. „Îmi place avangardismul, lucrurile făcute altfel. Şi asta am încercat să fac. Uneori eram şi regizor şi cameraman şi producător, doar să fie totul cum îmi doream. Acum un an, am plecat în Anglia, pentru că îmi doream să fac altceva, ceva mai mult decât făcusem în ţară, dar conceptul meu, avangardist, nu a prins la public”, povestea el, acesta fiind motivul pentru care s-a întors. Şi pentru el, jobul de şofer pentru platforme de ride-sharing era temporar.

Daniel D., un tânăr de până în 30 de ani, de profesie inginer specializat în forajul sondelor, extracţia şi transportul hidrocarburilor şi de vocaţie antrenor de fitness şi nutriţionist, lucra pentru compania Uber să-şi susţină micul business, deoarece în starea de urgenţă a fost nevoit să-şi închidă sala de sport.

„În ultimul an de facultate, am primit oferte foarte bune de la firme mari din străinătate şi chiar eram hotărât să plec în Germania, dar m-am răzgândit în ultima secundă. În primul an de facultate am mers la un curs despre cum poţi să devii antrenor de fitness şi nutriţionist, care mi-a plăcut foarte mult şi ulterior am început să fac sport, să am o alimentaţie sănătoasă, dar şi să mă  documentez tot mai mult despre domeniu. Apoi, am început să îmi ajut şi prietenii să aibă un stil de viaţă sănătos şi pe cunoştiinţele lor, iar înainte să plec din ţară, doi prieteni mi-au zis: ce-ar fi să ne facem propria sala de fitness?", aşa a ajuns antreprenor şi a pus bazele unei afaceri în Capitală.

Daniel D. îşi aminteşte că încă de la grădiniţă voia să fie om de afaceri, din două motive: să ajute oamenii şi să aibă o maşină de lux, cum vedea la televizor că au afaceriştii de la acea vreme. Totuşi, părinţii l-au sfătuit să urmeze o facultate serioasă, să se facă inginer, pentru stabilitate financiară.

„Este provocator să faci business în România acum, dar la început era mult mai greu, pentru că am pornit cu puţinii bani pe care îi economisisem în facultate. (...) Bucureşti este oraşul tuturor posibilităţilor. Aici sunt toate oportunităţile de creştere, de dezvoltare”, spunea el.

Şofer pentru compania Uber era şi el temporar, deoarece, deşi a mutat activitatea sălii de fitness în online, veniturile au scăzut, iar clienţii noi veneau mai greu.

Alt şofer al Uber era economist şi spunea că el se aştepta la o criză economică. Trasporta persoane doar să mai schimbe o vorbă şi să mai iasă din micul birou, însă, deşi lucra cu cifre, nici salariul nu-l mulţumea prea tare.

Un alt domn pe care l-am cunoscut în septembrie şi terminase trei facultăţi şi în prezent era la pensie, era şofer pentru Bolt doar pentru că îşi dorea să aibă în continuare activitate, susţinea el. Am discutat despre astre, despre HoReCa, despre utilaje şi unelte mecanice, dar şi despre marja de timp, pentru că începusem să pun presiune să meargă mai repede, că o să întârzii.

„Trebuia să vă luaţi o marjă de timp de 45 de minute. E important să conştientizaţi ce faceţi. Ştiţi vorba aceea, până discipolul nu e pregătit, maestrul nu apare.”

Săptămâna trecută, pe 26 decembrie, pe la ora 20:00 am comandat o maşină prin intermediul aplicaţiei Bolt, pentru că ploua, iar aproximativ 20 de minute, cât a durat cursa, am povestit cu şoferul despre vreme, despre protejarea mediului, despre regulile de circulaţie din trafic, despre radio şi televiziune şi despre muncă, în sine.

„Sunt actor la bază, dar oamenii care muncesc mult, ies foarte greu în faţă. Dacă nu prinzi proiecte bune sau dacă nu ai o casă de producţie, e dificil să te faci remarcat”, povestea Ştefan L.

Conform datelor din piaţă, la final de 2019, erau peste 20.000 de şoferi activi pe zona de ride-sharing în România.