Vladimir Putin este pe cale să câştige cel de-al cincilea mandat de preşedinte în alegerile începute pe 15 martie. Noul mandat îi asigură lui Putin puterea până în 2030. În cursa pentru preşedinţie, liderul de la Kremlin nu s-a confruntat niciodată cu o concurenţă reală, asta şi pentru că alegerile sunt dirijate de Moscova astfel încât Putin să câştige oricum, dar şi astfel încât alegerile să mimeze un parcurs democratic şi liber, scrie Bloomberg.

Modul în care Putin a rămas la putere atâta timp ţine tot de un artificiu rusesc. Deşi a insistat în repetate rânduri că nu va modifica constiuţia pentru a-şi asigura tronul, promisiunile au ţinut până în 2020. După revizuirea legii, el şi-a asigurat practic încă două mandate, până în 2036. În 2008, când mandatul său se terminase, Putin a demisionat şi l-a lăsat la cârmă pe Dmitri Medvedev, pentru a respecta limitele mandatului. Puterea însă se afla tot în mâna lui Putin, Medvedev fiind mai degrabă doar un locţiitor. Ţinând cont de modificarea constituţiei din 2020, liderul de la Kremlin nu mai are nevoie de astfel de manevre politice.

Când vine vorba de opţiunile politice ale ruşilor, ele sunt cel mult o glumă proastă. Pe buletinul de vot apar trei alţi candidaţi, însă toţi aceştia sunt controlaţi de Kremlin, fiind reprezentanţi ai partidelor loiale lui Putin în Duma de Stat, camera inferioară a Parlamentului. Unul dintre ei, Leonid Slutsky, conduce Partidul Liberal Democrat al Rusiei, ultranaţionalist, şi este mai puţin popular decât răposatul său predecesor Vladimir Jirinovski, care a obţinut mai puţin de 6% din voturi la alegerile din 2018. Comuniştii sunt reprezentaţi de Nikolai Kharitonov, un fost director de fermă din epoca sovietică, în vârstă de 75 de ani, care a candidat împotriva lui Putin în 2004 şi a obţinut 14% din voturi. Vladislav Davankov reprezintă Noul Popor, un partid creat în 2020. Sondajele nu le dau mai mult de 5% din voturi.

Cei mai infocaţi suporteri ai lui Putin cer pur şi simplu puterea pe viaţă pentru Vladimir Putin, fără bătaia de cap a alegerilor. Constituţia însă le stă în cale, pentru că cere organizarea votului. Totuşi, pentru Kremlin asta nu e o problemă, mai ales pentru că organizarea – chiar şi de faţadă – a unor alegeri libere asigură într-o anumită măsură legitimitate preşedintelui, un punct forte în relaţiile cu liderii străini. Pentru a asigura victoria totală a lui Putin, Kremlinul se asigură că nu apare niciun concurent autentic prin reprimarea dură a opoziţiei independente şi prin controlul presei interne.

În istoria alegerilor din Rusia au existat şi câteva nume care i s-au opus direct actualului şi viitorului lider rus. Unul dintre acestea a fost Boris Nadejdin, de la Partidul Iniţiativa Civică. Acesta a declarat că a candidat pentru a pune capăt războiului Rusiei din Ucraina, numind invazia lui Putin o „greşeală fatală”.

Candidaţii din partidele independente trebuie să strângă cel puţin 100.000 de semnături pentru a putea participa în cursa pentru Rusia, ceea ce partidul lui Nadejdin a şi făcut, dar Comisia Electorală Centrală i-a respins candidatura. Organismul electoral a susţinut că foarte multe dintre aceste semnături ar putea fi false.

Pe plan intern, pentru alegerile din 2024, orice rezultat sub 77% (pragul cu care Putin a câştigat Rusia în 2018) ar putea fi văzut ca o înfrângere electorală, pentru că deşi ar păstra puterea, un rezultat mai slab ar indica clar o scădere a popularităţii liderului de la Kremlin şi o eventuală slăbire a susţinerii populare. Moartea lui Alexey Navalny, cel mai proeminent lider al opoziţiei din Rusia, într-o închisoare din Arctica în ajunul campaniei electorale, a provocat noi tensiuni cu Occidentul. Totuşi, este puţin probabil ca tragedia să afecteze rezultatul alegerilor, după ani de zile de represiune dură din partea Kremlinului împotriva mişcării de opoziţie din Rusia

Pe plan extern, Putin va continua să se confrunte cu provocări politice şi militare profunde în noul său mandat, luptele fiind în mare parte în impas pe linia frontului din Ucraina, iar relaţiile cu SUA şi aliaţii săi fiind la un nivel extrem de scăzut. Probabil că va continua să încerce să semene dezbinare în Uniunea Europeană pentru a slăbi sprijinul pentru Ucraina, în timp ce se va îndrepta şi mai mult către China şi sudul global pentru a stimula economia Rusiei. De asemenea, Putin va urmări îndeaproape campania cursa pentru SUA, pe fondul opoziţiei tot mai mari a republicanilor faţă de ajutorul militar pentru Ucraina şi a ameninţării candidatului republican Donald Trump de a renunţa la protecţia aliaţilor din NATO care nu îşi respectă angajamentele de cheltuieli pentru apărare.