Capacitatea de producţie de energie a României este alcătuită din mai multe surse. Zona de cărbuni, asigurată de lignit în cea mai mare parte, are 2.576 MW, pe zona de gaze este instalată o capacitate de 1.510 MW, Hidroelectrica are circa 6.000 MW, pe partea de eoliene sunt montaţi 3.000 MW, în solar sunt 1.300 MW iar centrala de la Cernavodă are 1.300 MW. 

♦ Datele privind evoluţia consumului de energie din iulie şi până în prezent au ajuns să fie informaţii privilegiate, spun reprezentanţii Transelectrica, dar cifrele analizate de ZF arată scăderi care amintesc de criza financiară din 2009 ♦ Dincolo de scăderea consumului însă, ceea ce este şi mai alarmant este starea sistemului naţional de producţie ♦ Pe 28 august, de exemplu, din cei peste 15.600 MW pe care România îi are în sistemul de producţie, au funcţionat numai 3.921 MW, unu dintre trei becuri fiind aprinse de importuri.

„E un noroc că mai merg şi acei 3.900 MW“, spune Valeriu Binig, unul dintre cei mai cunoscuţi experţi din domeniul energetic. Pe data de 28 august, un reactor al centralei de la Cernavodă nu funcţiona, vântul nu bătea, Hidroelectrica este afectată de secetă, astfel că din miile de MW pe care România îi are pe hârtie, mergeau doar 25%.

Capacitatea de producţie de energie a României este alcătuită din mai multe surse. Zona de cărbuni, asigurată de lignit în cea mai mare parte, are 2.576 MW, pe zona de gaze este instalată o capacitate de 1.510 MW, Hidroelectrica are circa 6.000 MW, pe partea de eoliene sunt montaţi 3.000 MW, în solar sunt 1.300 MW iar centrala de la Cernavodă are 1.300 MW. Rezultă circa 15.600 MW de capacitate netă în producţia de energie. Fiecare sursă de producţie a energiei funcţionează însă la un anumit randament. De exemplu, pentru centralele eoliene randamentul este de circa 25-30%, doar centrala de la Cernavodă putând injecta în sistem energie la un randament aproape de 100%.  În zilele în care vântul nu bate şi cu un an secetos ca acesta, România este forţată să importe energie pentru a ţine becurile aprinse în contextul unei lipse cronice de investiţii noi în sistem. „Pe zona de cărbuni este problema foarte mare pentru că pur şi simplu unităţile nu mai au cantităţile necesare pe care să le ardă“, explică Binig.

Peisajul energetic actual este greu de crezut, mai ales în contextul în care fiecare guvernare şi-a propus să facă din România un hub energetic. În realitate, de trei ani de zile România nu mai este capabilă să-şi asigure consumul de energie. În ultimul deceniu, România nu numai că nu a reuşit să-şi majoreze capacitatea de producţie de energie electrică, dar nici măcar nu a putut să o păstreze constantă, închizând unităţi fără a pune nimic în loc.

Mai departe, din anii 90, statul român nu a mai construit nimic de la zero în domeniul energetic, singurele investiţii noi fiind realizate de investitorii privaţi.

Pe partea de consum lucrurile sunt la fel de alarmante, şocul preţurilor mari, alimentat şi de deficitul de producţie, fiind tot mai vizibile. Potrivit calculelor făcute de ZF, în iulie şi august consumul de energie a scăzut cu 7% pentru ca în septembrie cererea de energie din România să se restrângă cu 8%. Procentele amintesc de contracţia cu 10% a cererii de energie din 2009, an în care economia locală a fost lovită din plin de criza financiară globală. Transelectrica, transportatorul naţional de energie, a precizat că datele legate de consum sunt informaţii privilegiate care vor face obiectul raportului financiar pe care compania îl pregăteşte pentru cel de-al treilea trimestru al anului.

Scăderile calculate de ZF, care indică o contracţie a cererii de energie cu 7,5% pentru al treilea trimestru, vin după ce în primul semestru al anului cererea de energie a scăzut cu 5%. Scăderea vine din ambele sectoare, atât rezidenţial, cât şi industrial, arată datele publicate de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), valabile însă numai pentru perioada ianuarie-mai. În al treilea trimestru, scăderea este şi mai accentuată.

„Ştiau ce va urma din septembrie, aşa că au început să taie din consum“, spune un specialist din sector în legătură cu comportamentul consumatorilor industriali. Până la 1 septembrie, toţi consumatorii noncasnici din România, cu câteva excepţii, au primit energia la un preţ plafonat, lucru care a dispărut pentru majoritatea industriilor de la 1 septembrie. Chiar şi cu energia plafonată însă, scumpirile s-au făcut în valuri, un exemplu fiind evoluţia preţurile din industria alimentară, de exemplu.

Problema este că din cauza contextul actual şi al multiplelor schimbări legislative, investiţiile în proiecte de producţie de energie noi nu au fost lansate, excepţie făcând zona de energie solară. Şi aici însă, abia la nivelul anului 2024 se vor vedea investişii semnificative. Până atunci, România va mai bifa ani de dependenţă de importurile de energie.