„Cireaşa de pe tort” găsită de HoReCa, cel puţin în Bucureşti, este acum taxa pentru tort. După o perioadă dificilă în pandemie, când acest sector a suferit, restaurantele încearcă acum să recupereze pierderile prin diverse taxe. Tot mai mulţi clienţi ai restaurantelor din marile oraşe se confruntă cu condiţii care transformă o simplă rezervare într-un angajament contractual: taxă de rezervare, precomandă obligatorie, consum minim garantat şi taxă suplimentară pentru aducerea tortului din afara locaţiei, chiar dacă restaurantul nu are acest produs în meniu.

„Nu avem tort în meniu, dar vă putem oferi cheesecake. Altfel, dacă aduceţi tortul din afară, trebuie să aveţi certificat de conformitate şi să achitaţi o taxă de 450 de lei”, spune reprezentantul unui restaurant din Bucureşti, din Cartierul Armenesc, când o potenţială clientă a încercat să rezerve o masă pentru ziua de naştere. 

Care este motivul? „Aşa se practică.” Adică, servirea, tăierea, vesela, curăţenia, păstrarea la frigider, curentul consumat şi serviciile care vin, oricum, cu nota finală, vin şi cu o „amendă” pentru că restaurantul nu are tort, iar sărbătoritul nu vrea să-şi petreacă ziua fără el.

Mai mult, taxa cerută este dublă faţă de preţul unui tort.

De exemplu, un kilogram de tort este, în medie, între 100 şi 200 lei, în funcţie de cofetărie. Apoi, după ce scoţi bani din portofel pentru tortul adus de „acasă”, acelaşi restaurant practică o taxă de rezervare de 500 lei, sumă ce urma să fie scăzută din nota de plată, rambursabilă doar dacă te prezinţi. În caz contrar, banii rămân la patronul restaurantului pentru deranj, căci, în trecut, a avut parte de rezervări care s-au anulat pe ultima sută de metri şi „le-a fost blocată masa inutil”.

Practica taxelor de rezervare nu e nouă – dar nivelul lor a ajuns să rivalizeze cu meniul pentru o masă întreagă şi sunt la limita eticii comerciale. Cristian Popescu Piedone, actualul şef al ANPC, a spus recent, în urma controalelor pe care le-a făcut autoritate, că unele localuri care îşi fac „propriile reguli”.  

De exemplu, un restaurant din zona Unirii din Bucureşti impune, în weekend, să consumi şi mâncare, nu doar băutură sau desert, dacă vrei să faci o rezervare. Un altul cere precomandă, adică să ştii cu câteva zile înainte ce vei mânca. Astfel, pentru un invitat, costul minim este de 150 de lei, dacă vrei să-ţi sărboreşti ziua în oraş, într-o locaţie cu preţuri medii. În zona de nord a Capitalei, unde restaurantele de lux se întrec prin preţuri şi servicii extra, decor, muzică live, fine dining de la bucătari celebri, atunci costul pentru un invitat porneşte de la 150 euro.

Într-o piaţă unde ospitalitatea ar trebui să fie pe primul loc, aceste practici riscă să transforme o aniversare într-o negociere de afaceri. Mai poţi să te bucuri de o masă în oraş sau doar participi la o lecţie scumpă de economie aplicată?