România, o ţară cunos­cută pentru numărul de emigranţi care caută salarii mai mari în străinătate, a devenit o destinaţie atractivă de muncă pentru muncitorii din afara spaţiului Uniunii Europene.

♦ Numărul muncitorilor din ţările non-UE care au contracte de muncă în România a crescut cu 816% în ultimul deceniu, de la 10.619 persoane în 2014 la 97.300 în 2023 ♦ România a pierdut însă în aceşti ani de după revoluţie 4 milioane de oameni care lucrează în Vest şi sunt mai bine plătiţi, iar economia, care creşte bine, în ciuda crizelor repetate, le duce dorul acum.

România, o ţară cunos­cută pentru numărul de emigranţi care caută salarii mai mari în străinătate, a devenit o destinaţie atractivă de muncă pentru muncitorii din afara spaţiului Uniunii Europene. Astfel, în prezent, avem pe piaţă 97.300 de muncitori străini, adică din state non-UE, după cum arată datele transmise de Inspecţia Muncii, la solicitarea Ziarului Financiar.

Numărul muncitorilor din ţările non-UE a crescut cu 816% în ultimul deceniu, de la 10.619 persoane în 2014 la aproape 97.300 în 2023.

„Ne aşteptăm ca numărul muncitorilor străini prezenţi în Romania să crească şi în perioada următoare, având în vedere că piaţa muncii poate să absoarbă contin­gentul aprobat de guvern. Această nevoie crescută de muncitori străini pe piaţa locală a muncii este determinată de mai mulţi factori, principalul motiv fiind reprezentat de lipsa personalului necalificat. Este o soluţie alternativă la piaţă locală pentru care optează din ce în ce mai multe companii. În continuare, în România există un deficit de personal şi o nevoie de echilibru a cererii şi ofertei de muncă“, a spus pentru ZF Cătălin Ciupag, branch manager în cadrul companiei de recrutare APT Prohuman.

Circa 60% dintre muncitorii din ţări non-UE care lucrează pe piaţa din România sunt concentraţi în trei mai sectoare de activitate: construcţii, industria prelucrătoare şi în comerţ. Aşadar, în fruntea clasamentului sectoarelor de activitate care recrutează muncitori asiatici este industria construcţiilor, cu aproape 21.800 de angajaţi străini. În industria prelucrătoare lucrează circa 20.900 de muncitori străini, iar în comerţul cu amănuntul şi ridicata sunt mai mult de 15.100 de muncitori din ţări non-UE.

„În domeniul construcţiilor, în industria prelucrătoare precum şi în comerţ există, în general, o cerere mare de personal. Sunt industrii care au nevoie de forţă de muncă care nu poate fi înlocuită 100% de tehnologie şi, având în vedere nevoia de candidaţi a companiilor, soluţia alternativă este reprezentată de forţa de muncă expată. Lipsa acută a forţei de muncă, în general personal necalificat, pentru aceste industrii corelată şi amplificată pe alocuri de incapacitatea companiilor de a menţine o rată de retenţie ridicată în rândul personalului român reprezintă principalele motive pentru care există nevoia aceasta de atât de mulţi muncitori străini“, afirmă Cătălin Ciupag.

În ceea ce priveşte ţările din care vin cei mai mulţi muncitori străini, ZF a arătat că Nepal, Sri Lanka, Turcia, India şi Bangladesh ocupă primele cinci poziţii în clasamentul ţărilor asiatice care trimit cei mai mulţi muncitori să acopere locurile de muncă disponibile pe piaţa muncii locală, citând date de la Inspecţia Muncii.

Unul dintre motivele pentru care muncitorii din aceste ţări vin să lucreze pentru companiile din România este diferenţa dintre salariile din ţările lor şi cele de aici. De exemplu, salariul minim brut al unui angajat în Nepal este de puţin peste 16.000 de rupii nepaleze, adică 122 de dolari, iar salariul mediu brut este de aproape de 61.000 de rupii nepaleze, ceea înseamnă circa 464 de dolari, conform datelor de pe platforma Paylab.

Salariul lunar al angajaţilor care lucrează în Sri Lanka este cuprins între 28.243 rupii srilankeze, adică circa 88 de dolari, şi 121.283 de rupii srilankeze, adică circa 377 de dolari. Aceste  valori reprezintă salariul total lunar, inclusiv bonusurile, conform datelor de pe platforma Paylab.

Spre comparaţie, în România salariul minim brut se ridică la 3.000 de lei, adică aproape 670 de dolari.

Importul de forţă de muncă a devenit o soluţie tot mai căutată de companiile de pe piaţa locală pentru a-şi acoperi deficitul de forţă de muncă, care s-a adâncit în ultima perioadă.  Contingentul de forţă muncă străină a evoluat puternic în ultimii ani. Dacă în 2015 numărul maxim de muncitori din afara UE nou-admişi pe piaţa muncii era stabilit la 5.500, în 2019 a ajuns la 30.000, iar în 2022 şi 2023 a fost stabilit la 100.000.