România este unul dintre cei mai importanţi producători de îmbrăcă­minte din Europa, fabricile locale realizând haine pentru nume mari din moda de lux şi cea mass market.

Deşi are experienţă de zeci de ani în domeniu, deşi a realizat creaţii pentru unele dintre cele mai cunoscute mărci din lume, piaţa locală a rămas la statutul de croitor sau cizmar, mai degrabă decât să facă pasul mai departe către dezvoltare şi să îşi contureze branduri proprii. Astfel, astăzi, în România există câteva sute – sau poate mii - de mărci de haine, încălţăminte sau accesorii, iar în marea lor majoritate acestea sunt internaţionale. Numele româneşti sunt, de cele mai multe ori, mici, la început de drum sau ancorate în portul România. Niciunul nu a reuşit încă să devină o forţă globală. De ce?

„Românii sunt importatori şi cunoscători de lux, dar foarte puţine firme româneşti produc şi exportă lux sub brand propriu“, spunea recent Amalia Săftoiu, fondatoarea Ami Amalia, un business care realizează haine tricotate în propriul atelier din Oradea. Circa 40% din vânzările brandului de lux Ami Amalia provin de la clienţii de pe piaţa locală, iar restul de la cei din străinătate. „Majoritatea clienţilor noştri sunt din străinătate, iar pro­dusele noastre poartă cu mândrie eticheta «made in Romania».“

România a fost şi continuă să fie o ţară cunoscută drept croitorul Europei, o ţară cu o măiestrie aparte în a croi şi coase haine pe a căror etichetă stau numele unora dintre cele mai puternice mărci de modă din lume. Tot România este o ţară importa­toare de bunuri finite de haine sau pantofi, consumatorii lo­cali apre­ciind artizanatul cu care vine la pachet o piesă lucrată cu atenţie şi migală. Şi totuşi, puţine sunt compa­niile autohtone care pro­duc şi care îşi pun propriul brand pe creaţiile care apoi fac înconjurul lumii. De regulă, antreprenorii care fac pro­ducţie de modă – fie că e vorba de îmbrăcăminte, fie de încălţăminte – spun că e un cu totul alt lucru să faci brand propriu şi retail. Este o afacere separată, ce necesită timp, bani şi oameni specializaţi. Mai mult, dacă alegi să investeşti în asta, renunţi – cel puţin parţial – la contractele cu clienţii străini. Mai exact, e un pariu riscant.

Şi asta mai ales în condiţiile în care moda este un domeniu puternic concurenţial, cu multe mărci internaţionale cu renume, ce au în spate grupuri gigant cu o forţă financiară pe măsură.

„În prezent, 80% din producţie merge către piaţa externă (branduri partenere – n. red.), iar 20% către brandul propriu. Ponderea s-a schimbat din cauza lipsei forţei de muncă, începusem cu 30% cotă pentru piaţa locală şi voiam treptat să creştem. A trebuit să ne axăm mai mult pe piaţa externă ca să putem supravietui“, spune Alina Rachieru, fondatoarea Pineberry, un brand local de cămăşi. Antreprenoarea a creat această marcă în 2010, când a intrat în familia soţului său care deţine de trei decenii o fabrică de haine.

„Am decis să încercăm şi piaţa locală, având în vedere că eu veneam dintr-un mediu corporate, unde se cereau cămăşi office, iar în 2010 oferta era foarte limitată.“ Totuşi, recent, producătorul român a închis singurul magazin fizic pe care îl avea în Bucureşti, în Mall Vitan, magazin inaugurat în 2019. Decizia de a renunţa la magazinul fizic vine ca urmare a lipsei de forţă de muncă din propria fabrică. Acum produsele sub brand propriu se vând doar pe site.

În sectorul de îmbrăcăminte numărul brandurilor româneşti puternice e foarte mic. În cel de încălţăminte însă, există un pol de jucători locali care au şi producţie şi retail. E vorba de Musette, Anna Cori sau Marelbo. Prin ce se remarcă toate aceste companii e prin faptul că ele nu produc decât pentru sine, aşa că şi-au concentrat toată atenţia în direcţia dezvoltării unui brand propriu. Ele au zeci de magazine şi o poziţie puternică în piaţă locală, dar niciun actor nu a reuşit să se impună dincolo de graniţă, deşi unele încercări timide au existat, mai ales în cazul Musette. Astfel, astăzi, România nu are niciun nume cu adevărat mare şi internaţional în modă. Dar e timpul trecut?